Contestaţie în anulare. Restabilirea situaţiei anterioare anulării executării silite

Contestaţie în anulare. Restabilirea situaţiei anterioare anulării executării silite

Dosar nr. 4/96/2009 – decizia civilă nr. 145/R din 24.02.2009

Restabilirea situaţiei anterioare anulării executării silite implică pe de o parte repunerea părţilor în situaţia de carte funciară anterioară, dreptul de proprietate al debitorului fiind reînscris în cartea funciară, iar pe de altă parte obligarea acestuia să restituie adjudecatarului preţul de vânzare-cumpărare al imobilului care a constituit obiectul executării silite, în caz contrar ar constitui îmbogăţire fără just temei în favoarea debitorului.

Instanţa învestită cu soluţionarea unei asemenea cereri este obligată să se pronunţe cu privire la repunerea ambelor părţi în situaţia anterioară, prin restituirea contraprestaţiei fiecăruia, indiferent dacă adjudecatarul-intimat a solicitat sau nu expres acest lucru, nefiind necesară nici formularea de cerere reconvenţională în acest sens, astfel ca această restabilire să fie echitabilă şi nediscriminatorie pentru toate părţile implicate.

Nu aceeaşi este situaţia în ceea ce priveşte stabilirea dreptului de retenţie al recurentei asupra imobilului din litigiu, cerere care ar fi trebuit să fie formulată în mod prin acţiune reconvenţională, cu respectarea dispoziţiilor art.119 Cod de procedură civilă. În lipsa formulării acestei doleanţe în condiţiile legii procedurale instanţa nu se va putea pronunţa cu privire la această cerere.

Prin contestaţia în anulare înregistrată la această instanţă sub nr.4/96/2009, la data de 01.09.2008, contestatoarea SC N SRL, în contradictoriu cu intimata SC E SA, prin lichidator judiciar, a solicitat anularea Deciziei civile nr.814/R/03.12.2008 a Tribunalului Harghita, pronunţată în Dosarul nr.1016/326/2007, constatarea că obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru a fost îndeplinită, şi în consecinţă rejudecarea şi admiterea recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr.573/23.09.2008 a Judecătoriei Topliţa.

În motivarea contestaţiei se arată că la data judecăţii, respectiv 03.12.2008, avocatul societăţii a reprezentat la Judecătoria Tg.Mureş, clienţi în dosarul nr.5142/320/2008, iar la Tribunalul Mureş a fost angajat într-un număr de 3 cauze.

Având în vedere imposibilitatea de a mai ajunge la Tribunalul Harghita până la ora 13,00, s-a încercat să se comunice instanţei o cerere prin care s-a arătat acest aspect, solicitând totodată şi acordarea unui nou termen de judecată, anexând la cerere dovada taxei de timbru şi o citaţie.

Cererea a fost expediată prin fax cu confirmare de primire la ora 12,15.

La ora 14,50 s-a sesizat că faxul a fost trimis cu cererea de amânare la o altă instituţie din Miercurea-Ciuc, respectiv la punctul de lucru al SC G SPRL.

Astfel imediat a fost trimis Tribunalului Harghita, confirmându-i-se primirea lui, după ora 13,00, respectiv la ora 14,50, când deja se pronunţase decizia, în sensul respingerii recursului ca netimbrat.

Contestatoarea arată că este vorba de un caz fortuit care nu le este imputabil.

Prin întâmpinarea înaintată la data de 17.02.2009 intimata arată că nu se opune admiterii contestaţiei în anulare (fila 24).

Tribunalul constată că contestaţia în anulare a fost formulată în termenul reglementat de art.319 alin.2 Cod de procedură civilă şi este legal timbrată.

În cauză a fost administrată proba cu acte şi s-a ataşat Dosarul nr.1016/326/2007 al Judecătoriei Topliţa.

Examinând contestaţia în anulare în raport de motivele invocate de contestatoare şi raportat la prevederile art.317 şi art.318 Cod de procedură civilă, tribunalul constată că aceasta este întemeiată din următoarele considerente:

Prin Decizia civilă nr.814/R/03.12.2008 a Tribunalului Harghita, pronunţată în Dosarul nr.1016/326/2007, s-a anulat ca netimbrat recursul declarat de recurenta SC N SRL împotriva Sentinţei civile nr.573/23.09.2008 a Judecătoriei Topliţa.

Anexat prezentei contestaţii în anulare, recurenta-contestatoare a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 97 lei, ce a fost achitată în ziua precedentă judecăţii recursului, respectiv la data de 02.12.2008 (fila 3) şi a fost trimisă prin fax la data de 03.12.2009, însă nu a ajuns la dosarul cauzei decât după pronunţarea deciziei (filele 4-5).

În practica judiciară s-a decis că este admisibilă contestaţia în anulare în situaţia în care actul de procedură, în funcţie de care se apreciază greşeala materială, a ajuns în instanţă după ziua judecăţii, din motive neimputabile recurentului.

Ca urmare, având în vedere că taxa judiciară de timbru a fost plătită de recurentă, dovada achitării acesteia ajungând la dosarul cauzei ulterior pronunţării deciziei prin care recursul s-a anulat ca netimbrat, apreciind că aceste împrejurări constituie greşeală materială în sensul dispoziţiilor art.318 alin.1 Cod de procedură civilă, tribunalul va anula decizia atacată.

În urma anulării deciziei, rejudecând recursul declarat de recurenta SC N SRL împotriva Sentinţei civile nr.573/23.09.2008 a Judecătoriei Topliţa, în raport de motivele de recurs invocate, precum şi sub toate aspectele conform art.304 ind.1 Cod procedură civilă, instanţa constată că acesta este întemeiat în parte, din următoarele considerente:

Prin Sentinţa civilă nr.573/23.09.2008 a Judecătoriei Topliţa s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC E SA, în contradictoriu cu pârâta SC N SRL, şi în consecinţă s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară datei de 9 mai 2006, în sensul că s-a dispus reintabularea dreptului de proprietate pe numele reclamantei în CF nr.289, nr. top. 529 de 3558 mp atelier reparaţii auto, spălătorie auto, rampă auto, curte incintă, nr. top. 530 cu suprafaţa de 5237 mp şi rezervor motorină, rezervor benzină, magazie combustibil, garaj auto,  post trafo, magazie metalică, curte incintă în intravilan, nr. top. 532 cu suprafaţa de 7516 mp şi 577 mp clădire poartă, magazie materiale, amplasament staţie betoane, depozit agregate, staţie betoane, curte incintă în intravilan, nr. top. 532 în suprafaţă de 5591 mp cu centrală termică, decantor curte incintă în intravilan. S-a obligat totodată pârâta să îi restituie reclamantei imobilul de mai sus, respectiv Baza de producţie, în întregime.

În considerente prima instanţă a reţinut că cererea este întemeiată motivat de faptul că instanţa care a desfiinţat titlul executoriu, respectiv Judecătoria Topliţa în Dosarul nr.501/2006 nu a dispus prin aceeaşi hotărâre şi asupra restabilirii situaţiei anterioare executării.

Pe de altă parte s-a mai constatat că pârâta nu mai are nici un titlu sau temei legal în baza căruia deţine imobilul fiind obligată, potrivit dispoziţiilor art.404 alin.2 Cod de procedură civilă să restituie bunurile celui îndreptăţit, în caz contrar acesta din urmă poate apela la forţa coercitivă a statului în temeiul dispoziţiilor art.21 din Constituţia României.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea recursului, precum şi casarea sentinţei atacate (filele 2-4-Dosar nr.1016/326/2007).

În motivarea recursului se arată că repunerea în situaţia anterioară se referă la o situaţie nediscriminatorie pentru toate părţile implicate în cauză.

Ori, a pronunţa o hotărâre prin care se dispune reîntabularea unui imobil pe numele reclamantei intimate, fără ca recurenta să beneficieze de suma pe care a achitat-o pentru cumpărarea respectivului obiectiv aproximativ 800.000 lei, este o încălcare flagrantă a art.404 C.pr.civ. cât şi o tratare cu vădită discriminare a părţilor şi o încălcare a principiului îmbogăţirii fără justă cauză.

Instanţa de fond a admis acţiunea contestatoarei, reprezentată prin lichidator judiciar care nu a formulat şi nu a dorit să formuleze niciodată o astfel de cerere, refuzând să-şi spună orice poziţie faţă de cererea ce are ca obiect întoarcerea executării silite.

Instanţa de fond  nu a ţinut seama că recurenta a solicitat întoarcerea executării silite şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu mult înainte de a face reclamanta intimată acest lucru, cererea făcând obiectul dosarului nr.3402/96/2007 a Tribunalului Harghita, care prin Sentinţa civilă nr.193 din 07.02.2008 şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Topliţa.

Dacă instanţa de fond a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, trebuia să dispună instituirea unui drept de folosinţă în favoarea recurentei asupra imobilului în cauză, până la achitarea de către reclamanta intimată a sumei de 778.000 lei, actualizată, ceea ce nu s-a făcut încălcându-se prevederile art.304 pct.6. C.pr.civ.

Chiar în situaţia în care recurenta nu a făcut cerere reconvenţională instanţa în virtutea rolului activ pe care trebuie să-l aibă, era obligată să dispună conexarea celor două dosare, cel puţin să constate dreptul de retenţie asupra imobilelor.

În drept se invocă art.304 punctele 6,7,8,9 Cod pr.civ.

Prin întâmpinarea înaintată la data de 02.12.2008, intimata SC E SA, prin lichidator judiciar a solicitat admiterea în parte a recursului şi modificarea în parte a sentinţei atacate în sensul restituirii preţului achitat de recurentă în contul imobilului (filele 23-25).

În motivarea întâmpinării se arată că este o instituţie prevăzută de legile române în vigoare, care prevede foarte explicit şi fără lipsă de echivoc, faptul că se referă la o situaţie nediscriminatorie pentru toate părţile implicate în cauză.

Recurenta-intimată, reprezintă un cumpărător de bună-credinţă, care s-a prezentat la licitaţie ca un terţ faţă de părţile implicate în demersurile de executare silită a bazei de producţie, achitând preţul de vânzare prin licitaţie a imobilului care nu este deloc derizoriu pe bună dreptate nu poate fi prejudiciat, fiind absolut necesar ca prin repunerea părţilor în situaţia anterioară, acestuia să i se restituie valoarea achitată în urma executării.

Lipsa unei astfel de dispoziţii în cuprinsul sentinţei recurate, reprezintă o încălcare a unor dispoziţii imperative a prevederilor în vigoare de către instanţa de fond, cât şi o încălcare flagrantă a principiului îmbogăţirii fără just temei.

În ce priveşte dreptul de retenţie al imobilului solicitat de recurenta-intimată, până la achitarea de către reclamantă a sumei încasate în urma executării silite, se arată că această sumă nu a fost distribuite către creditori, astfel suma indicată de recurenta-intimată, trebuie solicitată de la părţile care au încasat efectiv aceşti bani, şi nu de la debitoarea aflată în faliment.

Tribunalul observă că recurenta-intimata a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului din speţă în baza Procesului-verbal de adjudecare din data de 09.05.2006, întocmit de BEJ, iar din Procesul-verbal de distribuire a preţului din data de 27.06.2006 rezultă că contravaloarea imobilului în sumă de 779.850 lei a fost achitată în întregime de recurentă (filele 15-17-d.f.)

Deşi actele de executare silită au fost anulate, cu aceea ocazie nu s-a dispus întoarcerea executării silite, ceea ce înseamnă repunerea ambelor părţi în situaţia anterioară existenţei actelor anulate.

Tribunalul observă că în cadrul întâmpinării formulate intimata a solicitat instanţei de fond ca în situaţia admiterii cererii de întoarcere a executării silite să dispună şi asupra restituirii preţului achitat în contul adjudecării imobilului, aspect asupra căreia prima instanţă nu s-a pronunţat (filele 13-14).

În conformitate cu prevederile art.404 ind.1 Cod de procedură civilă în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia.

Restabilirea situaţiei anterioare anulării executării silite implică pe de o parte repunerea părţilor în situaţia de carte funciară anterioară, dreptul de proprietate al debitorului fiind reînscris în cartea funciară, iar pe de altă parte obligarea acestuia să restituie adjudecatarului preţul de vânzare-cumpărare al imobilului care a constituit obiectul executării silite, în caz contrar ar constitui îmbogăţire fără just temei în favoarea debitorului.

Instanţa învestită cu soluţionarea unei asemenea cereri este obligată să se pronunţe cu privire la repunerea ambelor părţi în situaţia anterioară, prin restituirea contraprestaţiei fiecăruia, indiferent dacă adjudecatarul-intimat a solicitat sau nu expres acest lucru, nefiind necesară nici formularea de cerere reconvenţională în acest sens, astfel ca această restabilire să fie echitabilă şi nediscriminatorie pentru toate părţile implicate.

Nu aceeaşi este situaţia în ceea ce priveşte stabilirea dreptului de retenţie al recurentei asupra imobilului din litigiu, cerere care ar fi trebuit să fie formulată în mod prin acţiune reconvenţională, cu respectarea dispoziţiilor art.119 Cod de procedură civilă. În lipsa formulării acestei doleanţe în condiţiile legii procedurale instanţa nu se va putea pronunţa cu privire la această cerere.

În consecinţă, având în vedere că în speţă cererea de restituire a preţului achitat a fost formulată de intimata SC N SRL prin întâmpinare (filele 13-14 d.f.), iar în recurs intimata SC E SA, prin lichidator judiciar a fost de acord cu această solicitare (filele 23-25), în temeiul art.304 pct.9 raportat la art.312 alin.1, 2 şi 3 Cod de procedură civilă tribunalul va admite recursul şi va modifica în parte sentinţa atacată, în sensul că va obliga reclamanta să restituie pârâtei suma de 779.850 lei, reprezentând preţul adjudecării imobilului identificat prin CF nr.289 a localităţii Topliţa, nr.top.529, 530, 531 şi 532.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate ca fiind legale şi temeinice.

Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.

Domenii speta

Spete similare