Art. 24 alin. 1 lit.a din Lg. 50/1991

Decizie 48 din 23.02.2009


Constată că prin sentinţa penală nr. 615 din 05.11.2008 pronunţată de Judecătoria Sibiu, în baza art. 24 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, a fost condamnat inculpatul B. V.,  la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. 2 C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a şi b Cpen.

În baza art. 81 alin. 1 C.pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani şi 6 luni, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 alin. 1 Cpen.

În baza art. 359 C.pr.pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cpen.

În baza art. 71 alin. 5 C.pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 32 alin. 1 lit. b, 2 şi  4 din Legea nr. 50/1991 s-a dispus desfiinţarea etajelor construite fără autorizaţie de construcţie la imobilul situat în S. în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut în fapt că, la data de 16.05.2006, urmare a cererii inculpatul B. V. adresate Primăriei Sibiu, a fost eliberat certificatul de urbanism cu nr. 951 din 16.05.2006 prin care s-a certificat emiterea autorizaţiei de construcţie pentru imobilul teren situat în S. La data de 10.11.2006 Primăria Sibiu a oferit Acordul unic inculpatului B. V. pentru lucrările construite Pensiune S+P+E+M conform H.C.L. nr. 227 din 27.07.2007 a Consiliului Local Sibiu situat în S.

La data de 13.11.2006 inculpatul B. V. a obţinut de la Primăria Sibiu autorizaţie de construcţie nr. 1210 din 13.11.2006 prin care în conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991 R, s-a permis construirea unui imobil în S., cu destinaţia pensiune cu regimul de înălţime S+P+E+M, conform H.C.L. nr. 227 din 27.07.2006.

La data de 20.07.2007 numita S. C. în calitate de agent constatator din cadrul Serviciului Public Cadastru, Agricultură şi Disciplină în Construcţii s-a deplasat pe str. B. unde a constatat că inculpatul B. V. în luna octombrie 2006 a început lucrările de realizare a unei Pensiuni în baza autorizaţiei de construire nr. AC 1210/2006 (S+P+E+M).

Autorizaţia nu a fost respectată, imobilul fiind format la acea dată din S+P+2E+M, motiv pentru care a fost încheiat procesul verbal de sancţionare contravenţională nr. 38, fiind aplicat o amendă de 3.000,00l lei şi dispusă măsura opririi lucrărilor şi încadrarea în prevederile autorizaţiei de construire în termen de 30 de zile.

Contrar celor dispuse prin procesul verbal de sancţionare contravenţională nr. 38 din 20.07.2007, inculpatul B. V. a continuat lucrările de construire a imobilului, iar la data următorului control, respectiv 24.08.2007 s-a constatat că inculpatul a mai construit un etaj, deci regimul de înălţime al acestuia era de S+P+2E+M,  imobilul având două etaje mai mult faţă de proiectul aprobat.

Poziţia inculpatului din faza de urmărire penală a fost că, deşi cunoştea că a depăşit proiectul iniţial şi a luat la cunoştinţă că s-a dispus sistarea lucrărilor, a considerat că pe terenul său poate să facă ce vrea, forţând  ulterior Primăria Sibiu să emită Autorizaţie de construcţie pentru cele două etaje construite, ce exced proiectul iniţial.

Conform adresei Primăriei Sibiu – Serviciul Urbanism şi Amenajarea Teritoriului  conform PUG Sibiu 1999 aprobat cu H.C.L. nr. 94/1991, s-a reţinut de către instanţa de fond că zona ce face obiectul prezentului dosar se află în unitatea teritorială de referinţă UTR LV 1 - sub zona de locuinţe cu cartiere de vile, având regimul de înălţime P; P6M; P+1 sau P+2 etaje.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul B. V., solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei şi aplicarea unei amenzi penale şi a nu se dispune aplicarea art. 32 alin. 1 lit. b, 2, şi 4 din Legea nr. 50/1991 privind desfiinţarea etajului construit fără autorizaţie.

Analizând sentinţa atacată sub aspectul motivelor invocate şi din oficiu, conform art. 371 – 373 C.pr.pen., Tribunalul, în baza art. 379 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge apelul formulat, ca nefondat, pe următoarele considerente:

Conform art. 24 lit. b din Legea nr. 50/1991 R, constituie infracţiune, continuarea executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control.

Ori în cauză inculpatul B. V. a fost sancţionat contravenţional de agentul constatator din cadrul Serviciului Public Cadastru, Agricultură şi Disciplină în Construcţii, dispunându-se încetarea lucrărilor de construire ale unui imobil situat în mun. S., deoarece a depăşit autorizaţia de construcţie, ridicând un etaj în plus. Cu toate acestea, inculpatul a continuat lucrările, şi mai mult, a construit două etaje faţă de proiectul iniţial.

Astfel, apare legală şi temeinică soluţia instanţei de fond care a făcut o corectă încadrare juridică, în baza stării de fapt reţinută, fiind fără nici un dubiu dovedită vinovăţia inculpatului, care de altfel, a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului, recunoscând faptele.

Individualizarea pedepsei s-a făcut ţinând cont de dispoziţiile art. 52 şi 72 C.pen., cuantumul acesteia fiind temeinic, astfel încât nu se impune o redozare a acestuia.

Faţă de cel de-al doilea motiv de apel invocat, Tribunalul constată că sunt întrunite dispoziţiile art. 32 pct. 1 lit. b din Legea nr. 50/1991, astfel încât în mod corect prima instanţă, constatând că nici iniţial, nici ulterior, nu i s-a eliberat autorizaţia de construcţie pentru nivelele suplimentar construite, că la acest moment nimeni nu poate garanta securitatea şi rezistenţa întregii construcţii, precum şi faptul că neîncadrându-se în P.U.G. al oraşului, nici nu i se va putea elibera o autorizaţie de construcţie în viitor pentru etajele suplimentare, a dispus desfiinţarea etajelor construite fără autorizaţie de construcţie la imobilul în litigiu.

Ca atare, în baza considerentelor evidenţiate, ţinând cont de dispoziţiile art. 379 alin. 1 lit. b C.pr.pen., se va respinge apelul inculpatului, ca nefondat.

Având în vedere culpa procesuală, în baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., va fi obligat apelantul – inculpat să plătească statului suma de 120 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.