Plângere contra soluţiei procurorului

Constata ca prin sentinta penala nr. 334/17.06.2009 a Judecatoriei Sibiu în baza art.278 ind.1 alin.8 lit. a C.pr.pen. a fost respinsa ca neîntemeiata plângerea formulata de petentul P. A. D. , CNP ., domiciliat în Sibiu, str., jud. Sibiu, în contradictoriu cu intimatul S. I., domiciliat în Sibiu, ., împotriva solutiei pronuntate de Parchetul de pe lânga Judecatoria Sibiu în dosarul nr.1649/P/2007 si s-a mentinut solutia  atacata.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut în esenta urmatoarele:

Prin plângerea înregistrata pe rolul Judecatoriei Sibiu la nr. 479/306/2008 petentul P. A. D.  a solicitat instantei ca prin hotarârea ce o va pronunta sa dispuna infirmarea ordonantei procurorului din data de 05.11.2007 emisa în dosarul nr. 1649/P/2007 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Sibiu si pe cale de consecinta sa trimita cauza procurorului pentru completarea urmaririi penale.

În motivarea plângerii a aratat petentul în esenta faptul ca solutia de scoatere de sub urmarire penala a intimatului pentru infractiunea de furt este netemeinica si nelegala întrucât pe de o parte nu este motivata iar pe de alta parte deoarece este contrazisa de probele de la dosar. Mai afirma petentul ca scoaterea de sub urmarire penala a intimatului pentru infractiunea de distrugere este neîntemeiata de vreme ce din probele de la dosar rezulta cu certitudine distrugerea de catre intimat a unor bunuri. Continua petentul afirmând ca solutia procurorului cu privire la infractiunea de tulburare a folosintei locuintei este netemeinica de vreme ce intimatul a avut reprezentarea faptului ca odata cu distrugerea scarii ce îi asigura petentului accesul în pod îl va împiedica pe acesta sa-si exploateze deplin locuinta. În fine, mai sustine petentul ca aplicarea doar a unei amenzi administrative pentru infractiunea de continuare a lucrarilor fara autorizatie este netemeinica raportat la datele concrete ale cauzei si la persoana intimatului.

În drept au fost invocate dispozitiile art. 278ind.1 C.proc.pen.

Prin sentinta penala nr.213/8.04.2008 a Judecatoriei Sibiu, în baza art. 278ind.1 alin. 8 lit. b C.proc.pen. a fost admisa plângerea formulata de catre petentul P. A. D. cu dom. ales în Sibiu, . . (la adresa avocatului .) împotriva ordonantei procurorului din data de 05.11.2007 emisa în dosarul nr. 1649/P/2007 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Sibiu, mentinuta prin rezolutia prim procurorului Parchetului de pe lânga Judecatoria Sibiu din data de 08.01.2008 emisa în dosarul nr. 1219/II/2/2007.

Au fost desfiintate atât ordonanta cât si rezolutia atacata.

A fost trimisa cauza procurorului pentru a se pronunta asupra tuturor faptelor si infractiunilor reclamate de catre partea vatamata în cuprinsul plângerilor sale.

Dupa reluarea cercetarilor, prin ordonanta din 25.02.2009 data în dosarul nr.1649/P/2007 Parchetul de pe lânga Judecatoria Sibiu a dispus:

1. în temeiul art. 262 pct. 2 lit. a din C.proc.pen., art. 11 pct. 1 lit. b din C.proc.pen., art. 10 lit. b ind. 1 rap. la art. 18 ind. 1 din C.pen. si art. 90 si urm. din C.pen. scoaterea de sub urmarire penala a învinuitului S. I., fiul lui I. si L., nascut la data de . sat ., jud. Sibiu, posesor CI seria . nr. ., CNP., domiciliat in Mun. Sibiu, str. ., nr. ., jud. Sibiu, sub aspectul savârsirii infractiunii de continuarea executarii lucrarilor dupa dispunerea opririi acestora de catre organele de control competente, fapta prev. Si ped. de art. 24 lit. b din Legea 50/1991 republicata, aplicarea unei amenzi administrative in cuantum de 1000 Ron; s-au stabilit cheltuieli judiciare in suma de 300 Ron care, in conformitate cu prevederile art. 192 al. 1 pct. 1 lit. d C.proc.pen. , vor fi suportate de catre învinuit, si se vor executa potrivit art. 443 C.proc.pen. .

2. în temeiul art. 262 pct. 2 lit. a C.proc.pen. , art. 11 pct. 1 lit. b din C.proc.pen.  si art. 10 lit. d din C.proc.pen.  scoaterea de sub urmarire penala a învinuitului S. I.pentru savârsirea infractiunii de distrugere, furt si tulburarea folosintei, fapte prev. si ped. de art. 217 al. 1 C.pen., art. 208 al. 1 C.pen. si, respectiv, art. 320 al. 1 C.pen.;

3. în temeiul art. 249 cpp, art. 11 pct. 1 lit. b din C.proc.pen. si art. 10lit. a din C.proc.pen. scoaterea de sub urmarire penala a învinuitului S. I. pentru savârsirea infractiunii de furt prev. de art. 208 al. 2 din C.pen.;

4. în temeiul art. 228 al. 6 si art. 10 lit. a din C.p.p neînceperea urmaririi penale fata de S. I., sub aspectul savârsirii infractiunii de tulburare de posesie, fapta prev. si ped. de art. 220 al. 1 C.pen.

Împotriva solutiei petentul P. A. D. a formulat plângere  în termen legal la Judecatoria Sibiu, înregistrata sub nr.4214/306/2009, solicitând admiterea acesteia si restituirea cauzei la Parchetul de pe lânga Judecatoria Sibiu în vederea redeschiderii urmaririi penale pentru savârsirea infractiunilor prevazute de art.24 lit. b din Legea nr.50/1991, art.217 alin.1 C. pen, art.320 alin.1 C.pen. si art.208 alin.2 C.pen.

În motivarea plângerii petentul a aratat ca solutia este nelegala si netemeinica, deoarece desi, printr-o ordonanta anterioara Primul procuror dispusese completarea si refacerea actelor de urmarire penala, pentru descoperirea adevarului si analizarea completa a cauzei, aceste cercetari nu s-au facut, dar, paradoxal, ordonanta atacata, care solutiona plângerea în speta, de catre acelasi Prim procuror, nu descopera neîndeplinirea propriilor dispozitii obligatorii pentru organele in subordine.

S-a aratat ca prin ordonanta atacata nu s-a solutionat fondul plângerii in speta, singurul raspuns dat a fost cel în legatura cu infractiunea prev. de art. 24 lit. b din Legea nr. 50/1991, neglijându-se complet celelalte infractiuni si motivele în speta. S-a aratat ca nu s-a facut vorbire in nici un fel de completarea urmaririi penale cu privire la efectuarea calculului prejudiciului încercat de petent, singurul demers facut fiind analiza facturilor depuse de acesta si de fapt trebuia sa se contacteze si un specialist din cadrul SC E. SA, care sa descifreze facturile depuse de petent, asa cum s-a dispus de catre Prim procurorul care a solutionat plângerea initiala in speta.

Totodata, petentul a aratat ca nu s-au luat în considerare declaratiile martorului G. C. (fila 96) si ale partii vatamate ca fiind partinitoare, nu s-a analizat declaratia martorului B. I. ( fila 86), care a vazut betoniera cuplata la priza petentului, timp de o luna si jumatate si nici nu a fost înlaturata aceasta declaratie.

S-a mai sustinut ca nu s-a verificat când si-a tras curentul faptuitorul, vizavi de afirmatia petentului ca acesta nu-l avea tras când folosea priza sa si ca, desi s-a dispus întocmirea unui proces verbal de cercetare la fata locului cu privire la accesul în gradina, dupa finalizarea lucrarilor, acesta nu s-a întocmit, dar ordonanta atacata, nu s-a preocupat de acest aspect, iar daca s-ar fi întocmit, s-ar fi observat ca accesul în gradina este obstructionat asa cum se poate constata din plansele foto atasate dosarului ( fila 25).

S-a mai aratat ca declaratiile martorilor B. ( fila 86, 92), A. ( f. 88), C. (f. 91, 92) nu sunt analizate critic dar nici înlaturate.

S-a mai subliniat ca, chiar daca gradina este comuna, îngradirea dreptului coindivizarului este abuziva, la fel fiind si în cazul desfiintarii accesului la pod, prin înlaturarea usii de acces.

Petentul mai arata ca trebuia, conform propriilor dispozitii ale Primului Procuror la cercetarea locala sa fie invitati si specialisti din cadrul  Consiliului Local – Sibiu, ai Serviciului  Public de Cadastru si Disciplina in constructii, cât si de la Inspectia in Constructii, dar si acest lucru este trecut cu vederea.

În final s-a mai aratat ca amenda administrativa aplicata de procuror intimatului pentru infractiunea de continuare a lucrarilor de constructie dupa ce s-a dispus sistarea acestora este una modica, astfel ca acesta a si continuat constructia în ultimii doi ani.

La dosarul cauzei au fost atasate dosarele nr.1649/P/2007 si 269/II/2/2009 ale Parchetului de pe lânga Judecatoria Sibiu.

Deliberând cu privire la plângerea formulata instanta de fond a gasit-o neîntemeiata si, în baza art.278 ind.1 alin.8 lit.a C.pr.pen. o  respins-o ca atare pentru urmatoarele considerente:

Legat de infractiunea de prevazuta de art.24 alin.1 lit. b din Legea nr.50/1991 constând în acea ca intimatul a continuat lucrarile de constructie dupa ce se dispusese sistarea acestora, instanta a constatat ca procurorul a apreciat în mod corect ca sunt incidente prevederile art.18 ind.1 C. proc. pen. si a dispus scoaterea de sub urmarire penala si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ, acesta neavând antecedente penale si recunoscând savârsirea faptei; prin urmare, petentul are posibilitatea de a cere desfiintarea constructiei pe calea unui proces distinct.

Cu privire la infractiunile de tulburare de posesie prevazuta de art.220 alin.1 C. pen. si tulburare a folosintei locuintei prevazuta de art.320 alin.1 C.pen. instanta a constatat  ca solutia procurorului este legala si temeinica, pentru motivele indicate pe larg în ordonanta; instanta a constatat ca, fata de împrejurarea ca petentul si numitul Z. M. sunt coproprietari ai terenului situat administrativ în Sibiu, pe str. ., ca nu a avut loc vreo iesire din indiviziune, ca intimat S. I.este beneficiarul unei promisiuni de vânzare-cumparare a imobilului de la numitul Z. M., nu se poate spune ca prin efectuarea lucrarilor de constructie de catre intimat s-ar fi ocupat terenul aflat în posesia petentului; apoi, faptul ca accesul în gradina imobilului a fost blocat de noua constructie nu reprezinta o tulburare a folosintei locuintei intimatului, câta vreme acesta are acces la gradina prin barul pe care si l-a amenajat la aceeasi adresa (dar cu intrare de pe str. Lunga) –aspecte ce rezulta din raportul de expertiza topo efectuat în procesul civil dintre parti având ca obiect sistarea starii de indiviziune (filele 67-74 dosar de urmarire penala); mai mult, gradina petentului nici nu poate fi considerat o anexa a locuintei, deoarece în gradina este amenajata terasa barului apartinând petentului; nici în privinta podului în care petentul sustine ca intimatul  i-a blocat accesul ca urmare a edificarii noii constructii nu s-a  retinut savârsirea infractiunii de tulburare a folosintei locuintei, intimatul declarând ca nu a avut reprezentarea urmarilor actiunii sale, motiv pentru care a si montat ulterior o scara pe care se putea ajunge în pod; instanta a mai retinut ca nici faptul ca intimatul a depozitat materiale de constructie în curtea imobilului nu constituie o tulburare a folosintei locuintei, petentul nelocuind efectiv în imobil; pe cale de consecinta, critica formulata de petent la adresa ordonantei atacate în sensul ca nu s-a efectuat un procesul - verbal de cercetare la fata locului nu a fost apreciata ca fiind  întemeiata.

Savârsirea infractiunilor de distrugere si de furt reclamate de petent nu a putut fi dovedita mai presus de orice dubiu, astfel ca scoaterea de sub urmarire penala a intimatului dispusa de procuror a fost aplicabila ca fiind  legala. Deteriorarea acoperisului imobilului petentului (urmata de infiltratiile de apa) a avut loc în mod neintentionat cu ocazia lucrarilor de constructie (pe care nici nu le-a efectuat intimat personal), intimatul înlocuind ulterior tiglele sparte, iar eventualele degradari care mai subzista pot fi remediate. În privinta copertinei din curtea imobilului intimatul a declarat ca a avut acordul tatalui petentului pentru a o demonta si ca apoi a depozitat pe strada materialele rezultate, platindu-i suma de 300 lei în acest scop, împrejurari confirmate si de martorul G., astfel ca, desi petentul sustine, în consens cu tatal sau, ca intimatul nu a avut acceptul lor pentru demolare, instanta de fond a  constatat ca prezumtia de nevinovatie nu a putut fi rasturnata.

Legat de infractiunea de furt de energie prevazuta de art.208 alin.2 C.pen. prima instanta a constatat ca în mod corect procurorul a considerat ca nu s-a putut dovedi mai presus de orice dubiu savârsirea acesteia. Astfel, desi în factura aferenta perioadei 9.05.2007-8.06.2008 din (fila 64 dosar de urmarire penala) apare un cost total de 2.765,73 lei, factura nu este emisa pe numele petentului, ci al S.C. T. G. S.R.L., iar costul energiei electrice foarte ridicat fata de cel aferent lunilor precedente si ulterioare (în valoare de aproximativ 100-140 lei) poate fi justificat prin aceea ca în factura mentionata apare o regularizare a consumului de curent electric pe o perioada de peste 7 luni (25.10.2006-8.06.2007); din declaratia tatalui petentului (fila 80 dosar de urmarire penala) a rezultat ca prin contorul societatii comerciale mentionate se înregistreaza si consumul de energie electrica a prizei aferente locuintei petentului unde se sustine ca s-a racordat ilegal intimatul. Prin urmare, chiar daca martorul B. I. (administratorul S.C. C. S.R.L. care detine barul amenajat în imobil) a declarat ca a vazut uneori cablul betonierei folosite la lucrarile de constructie efectuate de intimat în priza mentionata (relatând acest aspect si martorului P. A.), martorii G. C. ginerele intimatului si V. I., muncitorul care a folosit efectiv betoniera, au sustinut ca aceasta a fost racordata numai la reteaua electrica a barului apartinând intimatului (aflat în acelasi imobil). Existând acest dubiu foarte serios în privinta racordarii ilegale a betonierei la reteaua electrica folosita de petent (dubiu ce a persistat si dupa reaudierea tuturor martorilor si a partilor), tinând seama si de cele expuse mai sus privitor la consumul de energie electrica si regularizarea acestuia, instanta a constatat ca nu se impunea determinarea prejudiciului produs petentului ca urmare a bransarii ilegale.

Prin urmare, instanta a respins plângerea formulata de petentul P. A. D., CNP 1., domiciliat în Sibiu, str. . nr., jud. Sibiu, în contradictoriu cu intimatul S. I., domiciliat în Sibiu, str. ., nr., împotriva solutiei pronuntate de Parchetul de pe lânga Judecatoria Sibiu în dosarul nr.1649/P/2007 si a mentinut solutia  atacata.

Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs în termenul legal petentul P. A. D. motivat prin memoriul  atasat la filele 9 – 15 dosar, în principal casarea sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond în vederea condamnarii inculpatului pentru faptele reclamante, iar în subsidiar casarea hotarârii si rejudecând condamnarea inculpatului pentru faptele pentru care s-a facut plângere penala întrucât ele sunt dovedite cu probele dosarului.

Critica pe fond a cauzei a avut în vedere urmatoarele:

- cu privire la infractiunea prev. de art. 24 lit. b din Legea nr. 50/1991 retinându-se ca învinuitul S. I. a recunoscut fapta, se impunea o alta individualizare a sanctiunii aplicate întrucât amenda de 1000 lei este neîndestulatoare.

- cu privire la cele doua infractiuni de tulburare de posesie si tulburarea folosintei locuintei, prev. de art. 22 alin. 1 si respectiv 320 Cod penal, recurentul a apreciat ca faptele au fost savârsite cu intentie iar probatoriul administrat confirma vinovatia acestuia, faptuitorul fiind pe deplin responsabil de actiunile sale si nefiind în eroare privitor la cele întreprinse, iar sintagma retinuta de catre instanta de fond în sensul ca „nu a avut reprezentarea actiunii sale” nu este la adapost de critica.

- cu privire la infractiunile de distrugere si furt prev. de art. 217 alin. 1 si 208 al. 1 Cod penal probele le-au confirmat iar documentele sunt incomplete în ceea ce priveste cuantumul prejudiciului încercat prin furtul de curent electric si acesta se datoreaza ca nu s-a suplimentat probatoriul în sensul  solicitat la fond ( cercetare locala, cu participarea de specialisti din cadrul Consiliului Local – Serviciul Public de Cadastru si Disciplina în Constructii, cât  si de la Inspectia în Constructii).

Intimatul S.I.prin aparator a solicitat respingerea recursului cu mentinerea actelor procurorului ca legale si temeinice, nici una din faptele reclamate si pentru care nu a fost sanctionat administrativ nefiind dovedite si reale.

Examinând hotarârea de fata prin prisma motivelor invocate în memoriul scris, oral si din oficiu, tribunalul retine ca recursul este nefondat, astfel ca el va fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedura penala, hotarârea instantei de fond mentinuta ca legala  si temeinica pentru cele ce se vor arata în continuare.

Instanta de fond si procurorul  au retinut în mod corect în baza probatoriului administrat ca din  multitudinea faptelor reclamate de petentul recurent, în sarcina învinuitului S. I.poate fi retinuta ca fiind dovedita si realizata sub toate elementele sale constitutive doar infractiunea prev. de art. 24 lit. b din Legea nr. 50/1991, fapta ce a constatat în continuarea lucrarilor de constructie si ulterior constatarii savârsirii contraventiei, conform procesului – verbal de constatare din 09.05.2007 emis de Consiliul Local al Mun. Sibiu.

Privitor la sanctiunea aplicata acestuia, amenda administrativa în cuantum de 1000 lei, atât procurorul cât si instanta de fond au apreciat în mod just ca fata de modul de savârsire, de atitudinea sincera de recunoastere a faptei, de împrejurarea ca acesta nu poseda antecedente penale, nu se impunea trimiterea lui în judecata, fiind suficienta amenda aplicata, astfel ca nu se impune  nici casarea hotarârii în vederea condamnarii învinuitului pentru aceasta fapta si cu atât mai putin condamnarea faptuitorului în recurs pentru aceasta infractiune.

Referitor la celelalte critici aduse hotarârii instantei de fond si a actelor parchetului cu privire la celelalte infractiuni pentru care s-a facut plângere, respectiv tulburarea folosintei locuintei prev. de art. 320 Cod penal, distrugere prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal si furt prev. de art. 208 alin. 1 C. penal,  tribunalul constata ca în mod just s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a faptuitorului S. I., întrucât aceste fapte nu realizeaza elementele constitutive ale infractiunilor  reclamate, iar în ceea ce priveste infractiunile de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. 1 Cod penal, fapta nu exista pentru argumentele mentionate pe larg în cuprinsul hotarârii instantei si ordonantei procurorului.

Astfel, furtul de energie electrica nu este dovedit si nu s-a putut stabili daca factura de plata majorata platita de petent îsi are sorgintea în plata neregularizata pe care a facut-o petentul timp de mai bine o jumatate de an ( 7 luni) ori din consumul de energie rezultat, prin racordarea ilegala a betonierei. Sub acest aspect în mod corect a retinut instanta de fond ca probele sunt contradictorii si ca nici  dupa reaudierea martorilor nu s-a putut elucida acest  aspect, ori fata de aceasta împrejurare  o cuantificare a prejudiciului nici nu ar mai fi fost  utila si concludenta solutionarii dosarului, câta vreme însusi autoratul faptei este pus sub semnul întrebarii.  Apoi, în mod just a fost retinuta de catre procuror si instanta de fond,  împrejurarea ca bunurile  reclamate de petent ca fiind sustrase ar fi fost luate de învinuit în scopul cerut de legiuitor, acela de a si le însusi pe nedrept, dimpotriva, s-a aratat ca acestea au fost depozitate în strada, iar pentru acestea si pentru pretinsele distrugeri produse a si achitat c/val. lor ( 300 de lei), împrejurari confirmate si de martorul G..

Deteriorarea acoperisului imobilului recurentului urmata de infiltratiile de apa, au avut loc  nu în intentia faptuitorului de a-i cere pagube recurentului,  ci din culpa fara  prevedere, intimatul procedând ulterior actiunii sale pagubitoare, la înlocuirea tiglelor sparte; cum fapta de distrugere prev. de art. 217Cod penal, presupune, pentru a fi realizata sub toate elementele sale constitutive, o anume forma a vinovatiei, solutia procurorului si a instantei de fond sunt legale si urmeaza a fi mentinute.

Nu sunt întemeiate  criticile aduse nici în ceea ce priveste  infractiunea de tulburare de posesie  si tulburarea folosintei locuintei întrucât efectuarea lucrarilor de constructie si blocarea  accesului înspre gradina, ori la podul imobilului, nu sunt de natura a realiza elementele constitutive ale acestor infractiuni, deoarece nu s-a realizat o actiune de ocupare efectiva ori partiala a apartamentului recurentului, ori de a-l pune pe partea vatamata în situatia de a nu-si putea exercita în mod firesc si normal dreptul sau ( gradina comuna nefiind locuinta în sensul art. 320 Cod penal) iar în ceea ce priveste accesul spre pod acesta este realizat prin montarea unei  scari de catre faptuitor.

Cum pentru faptele dovedite în afara oricarui dubiu, faptuitorul S. I. a fost just sanctionat administrativ si cum pentru faptele pentru care prezumtia de vinovatie nu a rasturnata, procurorul a pronuntat o solutie  de neurmarire penala legala si temeinica mentinuta în mod legal si de catre instanta de fond, Tribunalul constata ca plângerea si recursul formulat de catre P. A. D. sunt nefondate si urmând  ca recursul sa fie  respins, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare catre  stat în suma de 30 lei conform art. 192 al. 2 C.p.p. iar în baza art. 193 C.p.p. recurentul va fi obligat  catre intimat la plata cheltuielilor judiciare  catre S.I. în suma de  2000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul formulat de  petentul P. A. D., domiciliat în  Sibiu, str. .nr. .jud. Sibiu  împotriva sentintei penale nr. 334/17.06.2009, pronuntata de Judecatoria Sibiu pe care o mentine.

În baza art. 192 al. 2 C.p.p. obliga recurentul la plata sumei de 30  lei cu titlu de cheltuieli  judiciare avansate de stat în recurs iar în temeiul art. 193 C.p.p. la plata sumei de 2000 lei catre S.I. cu acelasi titlu.

DEFINITIVA.

Pronuntata în sedinta publica, azi 16 noiembrie 2009.

Domenii speta

Spete similare