Calificarea juridică a memoriilor depuse de terţe persoane la instanţa de fond, în lumina dispoziţiilor codului de procedură civilă şi art. 6 din Convenţie priviind dreptul de acces la justiţie care include si dreptul de a sesiza o instanţă

Prin decizia civilă nr.856 din 12.04.2007 s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurenţii pârâţi N.D. şi N.M. împotriva sentinţei civile nr.8483 din 27.12.2006, pronunţată de Judecătoria Tg.Jiu, s-a respins pentru lipsă calitate recusul recurenţilor N.C. şi M.R.S., împotriva aceleiaşi sentinţe.

În ceea ce priveşte respingerea recursului celor doi recurenţi pentru lipsă calitate s-a reţinut că aceştia nu au fost părţi în litigiul soluţionat prin sentinţa atacată, că înscrisul depus la fila nr.88 din dosarul de fond, nu poate fi caracterizat ca şi cerere de intervenţie în interes propriu, întrucât potrivit ari50 alin.l cod pr.civilă nu îndeplineşte forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată.

Din considerentele deciziei rezultă că instanţa de fond a fost investită cu o acţiune în revendicare, unde reclamanţii invocă un drept de proprietate stabilit prin legea fondului funciar, respectiv un titlu de proprietate, iar pârâţii chemaţi în judecată invocă faptul că nu au calitate, întrucât acest teren este ocupat de alte terţe persoane.

Aceste terţe persoane au depus la instanţa de fond la fila nr.88 un memoriu, iar la primirea acestui memoriu, instanţei de fond îi revenea obligaţia generală de a verifica dacă memoriul depus îndeplineşte sau nu elementele prevăzute de art.112 cod pr.civilă, iar nerespectarea cerinţelor enunţate nu este sancţionată automat cu respingerea sau anularea cererii, dimpotrivă instanţa era obligată să pună în vedere intervenienţilor să-şi modifice sau să-şi completeze cererea şi să depună toate înscrisurile pe care îşi întemeiază cererea.

Prin urmare instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art.l 14 cod pr.civilă şi dispoziţiile art.52 cod procedură civilă, atunci când a apreciat în mod arbitrar că aceştia nu au calitate de părţi în proces şi nu a dispus introducerea lor în proces, astfel că omisiunea de a califica cererea de intervenţie întemeiată pe dipoziţiile art.50 şi următoarele, precum şi de a nu se pronunţa cu privire la această cerere, reprezintă o necercetare a fondului cauzei.

Conform dispoziţiilor menţionate instanţa trebuia să verifice admisibilitatea intervenţiei sub aspectul condiţiilor de formă, a interesului de a interveni şi a legăturii de conexitate cu cererea principală, iar după ascultarea părţilor şi a celui care intervine , instanţa va hotărî asupra încuviinţării în principiu a intervenţiei.

De altfel interesul de a interveni în procesul civil reprezintă un interes special în raport cu interesul de a acţiona în justiţie, cu atât mai mult cu cât în procesul civil modalităţile de introducere a terţilor în proces sânt limitativ prevăzute de lege, nefiind cunoscută instituţia introducerii în cauză, din oficiu, a unor persoane.

Domenii speta

Spete similare