Legea nr. 272/2004. Delegarea exercitării drepturilor şi obligaţiilor părinteşti.

Legea nr. 272/2004. Delegarea exercitării drepturilor şi obligaţiilor părinteşti.

Prima instanţă a reţinut că minorul F.S.H. a fost dat în plasament bunicii paterne F.V., tatăl minorului decedând încă din anul 1998, iar mama sa lăsându-l în grija bunicii. Având în vedere că minorul este foarte bine îngrijit de bunica sa şi este în interesul său să rămână la aceasta s-a menţinut măsura plasamentului.

În ceea ce priveşte exercitarea drepturilor părinteşti instanţa a considerat în baza art. 6, art. 16, art. 31, art. 64 alin. 3 şi art. 56 lit. a din Legea nr. 272/2004 că acestea trebuie exercitate de mama minorului, respingând cererea de delegare a drepturilor părinteşti.

Împotriva acestei sentinţe a declarat  recurs petenta, criticând-o pe motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 Cod procedură civilă.

În esenţă, în motivarea  recursului se arată că se impunea delegarea exercitării drepturilor părinteşti, astfel cum s-a solicitat prin acţiune, în raport cu prevederile art. 5 alin. 1, art. 6 lit. b, art. 7, art.  50, art. 56, din Legea nr.272/2004, iar delegarea  drepturilor părinteşti nu înseamnă şi decăderea părintelui din  aceste drepturi.

Recursul este fondat.

Conform art. 50 din Legea nr.272/2004, protecţia specială a copilului reprezintă ansamblul măsurilor, prestaţiilor şi serviciilor destinate îngrijirii şi dezvoltării copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinţilor săi sau a celui care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora.

Textul de lege conţine o normă – cadru de instituire a măsurilor de protecţie specială a copilului care fie este lipsit de ocrotirea părinţilor săi, fie nu poate fi lăsat în grija părinţilor pentru a i se asigura protecţia intereselor sale.

Una dintre măsurile de protecţie specială este cea a plasamentului prevăzut de art. 55 lit. a din Legea nr.272/2004, ce se instituie în  cazurile reglementate de art. 56 şi se stabileşte de instanţa judecătorească conform art. 61 alin. 2.

Potrivit art. 62 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, drepturile şi obligaţiile părinteşti se menţin pe toată durata plasamentului dispus de către comisia pentru protecţia copilului. Evident este o dispoziţie de  favoare, de protecţie a copilului care are dreptul de a fi  ocrotit pe toată durata plasamentului, însă modalitatea de exercitare şi de  îndeplinire a obligaţiilor părinteşti se stabileşte de instanţă conform art. 62 alin. 4 din lege, pentru copiii aflaţi în situaţiile prevăzute de  art. 56 lit. b, c, d şi e.

În speţă copilul se află în situaţia prevăzută de art. 56 lit. d din Legea nr.272/2004, fiind abandonat de către mamă în grija bunicii paterne, astfel că potrivit art. 50 poate fi lăsat în grija acesteia, fiind necesară protejarea intereselor sale.

Protejarea intereselor copilului nu se poate realiza decât prin delegarea exerciţiului drepturilor părinteşti către persoana ori instituţia ce asigură protecţia specială, altfel această protecţie ar fi iluzorie, din moment ce însăşi părintele nu a înţeles să-şi execute obligaţiile faţă de copil, obligaţii prevăzute de art. 5 alin. 2 din lege.

Este adevărat că delegarea drepturilor părinteşti nu este prevăzută „expresis verbis” de lege, dar dacă instanţa poate limita dreptul de menţinere a  relaţiilor personale ale părinţilor cu copilul (art.16 alin.2) şi este  îndrituită să stabilească modalitatea de exercitare a acestor drepturi este evident că se realizează o  delegare a exercitării drepturilor şi care nu se poate confunda cu  decăderea din drepturile părinteşti.

Dacă decăderea din drepturile părinteşti se pronunţă de instanţă ca o sancţiune pentru părintele culpabil, delegarea  presupune păstrarea drepturilor părinteşti de către părinte, însă exerciţiul drepturilor îl are o altă persoană, având în vedere imposibilitatea  obiectivă în care se află părintele de a exercita drepturile.

Ca atare, se impune delegarea exercitării drepturilor cu privire la persoana copilului către persoana la care s-a dispus plasamentul (art.58 alin.1), în speţă la bunica paternă, iar cu privire la bunurile copilului către  preşedintele Consiliului Judeţean conform art. 62 alin. 2 din lege.

În consecinţă, recursul este fondat, astfel că potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va fi admis cu consecinţa modificării sentinţei primei instanţe în sensul delegării exerciţiului drepturilor părinteşti în sensul celor reţinute mai sus.

Decizia civilă nr.30/R/MF/14.04.2006

Domenii speta

Spete similare