Răspundere contractuală.Probe.

Răspundere contractuală.Probe.

În plus, instanţa a observat că, faţă de clauzele contractuale, reclamanta nu a emis acele formulare care să fi fost puse la dispoziţia pârâtei cu privire la rulajul buteliilor, formulare ce ar fi constituit singurele „documente oficiale de evidenţă a buteliilor”, documente care pentru a fi opozabile pârâtei trebuiau contrasemnate şi ştampilate de reprezentanţii abilitaţi ai părţilor.

S-a reţinut că procesele-verbale depuse la dosar nu fac dovada prin ele însele a rulajului buteliilor, în materia răspunderii contractuale creditorul fiind cel ce trebuie să dovedească existenţa contractului şi a faptului că obligaţia nu a fost executată, prevederile art.1082 Cod civil instituind o prezumţie de culpă a debitorului, pe baza acestor dovezi.

De asemenea, instanţa de recurs a constatat că în mod corect prima instanţă a concluzionat, în temeiul unor prezumţii simple deductive, conform prevederilor art.1199 Cod civil raportate la cele ale art.1203 Cod civil, că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii contractuale, plecând de la împrejurarea că reclamanta nu a făcut dovada constatării dispariţiei celor şapte butelii în condiţiile stipulate de art.3 alin.3) din contractul de livrare nr.xxx/2003.

Decizia nr. 538/R din 14 Aprilie 2011 Tribunalul Vâlcea-Sectia comercială si contencios administrativ fiscal

Prin sentinţa nr.xxxx/26.10.2010 Judecătoria Drăgăşani a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. SR S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. C S.R.L., în sensul obligării pârâtei să achite reclamantei suma de 2.934,41 lei reprezentând contravaloare marfă neachitată.

Instanţa a respins capătul de cerere privind  obligarea la plata a 7 butelii/recipienţi, pârâta fiind obligată să achite reclamantei suma  de 1.515,8 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţa a reţinut în considerente că, la data de 10 mai 2010, s-a înregistrat acţiunea formulată de reclamanta  prin care solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 10.804,01 lei reprezentând 2.934,41 lei contravaloare marfă neachitată conform facturilor fiscale ataşate şi 7.869,6 lei (echivalentul a 2100USD) reprezentând contravaloarea a 7 butelii/ recipienţi nereturnaţi.

În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că între părţi s-au derulat relaţii economice începând cu anul 2006 conform contractului încheiat, fiind livrate pârâtei butelii încărcate cu gaze tehnice pentru care a emis facturile fiscale şi a încheiat convenţii pentru fiecare livrare.

Reclamanta a precizat că deşi în contract s-a menţionat că pârâta, în cazul pierderii sau distrugerii buteliilor va suporta contravaloarea acestora, de 300 USD/butelie, aceasta nu le-a restituit, cu toate că i-a solicitat în mai multe rânduri, astfel că în posesia debitoarei se află 4 butelii pentru acetilenă tehnică şi 3 butelii pentru oxigen tehnic.

S-a mai arătat că s-a încercat soluţionarea cauzei atât prin conciliere directă cât şi prin procedura somaţiei de plată ce a format obiectul dosarului nr.5141/223/2009 al Judecătoriei Drăgăşani, fiind respinsă cererea pentru neîndeplinirea condiţiilor specifice ordonanţei de plată, pârâta recunoscând însă debitul în sumă de 2.934,41 lei.

În drept acţiunea s-a întemeiat pe dispoziţiile art.969 Cod civil.

În dovedirea acţiunii reclamanta a depus la dosar facturi fiscale, dovada concilierii, contract de livrare gaze industriale, fişe client, extras situaţii butelii.

Din probele administrate în cauză, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin contractul de livrare gaze industriale încheiat între părţi în anul 2003, reclamanta se obliga să livreze pârâtei gaze industriale în butelii puse la dispoziţie de reclamantă, urmând ca pârâta să achite contravaloarea acestora conform facturilor emise.

S-a specificat  faptul că, în cazul dispariţiei sau distrugerii buteliilor primite, pârâta va plăti suma de 300 USD pentru fiecare butelie dispărută/deteriorată, în termen de 10 zile de la data constatării.

De asemenea, s-a mai convenit ca predarea – primirea buteliilor şi rulajul acestora să fie înregistrate pe formulare puse la dispoziţie de reclamantă, contrasemnate şi ştampilate de reprezentanţii abilitaţi ai părţilor.

Deşi reclamanta a livrat o serie de produse, conform facturilor fiscale  depuse la dosar, în sumă totală de 2.934,41 lei, pârâta nu a achitat suma restantă, fapt recunoscut de aceasta şi la interogatoriu.

În ceea ce priveşte cele 7 butelii a căror contravaloare o solicită reclamanta, instanţa a reţinut că  procesele – verbale de recepţie depuse de reclamantă nu sunt contrasemnate şi ştampilate de reprezentanţii abilitaţi ai părţilor aşa cum s-a prevăzut în contract, şi nici nu există o dovadă a constatării dispariţiei acestora, în condiţiile în care pârâta era obligată să achite contravaloarea în termen de 10 zile de la constatare.

Mai mult, instanţa a reţinut că în convocarea la conciliere nu se face menţiunea despre aceste butelii, ci numai despre contravaloarea facturilor achitate.

Prin urmare, instanţa a invocat dispoziţiile art.969 Cod civil, conform cărora convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, precum şi cele ale art.1073 Cod civil, în baza cărora „creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei şi în caz contrar are dreptul la dezdăunare”.

Faţă de cele ce arătate, instanţa a constatat că acţiunea reclamantei este întemeiată în ceea ce priveşte obligarea la plata contravalorii mărfii neachitate, fiind admisă în parte.

În consecinţă, pârâta a fost obligată să achite reclamantei suma de 2.934,41 reprezentând contra/valoare marfă neachitată, capătul de cerere privind obligarea la plata a celor 7 butelii/recipienţi fiind respins.

Împotriva sentinţei a formulat recurs reclamanta care a arătat că prima instanţă a omis să observe procesele-verbale de recepţie a buteliilor care sunt semnate de acelaşi reprezentant al SC C SRL, persoană care a semnat şi facturile fiscale pe care reprezentantul societăţii pârâte a recunoscut că le-a primit, respectiv domnul PC.

În plus, s-a arătat că în cuprinsul contractului încheiat de cele două părţi, la art.3 se face menţiunea că „livrarea gazelor se face în butelii puse la dispoziţia beneficiarului de către furnizor prin închiriere.Buteliile sunt proprietatea S BUCUREŞTI”.

Tot în legătură cu clauzele contractului s-a arătat că s-a menţionat că „primirea-predarea buteliilor şi rulajul acestora vor fi înregistrate pe formulare puse la dispoziţie de furnizor, contrasemnate şi ştampilate de reprezentanţii abilitaţi ai părţilor.”

Faţă de clauzele contractului, recurenta a precizat că aceasta a pus  la dispoziţia pârâtei formulare speciale denumite „procese-verbale de recepţie” care au fost semnate de fiecare dată de către delegatul societăţii pârâte, calitatea de delegat al societăţii fiind recunoscută implicit prin recunoaşterea debitului.

Prin urmare, recurenta a menţionat că faptul că aceste procese-verbale nu poartă şi ştampila societăţii pârâte nu poate fi interpretat că societatea nu a primit recipienţii, în condiţiile în care  în principiu persoana care prelua marfa şi implicit buteliile era delegatul-şofer, ce nu avea posesia ştampilei societăţii.

Recurenta a precizat că, în aceste condiţii ,dovada faptului că după golire recipienţii primiţi trebuiau restituiţi acesteia de către societatea pârâtă trebuia făcută de intimată, iar cele reţinute de prima instanţă referitor la concilierea directă în opinia recurentei nu pot fi primite, atâta timp cât aceasta a introdus anterior şi o cerere de emitere a somaţiei de plată.

Mai mult, s-a arătat că reprezentanţii pârâtei au refuzat să răspundă corespondenţei purtate pe tema restituirii celor 7 butelii, cu excepţia momentului în care au condiţionat plata mărfii de renunţarea recurentei la solicitarea buteliilor.

Cu privire la susţinerea instanţei că recurenta trebuia să solicite mai întâi aplicarea prevederilor art.1073 Cod civil, în sensul de a se solicita predarea buteliilor, iar în caz contrar, contravaloarea acestora, aceasta a fost socotită de recurentă ca fiind una rigidă, atâta timp cât există dovezi că aceste butelii nu se mai află în posesia pârâtei, din culpa exclusivă a intimatei.

 Prin urmare, se solicită admiterea recursului în temeiul prevederilor art.304 pct.9 şi 3041 Cod procedură civilă.

Analizând actele dosarului raportate la criticile din recurs, instanţa a constatat următoarele:

Între părţi s-a încheiat contractul de livrare gaze industriale nr.xxx/1.06.2003, pe o perioadă de 5 ani, contract prin care reclamanta s-a angajat să efectueze livrări de gaze tehnice îmbuteliate în butelii proprietatea reclamantei către societatea pârâtă.

Pentru primirea buteliilor umplute s-a stipulat obligaţia beneficiarului de a preda buteliile goale, iar primirea-predarea acestora şi rulajul buteliilor trebuiau să fie înregistrate pe formulare puse la dispoziţie de furnizor, contrasemnate şi ştampilate de reprezentanţii abilitaţi ai părţilor.

S-a arătat în contract că aceste acte constituie documente oficiale de evidenţă a buteliilor.

De asemenea, s-a stipulat că beneficiarul va plăti către furnizor suma de 300 USD pentru fiecare butelie dispărută/deteriorată în termen de 10 zile de la data constatării( art.3 alin.3 contract).

În speţă, reclamanta, la data de 10.05.2010 a solicitat achitarea sumei de 2.934,41 lei contravaloare marfă livrată pârâtei în perioada 11.09.2008-26.01.2009 şi  contravaloarea a şapte butelii nereturnate, dintre care patru butelii pentru acetilenă tehnică 1,8/20,0 litri, o butelie pentru oxigen tehnic 2,5/40,0 litri şi respectiv două butelii pentru oxigen tehnic 2,5/50,0 litri.

În susţinerea cererii au fost depuse facturile fiscale emise în perioada 11.09.2008-26.01.2009 şi procese-verbale emise în aceeaşi perioadă, în care s-a consemnat primirea buteliilor pline şi restituirea celor goale, precum şi un centralizator  fişă client pentru societatea pârâtă, pentru perioada 1.09.2006-09.07.2009, în care apar evidenţiate comenzile pârâtei şi retururile ambalajelor goale.

Faţă de cele expuse, instanţa a constatat că din analiza documentelor sus-menţionate nu rezultă însă că, la data  introducerii cererii, pârâta avea de restituit cele şapte butelii descrise de către reclamantă în cererea de chemare în judecată.

Astfel, anterior introducerii prezentei cereri, reclamanta solicitase contravaloarea celor şapte butelii, pe calea somaţiei de plată, la data de 24 iulie 2009, acesta fiind primul moment în care s-a adus la cunoştinţă pârâtei pretenţia reclamantei, potrivit actelor aflate la dosar.

În aceste condiţii, apar ca neîntemeiate criticile din recurs referitoare la neacordarea relevanţei juridice a documentelor depuse la dosar de către reclamantă la instanţa de fond, precum şi cele cu privire la recunoaşterea faptului nepredării celor şapte butelii de către reprezentatul abilitat al pârâtei.

În plus, instanţa a observat că, faţă de clauzele contractuale, reclamanta nu a emis acele formulare care să fi fost puse la dispoziţia pârâtei cu privire la rulajul buteliilor, formulare ce ar fi constituit singurele „documente oficiale de evidenţă a buteliilor”, documente care pentru a fi opozabile pârâtei trebuiau contrasemnate şi ştampilate de reprezentanţii abilitaţi ai părţilor.

S-a reţinut că procesele-verbale depuse la dosar nu fac dovada prin ele însele a rulajului buteliilor, în materia răspunderii contractuale creditorul fiind cel ce trebuie să dovedească existenţa contractului şi a faptului că obligaţia nu a fost executată, prevederile art.1082 Cod civil instituind o prezumţie de culpă a debitorului, pe baza acestor dovezi.

De asemenea, instanţa de recurs a constatat că în mod corect prima instanţă a concluzionat, în temeiul unor prezumţii simple deductive, conform prevederilor art.1199 Cod civil raportate la cele ale art.1203 Cod civil, că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii contractuale, plecând de la împrejurarea că reclamanta nu a făcut dovada constatării dispariţiei celor şapte butelii în condiţiile stipulate de art.3 alin.3) din contractul de livrare nr.xxx/2003.

Prin urmare, faţă de cele expuse mai sus, potrivit dispoziţiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, instanţa a respins recursul ca nefondat, sentinţa atacată fiind menţinută ca temeinică şi legală.

Domenii speta

Spete similare