Interpretarea greşită a materialului probator. Consecinţe: greşita condamnare a inculpatului în condiţiile existenţei unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei şi anume aceea prev. art. 44 din Codul penal

Prin sentinta penala nr. 443 din 15 noiembrie 2007, Judecatoria Sighetu Marmatiei a condamnat pe inculpatii:

-  G.E.R. pentru savârsirea infractiunii de lovire prev. de art. 180 al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. „a” si art. 76 lit. „e” Cod penal la pedeapsa amenzii în suma de 400 lei, si

- K.I. pentru savârsirea infractiunii de lovire prev. de art. 180 al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. „a” si art. 76 lit. „e” Cod penal la pedeapsa amenzii în suma de 400 lei.

A fost obligat inculpatul G.E.R. sa plateasca partii civile K.I. suma de 5.250 lei cu titlu de despagubiri civile, din care suma de 2.250 lei reprezinta daune materiale, iar suma de 3.000 lei reprezentând daune morale.

A fost obligat  inculpatul K.I. sa plateasca partii civile G.E.R. suma de 2.200 lei cu titlu de despagubiri civile, din care suma de 1.200 lei reprezinta daune materiale, iar suma de 1.000 lei reprezentând daune morale.

Au fost compensate cheltuielile judiciare suportate de parti.

Inculpatul G.E.R. a fost obligat  sa plateasca statului cheltuieli judiciare în suma de 200 lei.

A fost obligat inculpatul K.I. sa plateasca statului cheltuieli judiciare în suma de 200 lei.

Pentru a hotarî astfel, judecatoria a retinut ca între familia inculpatului K.I. si inculpatul G.E.R. exista de mai mult timp o stare conflictuala generata de exercitarea de catre cel din urma inculpat a functiei de secretar al Composesoratului Câmpulung la Tisa. Drept urmare, partile implicate au avut pe rolul instantei mai multe procese penale având ca obiect infractiuni de violenta.

Pe fondul acestei stari conflictuale, la data de 11 ianuarie 2007 inculpatul G.E.R. se deplasa cu autoturismul proprietate personala prin dreptul locuintei familiei K.,  moment în care inculpatul K.I. aflându-se în strada a strigat sa se opreasca.

Inculpatul G.E.R. a refuzat strigându-i sa mearga la dispensar, daca are ceva probleme.

La scurt timp inculpatul K.I. s-a deplasat la dispensarul veterinar unde l-a gasit pe inculpatul G.E.R. care era singur si pe fondul unor discutii neprincipiale inculpatul K.I. l-a împins pe inculpatul G.E.R. si l-a lovit de câteva ori cu pumnul. Acesta din urma s-a dezechilibrat, moment în care a scos din buzunar un spray iritant de uz veterinar, si l-a pulverizat în ochi pe inculpatul K.I..

Drept urmare incidentul a luat sfârsit, inculpatul K.I. a plecat si a sesizat organele de politie iar inculpatul G.E.R. s-a deplasat împreuna cu sotia sa, martora G.M. la Cabinetul medico-legal Sighetu Marmatiei.

Potrivit certificatului medico-legal nr. 38/11 ianuarie 2007 inculpatul K.I. a suferit „leziuni periorbitale conjunctivale si ale obrazului stâng” care au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale timp de 16-18 zile (fila 6).

De asemenea potrivit certificatului medico-legal nr. 36/11 ianuarie 2007 inculpatul G.E.R. a suferit leziuni corporale, respectiv echimoze si excoriatii la nivelul fetei, necesitând pentru vindecare îngrijiri medicale timp de 5-6 zile (fila 10).

Instanta a retinut ca ambii inculpati se fac vinovati de savârsirea infractiunilor de lovire prev. si ped. de art. 180 alin. 2 din Codul penal si tinând seama de dispozitiile art. 72 si 52 din Codul penal i-a condamnat pe acestia la pedepse cu amenda retinând în favoarea acestora circumstanta atenuanta prev. de art. 74 lit.  a din Codul penal, având în vedere conduita buna a acestora înainte de savârsirea infractiunii.

Partea civila K.I. a solicitat suma de 7.250 lei cu titlu de despagubiri civile, reprezentând contravaloarea venitului nerealizat pe perioada zilelor de îngrijiri medicale, iar restul sumei reprezentând daune morale.

Având în vedere probatiunea administrata din care a rezultat ca partea civila ar fi câstigat 150 lei /zi, instanta l-a obligat pe inculpatul G.E.R. sa plateasca acesteia suma de 2.250 lei reprezentând contravaloarea venitului nerealizat pe perioada zilelor de îngrijiri medicale.

Având în vedere ca împrejurarile în care s-a petrecut incidentul între parti, instanta a constatat ca fapta inculpatului a adus atingere demnitatii partii civile astfel ca l-a obligat pe inculpat sa plateasca partii civile suma de 3.000 lei reprezentând daune morale considerând ca aceasta suma este îndestulatoare pentru repararea prejudiciului moral suferit.

Partea civila G.E.R. a solicitat suma de 21.200 lei cu titlu de despagubiri civile, reprezentând contravaloarea venitului nerealizat pe perioada zilelor de îngrijiri medicale, iar restul sumei reprezentând daune morale.

Probatiunea administrata în cauza a confirmat ca aceasta parte civila ar fi câstigat 200 lei/zi, astfel ca instanta l-a obligat pe inculpatul K.I. sa plateasca acesteia suma de 1.200 lei reprezentând contravaloarea venitului nerealizat pe perioada zilelor de îngrijiri medicale.

Având în vedere împrejurarile în care s-a petrecut incidentul între parti, instanta l-a obligat pe inculpat sa plateasca partii civile suma de 1.000 lei reprezentând daune morale considerând ca aceasta suma este îndestulatoare pentru repararea prejudiciului moral suferit.

Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs inculpatul G.E.R. care a solicitat casarea hotarârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, invocând dispozitiile art. 3859 pct. 10 Cod procedura penala, motivat de faptul ca prima instanta a respins nejustificat cererea în probatiune având ca obiect efectuarea unei expertize medico-legale care sa stabileasca numarul de zile de îngrijiri medicale necesar vindecarii leziunilor suferite de partea vatamata K.I..

În subsidiar, a solicitat achitarea în baza dispozitiilor art. 11 pct. 2 lit. a, art. 10 lit. e Cod procedura penala, sustinând ca a folosit sprayul iritant în legitima aparare, fiind astfel aplicabile dispozitiile art. 44 al. 2 Codul penal.

Prin decizia penala nr. 81 din 13.03.2008 Tribunalul Maramures a admis recursul declarat de inculpatul G.E.R. împotriva sentintei, pe care a casat-o în parte, doar cu privire la solutia de condamnare a acestui inculpat si la obligarea sa la plata de despagubiri civile si cheltuieli judiciare.

În consecinta, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a, art. 10 lit. e Cod procedura penala, rap. la art. 44 Codul penal, a dispus achitarea inculpatului G.E.R. pentru infractiunea de lovire prev. de art. 180 al. 2 Codul penal, înlaturarea obligarii acestuia la plata de despagubirilor civile catre partea civila K.I..

S-a înlaturat obligarea aceluiasi inculpat la plata cheltuielilor judiciare catre stat în suma de 200 lei, aceste cheltuieli urmând sa ramâna în sarcina statului, precum si dispozitia privind compensarea cheltuielilor judiciare efectuate de parti la instanta de fond.

Urmare a solutiei date laturii penale a cauzei în recurs, tribunalul a dispus în baza art. 193 Cod procedura penala, obligarea  inculpatului K.I. de a plati partii civile GE.R. suma de 400 lei cheltuieli judiciare în prima instanta.

S-au mentinut celelalte dispozitii ale sentintei.

În considerentele deciziei de casare s-a aratat ca întregul material probator administrat în cauza a confirmat existenta unei stari conflictuale vechi între inculpatul G.E.R. si familia inculpatului K.I. determinata de o serie de procese penale aflate pe rolul instantelor, procese în care inculpatul G.E.R. a fost victima unor infractiuni comise cu violenta.

În fapt, tribunalul a retinut ca, în data de 11 ianuarie 2007, inculpatul G.E.R.  nu a oprit autoturismul la solicitarea inculpatului K.I., continuându-si deplasarea spre dispensar, unde la scurt timp a sosit si inculpatul K.I.. Gasindu-l pe inculpatul G.E.R. singur în birou, inculpatul K.I. i-a aplicat direct 4-5 lovituri cu pumnul în zona fetei, urmare a carora inculpatul G.E.R. a cazut. Dupa ce s-a ridicat si sesizând ca inculpatul K.I. intentioneaza sa-l loveasca din nou, inculpatul G.E.R. a scos din buzunar un spray iritant si l-a pulverizat în ochi pe inculpatul K.I., incidentul luând astfel sfârsit.

Fiecare inculpat a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale, inculpatul G.E.R. de 5-6 zile, iar inculpatul K.I.  de 16-18 zile.

Având în vedere certificatul medico-legal nr. 38/11 ianuarie 2007, concluziile sale neechivoce cu privire la leziunile suferite de inculpatul K.I., mecanismul de producere si numarul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecarii, tribunalul constata ca cererea privind trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuarii unei expertize medico-legale nu se justifica. De altfel, prima instanta în mod corect a respins cererea privind efectuarea unei expertize, în raport de cele de mai sus, administrarea probei nefiind concludenta si utila cauzei.

În baza starii de fapt mai sus descrise tribunalul a apreciat ca se poate retine ca inculpatul G.E.R. a savârsit fapta în stare de legitima aparare.

Potrivit dispozitiilor art. 44 al. 2 Codul penal, este în stare de legitima aparare acela care savârseste fapta pentru a înlatura un atac material, direct, imediat si injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obstesc si care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obstesc. Prin urmare, fapta prevazuta de legea penala, savârsita în stare de legitima aparare, este considerata comisa fara vinovatie, pentru ca faptuitorul a fost constrâns sa actioneze de pericolul care a luat nastere din agresiunea unei alte persoane, fiind lipsit de posibilitatea de a-si determina si dirigui în mod liber vointa.

S-a dovedit în cauza ca inculpatul K.I. s-a deplasat la biroul inculpatului G.E.R. si l-a agresat fizic pe acesta din urma, agresiunea întrunind conditiile unui atac material, direct, imediat si injust. De asemenea, dat fiind pericolul grav pentru persoana inculpatului G.E.R. generat de atac, acesta a fost nevoit sa actioneze sub presiunea acestui pericol. În acest sens, se are în vedere ca agresiunea era în curs de desfasurare, inculpatul K.I. intentionând sa-l loveasca din nou pe inculpatul G.E.R., dupa ce acesta se ridicase de jos. În aceasta situatie, reactia inculpatului G.E.R. a fost  necesara pentru înlaturarea atacului. Pe de alta parte, riposta în aparare a fost proportionala cu atacul, inculpatul G.E.R. marginindu-se la pulverizarea cu un spray iritant a inculpatului K.I. pentru a-l pune în situatia de a înceta agresiunea.

Având în vedere aceste considerente, precum si dispozitiile art. 44 al. 1 Codul penal potrivit carora legitima aparare este o cauza de inexistenta a infractiunii care consta în savârsirea unei fapte prevazute de legea penala pentru înlaturarea unui atac material direct, imediat si injust ce pune în pericol grav faptuitorul, tribunalul a admis recursul declarat de inculpatul G.E.R. si a dispus achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2  lit. a, art. 10 lit. e Cod procedura penala,  raportat la art. 44 Codul penal pentru infractiunea de lovire prev. de art. 180 al. 2 Codul penal, cu consecinta înlaturarii obligarii acestuia la plata despagubirilor civile, a cheltuielilor judiciare avansate de stat la prima instanta, si a obligarii inculpatului K.I. cu privire la care a ramas solutia de condamnare pentru aceeasi infractiune, la plata cheltuielilor judiciare ocazionate partii civile – inculpat G.E.R. la prima instanta.

Celelalte dispozitii ale sentintei atacate au fost mentinute ca fiind legale si temeinice.

Domenii speta

Spete similare