Recurs. Soluţie de casare cu trimitere spre rejudecare. Nelegala citarea a unei părţi din proces

Prin sentinta penala nr. 93 din 17 septembrie 2008, Judecatoria Târgu Lapus, a constatat, în temeiul art. 461 lit. d Cod procedura penala coroborat cu art. 126 alin. 1 lit. b si art. 127 Cod penal, ca nu a intervenit prescriptia executarii pedepsei de 1 an închisoare ce i-a fost aplicata condamnatului D.V prin sentinta penala nr. 162/17.10.2001, ramasa definitiva la data de 27.02.2002 prin decizia penala nr. 24/A/29.01.2002 a Tribunalului Maramures.

Pentru a hotarî astfel, judecatoria a retinut ca, urmare a adresei nr. 87015 din 21.02.2008, emisa de IPJ Maramures - Serviciul de Investigatii Criminale, Biroul Urmariri, Biroul executari penale din cadrul Judecatoriei Tg. Lapus a sesizat instanta de judecata ca prin hotarâre sa se pronunte cu privire la prescriptia executarii pedepsei rezultante de 1 an închisoare ce i-a fost aplicata  condamnatului D.V. prin Sentinta penala nr. 162 din data de 17.10.2001. Aceasta sentinta penala a fost însa modificata de Tribunalul Maramures prin decizia penala nr. 24/A/29.01.2002, definitiva la data de 27.02.2002, ca urmare a admiterii apelului declarat doar cu privire la latura civila a cauzei, dispunându-se obligarea inculpatului la despagubiri civile si la plata dobânzilor catre partea civila D.S.M.

În baza sentintei penale nr. 162/17.10.2001, ramasa definitiva la data de 27.02.2002 instanta de fond a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.

220 din data de 06.03.2002, condamnatul fiind dat în urmarire generala la data de 24.01.2003 prin Ordinul IGPR nr. s/150040.

Urmare a sesizarii Parchetului de pe lânga Judecatoria Tg. Lapus, nr. 736/II/5/2006 din 17.11.2005, prin încheierea din data de 22.11.2006 s-a dispus emiterea unui mandat de urmarire internationala pentru condamnatul D.V.

La data de 27.11.2006 a fost emis Mandatul de Urmarire Internationala nr. 220/5/2002 care a fost transmis Centrului de Cooperare Politieneasca Internationala Bucuresti, în vederea difuzarii acestuia pe canalele specifice, condamnatul fiind pus în urmarire internationala prin mesajul Biroului National Interpol nr. 15252 din 05.12.2006, potrivit adresei nr. 1994400/AS din data de 05.12.2006.

La data de 22.02.2007 a fost înregistrata pe rolul Judecatoriei Târgu Lapus, în dosarul nr. 206/319/2007 adresa nr. 1994401/AS din 21.02.2007 prin care Biroul National Interpol solicita instantei sa se pronunte asupra emiterii unui Mandat European de Arestare pentru condamnatul D.V.

Prin încheierea nr. 31 din data de 28.02.2008, s-a dispus emiterea unui Mandat European de Arestare.

Prin urmare, la data de 28.02.2008 s-a emis Mandatul European de Arestare nr. 2/28.02.2007 care a fost trimis Biroului National Interpol si Ministerului Justitiei, Directia Drept International si Tratate, în vederea transmiterii catre autoritatile judiciare competente pentru executare.

La data de 02.05.2007 Biroul National Interpol comunica judecatoriei ca Dumitru Viorel a fost arestat provizoriu la data de 27.04.2007 de catre autoritatile judiciare portugheze, solicitând sa traduca mandatul în limba portugheza.

Prin adresa din data de 03.05.2007, Judecatoria Tg. Lapus a solicitat Ministerului Justitiei, Directia Drept International si Tratate, întrucât nu aveau traducatori, sa traduca Mandatul European de Arestare si sa-l transmita autoritatilor judiciare competente pentru executare.

Potrivit adresei din data de 30.04.2007 a Tribunalului de a doua Instanta din Lisabona, D.V. nu a fost de acord cu predarea sa autoritatilor române, declarând apel, iar pâna la judecarea apelului, s-a dispus punerea acestuia în libertate.

La data de 13.08.2007 Biroul National Interpol comunica faptul ca, instanta portugheza a refuzat executarea Mandatului European de Arestare emis pe numele condamnatului D.V.

În raport de aspectele mai sus mentionate, s-a solicitat instantei de fond sa constate prescriptia executarii pedepsei de 1 an închisoare.

Analizând cauza din prisma înscrisurilor de la dosar si a normelor legale în materie, prima instanta a constatat urmatoarele:

D.V. a fost condamnat în România la o pedeapsa de 1 an închisoare, situatie în care a fost emis, la data de 06.03.2002, mandatul de executare a pedepsei.

Pentru ca acesta s-a sustras de la executarea pedepsei, la sesizarea Biroului National Interpol, Parchetul de pe lânga Judecatoria Tg. Lapus a solicitat judecatoriei emiterea unui mandat de urmarire internationala, iar la data de 27.11.2006 a fost emis Mandatul de Urmarire Internationala si Arestare Provizorie în Vederea Extradarii, în conformitate cu dispozitiile art. 66/1 raportat la art. 68 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala în materie penala, modificata prin Legea nr. 224/2006.

În aceasta situatie, condamnatul a fost pus în urmarire internationala prin mesajul nr. 15252/05.12.2006 al Biroului International Interpol, necunoscându-se locul în care acesta se afla.

Un timp, condamnatul D.V. nu a fost identificat, însa ca urmare a faptului ca acesta a fost dat în urmarire internationala, autoritatile franceze au solicitat emiterea unui Mandat European de Arestare.

La data de 28.02.2007, în conformitate cu dispozitiile art. 81 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala în materie penala, modificata si completata prin Legea nr. 224/2006, Judecatoria Tg. Lapus a emis Mandatul European de Arestare care a fost comunicat Centrului de Cooperare Politieneasca Internationala – Biroul National Interpol, în limba româna, pentru ca D.V. nu era înca identificat.

La data de 02.05.2007, Judecatoria Tg. Lapus, în calitatea sa de instanta de executare, a fost încunostintata de catre Biroul National Interpol (fila 18 din dosarul nr. 206/319/2006), despre faptul ca urmaritul international D.V. a fost identificat si arestat provizoriu în vederea predarii catre România, la data de 27.04.2007, de catre autoritatile portugheze. Prin aceiasi adresa s-a solicitat instantei ca, având în vedere faptul ca s-a stabilit, prin identificarea condamnatului, statul de executare, sa fie tradus Mandatul European de Arestare în limba portugheza.

Judecatoria Tg. Lapus, a fost încunostintata de catre Tribunalul de a Doua Instanta din Lisabona, despre faptul ca, potrivit legislatiei interne, condamnatul a atacat executarea mandatului, iar la data de 30.04.2007 s-a dispus punerea sa în libertate pâna la solutionarea apelului (filele 23-34 din dosarul nr. 206/319/2007).

Revenind la situatia juridica a condamnatului instanta a observat ca în temeiul art. 126 alin. 1 lit. b din Codul penal român, termenul de prescriptie a executarii pedepsei de 1 an la care acesta a fost condamnat, s-ar fi împlinit la data de 27.02.2008.

Conform art. 127 alin. 1 Cod penal, cursul acestui termen de prescriptie se  întrerupe prin începerea executarii pedepsei.

Or, arestarea inculpatului în urma identificarii sale de catre autoritatile portugheze la data de 27.04.2007 în vederea predarii catre România, data la care atât Mandatul de Urmarire Internationala si Arestare Provizorie în Vederea Extradarii cât si Mandatul European de Arestare erau emise de catre instanta de executare, este de natura a întrerupe cursul prescriptiei.

Nu a fost primita apararea facuta de catre condamnat prin aparator, în sensul ca statul de executare a Mandatului European de Arestare a refuzat executarea acestuia întrucât ar fi nelegal. Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (filele 29-61), a rezultat ca ceea ce au refuzat autoritatile portugheze este doar predarea condamnatului, în calitatea acestuia de rezident în acest stat, urmând sa fie executata pedeapsa aplicata de Judecatoria Tg. Lapus, în Portugalia (filele 40-42 – motivarea instantei portugheze).

În cursul unei proceduri interne în fata autoritatilor portugheze, condamnatul s-a opus la predarea sa catre România invocând prescriptia executarii pedepsei, însa instanta portugheza a stabilit faptul ca prescriptia nu a intervenit nici din punct de vedere al statului emitent si nici din punct de vedere al statului de executare a MAE (fila 57 din dosarul instantei de fond, respectiv 28 din hotarâre).

Faptul ca instanta portugheza a refuzat predarea condamnatului catre România însa a dispus preluarea de catre statul portughez a executarii pedepsei de 1 an închisoare a lui D.V., nu este de natura sa afecteze prescriptia executarii pedepsei, ci este o chestiune de natura procedurala, care va fi reglementata de catre Biroul Executari Penale, neavând legatura cu obiectul prezentei cauze.

Având în vedere aceste considerente, instanta de fond a apreciat ca în cauza sunt incidente dispozitiile art. 127 alin. 1 Cod penal si a constatat ca nu a intervenit prescriptia executarii pedepsei aplicata condamnatului D.V.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs condamnatul D.V. care, prin aparator, a aratat ca hotarârea primei instante este nelegala, încalcându-se dreptul la aparare al condamnatului si dreptul de a formula personal contestatie la executare.

A mai sustinut ca, atâta vreme cât nu a început o executare efectiva si hotarârea de condamnare nu a fost pusa în executare, obiectul cauzei nu-l poate constitui o contestatie la executare.

În consecinta, s-a invocat faptul ca problema intervenirii prescriptiei va putea fi analizata abia dupa punerea efectiva în executare a mandatului.

În subsidiar, s-a solicitat a se constata ca a intervenit prescriptia executarii pedepsei, întrucât din actele dosarului a rezultat ca statul portughez a refuzat punerea în executare a mandatului, existând o privare de libertate a condamnatului fara însa a se începe executarea pedepsei.

Prin decizia penala nr. 395/R/11.12.2008 tribunalul a admis recursul declarat de condamnat a casat în întregime sentinta instantei de fond si a dispus rejudecarea cauzei de catre aceasta, retinându-se ca nu au fost respectate dispozitiile legale care reglementeaza citarea partilor în proces.

În considerentele deciziei de casare s-a mentionat ca, potrivit disp. art. 291 C.pr.penala, judecata poate avea loc numai daca partile sunt legal citate si procedura este îndeplinita, dispozitii ce se regasesc si în cuprinsul art. 460 C.pr.penala ce reglementeaza procedura la instanta de executare, conform carora presedintele dispune citarea partilor interesate.

Tribunalul a facut trimitere si la dispozitiile art. 177 alin.1 C.pr.penala, potrivit carora, inculpatul se citeaza la adresa unde locuieste, iar potrivit alin. 4 al aceluiasi articol, daca nu se cunoaste adresa unde locuieste inculpatul, citatia se afiseaza la sediul consiliului local în a carui raza teritoriala s-a savârsit infractiunea; potrivit alin. 3 al aceluiasi articol, daca inculpatul locuieste în strainatate, citarea se face prin scrisoare recomandata, în afara de cazul când prin lege se dispune altfel.

Verificând, în raport de actele dosarului, modul de îndeplinire a procedurii de citare, tribunalul a constatat ca pe parcursul judecarii la prima instanta, condamnatul a fost citat doar de la ultimul domiciliu cunoscut, desi a reiesit în cauza ca acesta se afla în strainatate, respectiv în Portugalia. Îndeplinind procedura numai la adresa de domiciliu, unde condamnatul nu mai locuia, prima instanta a procedat la judecarea cauzei în lipsa unei parti nelegal citate, cu încalcarea unui drept fundamental, respectiv dreptul la aparare.

De asemenea, nu a fost respectat principiul potrivit caruia orice persoana are dreptul la un proces echitabil, principiu înscris în art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului.

Ca urmare, tribunalul a considerat ca s-a cauzat o vatamare intereselor legale ale condamnatului, ce prevaleaza fata de celelalte motive de recurs invocate, vatamare ce nu poate fi înlaturata decât prin anularea hotarârii primei instante.

În consecinta, recursul declarat de condamnat a fost admis.

Domenii speta

Spete similare