Drepturi băneşti

Drepturi băneşti

( Tribunalul Mehedinţi – s.c.  394/22.02.2012)

Prin acţiunea  înregistrată la data de 25.01.2012 pe rolul Tribunalului Mehedinţi – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Uniunea Sindicatelor Libere din Învăţământ Mehedinţi în numele reclamantei membră de sindicat M.N.L. a chemat în judecată  pe pârâtul  Grup Şcolar „Tudor Vladimirescu” Şimian solicitând ca  prin hotărâre judecătorească  să se dispună obligarea acestuia  la plata sumei reprezentând diferenţa dintre contravaloarea stimulentului de 100 euro aferent anului 2009 şi sumele achitate din această valoare, prevăzută de lege pentru achiziţionarea de cărţi şi programe educaţionale pe suport electronic necesare îmbunătăţirii calităţii didactice, drepturi actualizate cu rata inflaţiei de la data scadenţei şi până la data plăţii efective.

În fapt, s-a  arătat că membra de sindicat are calitatea de angajată a pârâtului conform carnetului de muncă, iar potrivit art.1 din  Legea nr.315/2006, începând cu data de 01.01.2007, cadrele didactice calificate din învăţământul preuniversitar beneficiază de un ajutor financiar în vederea achiziţionării de cărţi şi programe educaţionale pe suport electronic necesare îmbunătăţirii calităţii didactice.

A mai arătat că art.2 din Norme prevede expres că ajutorul financiar se acordă de către unitatea de învăţământ la care cadrul didactic îşi desfăşoară activitatea, respectiv de către unitatea de învăţământ la care se păstrează şi se completează carnetul de muncă în cazul în care cadrul didactic îşi desfăşoară activitatea în mai multe unităţi de învăţământ.

Prin acţiune s-a susţinut că, cadrele didactice calificate beneficiază de un ajutor financiar, echivalentul în lei a 100 euro, în vederea achiziţionării de cărţi şi programe educaţionale pe suport electronic necesare îmbunătăţirii calităţii didactice, acordat anual la solicitarea persoanei îndreptăţite, iar în cauză  pârâtul a achitat membrei de sindicat  numai suma de  130 lei.

De asemenea, s-au invocat şi dispoziţiile art. 38 din Codul muncii conform  căruia  „Salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege” şi disp.  art.40 alin.2 lit.c Codul muncii care prevede că angajatorul are obligaţia să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractele individuale de muncă.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe  dispoziţiile art.28 din Legea nr.54/2003, art.40 alin.2 lit.c, art.161, art.166 din Legea nr.53/2003,  Legea nr.315/2006.

În  susţinerea acţiunii s-au depus următoarele acte: tabel cu  semnătura membrei de sindicat care  a dat împuternicire Uniunii Sindicale  să formuleze acţiune în justiţie în numele său, adeverinţa nr. 37/13.01.2012 emisă de pârâtul Grup Şcolar „ Tudor Vladimirescu” Şimian,  contractele individuale de muncă şi cartea de identitate a  reclamantei - membră de sindicat.

Deşi legal citat, pârâtul  Grup Şcolar „ Tudor Vladimirescu” Şimian nu s-a prezentat şi nu a depus întâmpinare, însă la solicitarea instanţei a depus la dosar adresele  nr. 398/21.02.2012 şi nr. 171/21.02.2012  prin care a arătat că reclamanta nu a fost salariata unităţii şcolare în anul şcolar 2008/2009 şi deci nu are dreptul la acordarea celor 100 Euro/2009 de la unitatea şcolară.

Analizând acţiunea în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente în materie, Tribunalul constată şi reţine următoarele:

Reclamanta – membră de sindicat, este  cadru didactic calificat, iar începând cu data de 01.11.2009 şi-a desfăşurat activitatea la pârâtul Grup Şcolar „Tudor Vladimirescu” Şimian conform menţiunilor din contractul individual de muncă aflat la fila nr.7 dosar.

Prin acţiunea de faţă  formulată în numele reclamantei – membră de sindicat reprezentată de Uniunea Sindicatelor Libere din Învăţământ Mehedinţi în baza art.28 al.2 din Legea  nr. 62/2011 a dialogului social, se solicită obligarea pârâtului  la plata actualizată a sumei reprezentând diferenţa dintre contravaloarea stimulentului de 100 euro aferent anului 2009 şi sumele achitate din această valoare.

Faţă de solicitarea reclamantei, Tribunalul reţine că prin art.1 din Legea nr. 315/2006  (în vigoare pentru perioada în litigiu)  s-a prevăzut  acordarea  unui ajutor financiar cadrelor didactice titulare şi/sau suplinitoare calificate din învăţământul preuniversitar, în vederea achiziţionării de cărţi sau de programe educaţionale pe suport electronic, necesare îmbunătăţii calităţii activităţii didactice. De asemenea, art.2 din aceeaşi lege prevedea că ajutorul financiar prevăzut la art.1 se acordă anual la solicitarea cadrelor didactice şi reprezintă echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României la data plăţii.

Prin  HG nr. 453/2007 s-au aprobat Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006.

Potrivit art.2, 3  din  HG nr. 453/2007, ajutorul financiar se acordă  anual de către unitatea de învăţământ preuniversitar la care cadrul didactic îşi desfăşoară activitatea,  pe bază de cerere formulată de beneficiar.

De asemenea, art. 5 al.6 din aceeaşi hotărâre, dispune că plata ajutorului financiar se face de către unităţile de învăţământ.

Potrivit art.4 din HG 453/2007, scopul acordării acestui ajutor financiar constă în asigurarea perfecţionării activităţii  cadrelor didactice, a creşterii calităţii pregătirii de specialitate şi îmbunătăţirii calităţii activităţii educative a personalului didactic din învăţământul preuniversitar, beneficiarii ajutorului achiziţionând programe educaţionale sau cărţi pe suport electronic, precum şi cărţi pe suport de hârtie.

Raportând dispoziţiile legale anterior enunţate la situaţia de fapt din speţă, se constată că reclamanta – membră de sindicat a solicitat în termenul legal acordarea  ajutorului financiar aferent anului 2009, ajutor  prevăzut de Legea nr. 315/2006, însă  pârâtul a achitat din suma cuvenită numai 130 lei (aşa cum rezultă din adeverinţa nr.37/13.01.2012  emisă de pârât).

Având în vedere  dispoziţiile Legii nr. 315/2006 potrivit cărora reclamanta– membră de sindicat beneficiază  de  contravaloarea în lei a ajutorului financiar de 100 euro aferent anului 2009, precum şi faptul că aceasta a beneficiat parţial  de  acest ajutor  prin plata sumei de 130 lei de către angajator, se apreciază că reclamantei i se cuvine şi diferenţa neacordată din acest ajutor .

Prin neacordarea integrală a ajutorului financiar prevăzut de Legea nr. 315/2006, pârâtul a încălcat şi dispoziţiile art.40 al.2 lit.c Codul Muncii republicat, care prevede că  angajatorul are obligaţia să acorde salariaţilor  toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă  aplicabil şi din contractele individuale de muncă.

Având în vedere considerentele de fapt şi de drept anterior expuse, se constată  că acţiunea  este întemeiată, urmând să fie admisă în sensul că  va fi obligat pârâtul să plătească reclamantei diferenţa dintre suma de 130 lei achitată şi echivalentul în lei la data plăţii a sumei de 100 euro reprezentând ajutorul financiar aferent anului 2009, acordat conform Legii nr. 315/2006.

Pentru a dreaptă şi justă despăgubire a reclamantei drepturile băneşti datorate de pârât urmează a fi reactualizate cu indicele de inflaţie de la data datorării plăţii şi până la achitarea efectivă,  devalorizarea monetară făcând ca valoarea obligaţiilor băneşti la data efectuării plăţii să fie diferită de cea existentă la momentul când drepturile respective erau datorate.

Domenii speta

Spete similare