Revendicare imobiliară

Sentinţă civilă 179 din 27.05.2011


(Tribunalul Mehedinţi – s.c. 179/27.05.2011)

Constată că, prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi la 02.06.2008 sub nr. 4040/101/2008 reclamanţii Ţ.E.,  C.S.A. şi  H.I.  au chemat în judecată pârâta  SC CICERO SA pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa pârâta să fie obligată să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul compus din teren în suprafaţă de 600 mp şi construcţia ruină aflată pe teren, situat în Drobeta Turnu Severin str. Romană nr.1(fostă Romană nr.6, fostă str.Smochinului nr.4, fostă str. Maior Burileanu nr. 4), teren ce face parte din suprafaţa totală de 2790,70 mp înscrisă în CF nr. 2774 a localităţii Drobeta Turnu Severin cu nr. topo 1442, cu cheltuieli de judecată.

In motivare reclamantele C.S.A. şi  H.I. au arătat că sunt moştenitoare legale ale autorului G.G., fiind nepoate de fii, iar reclamantul T.E. este moştenitor testamentar al lui G.A., soţia supravieţuitoare a lui G.D., fiul autorului comun.

Au susţinut că autorul comun G.G. a dobândit imobilul revendicat în baza Ordonanţei de  adjudecare nr. 6015/10.11.1931 pronunţată de fostul Tribunal al judeţului Mehedinţi, construcţiile fiind refăcute de autorul lor în anul 1934, fapt ce rezultă din conţinutul autorizaţiei de construcţie nr. 8084/24.09.1934 emisă de Primăria Turnu Severin, iar prin aplicarea greşită a dispoziţiilor DL.92/1950 acest imobil a trecut în proprietatea statului cu încălcarea dispoziţiilor legale, autorul lor nemaiexercitând fapte de comerţ încă din februarie 1947.

A precizat că pârâta a demolat în anul 1971, fără acordul antecesorilor lor, construcţiile existente pe teren şi au construit, fără autorizaţie, o construcţie cu destinaţie restaurant, ce se află în prezent în ruină datorită unui incendiu, iar aceasta a devenit proprietară asupra terenului în cadrul procesului de privatizare.

In final, au arătat că titlul lor de proprietate este preferabil faţă de cel deţinut de pârâtă şi se impune admiterea acţiunii în revendicare formulată în contradictoriu cu aceasta, pârâta trebuind să le restituie imobilul teren în suprafaţă de 600 mp ce face parte din suprafaţa totală de  2.790,70 mp înscrisă în CF nr. 2774 a localităţii Turnu Severin cu nr. top 1442 , ca şi construcţia ruină existentă pe acest teren, ei fiind proprietari şi asupra acesteia de la data edificării,  în acest sens fiind art.494 cod civil.

Au depus la dosar mai multe înscrisuri respectiv: ordonanţa de adjudecare nr. 6015/10.11.1931 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, autorizaţia de construcţie nr. 8084/24.09.1934 emisă de Primăria Turnu Severin, schema dezbaterilor succesorale, copie registru stării civile din dreptul înregistrării naşterii lui G.G., copie din registrul stării civile din dreptul înregistrării căsătoriei lui G.G. cu M.I., certificat de moarte seria M.d nr. 017755 eliberat de Sfatul Popular al Capitalei, certificat de naştere seria N.r.nr.341128 eliberat de Sfatul Popular al oraşului Turnu Severin, certificat de căsătorie seria c.f.nr.993734 eliberat de Statul Popular al oraşului Turnu Severin, certificat de deces seria D8 nr. 884769 eliberat de Consiliul Popular al sectorului 1 Bucureşti, certificat de moştenitor nr. 1158/08.07.1991 eliberat de Not.de Stat sector 1 Bucureşti, certificat de naştere nr. 0830159 eliberat de Sfatul Popular al oraşului Turnu Severin, certificat de naştere nr. 765741 eliberat de Sfatul Popular al oraşului Cîmpulung, certificat de căsătorie nr. 794743 eliberat de Sfatul Popular al Capitalei Raion Stalin, certificat de deces nr. 617366 eliberat de Consiliul Local sector 6 Bucureşti,  certificat de moştenitor nr. 196/02.09.1998 eliberat de BNP – Mioara Velicu, certificat de  moştenitor nr. 16/31.05.2001 eliberat de BNP Asociaţi A Stirbu şi C.L. Savu, copie – extras Arhivele Naţionale nr. 467/27.08.2001,adresa nr. 429/C/29.04.2004 emisă de Arhivele Naţionale, matricola nr. 2 pentru imobilul din str. Romană, adresa nr. 1323/10.12.2001 emisă de Arhivele Naţionale, cerere de înmatriculare firma nr. 676/29.09.1931, cerere de radiere firmă nr. 54/24.02.1947, procura aut.sub nr. 300/04.05.2001 la  BNP Asociaţi A Stirbu şi C.L.Savu, certificat de atestarea dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MH nr. 00007/10.01.1995, schiţă şi extrase de CF.

Pârâta SC Cicero SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii invocând, pe de o parte, inadmisibilitatea acţiunii determinată de aplicabilitatea disp.art.2 alin.2 din L.10/2001,  potrivit cărora reclamanţii nu pot uza de acţiunea în revendicare câtă vreme nu sunt în posesia unei decizii sau hotărâri judecătoreşti de restituire bazată pe procedura reglementată de L.10/2001, pe de altă parte netemeinicia acţiunii determinată de calitatea lor de cumpărători de bună credinţă ai imobilului. In acest sens a arătat că, imobilul situat în str. Smochinului nr. 4 a fost preluat de Statul Român prin naţionalizare în temeiul D.92/1950, intrând în administrarea fostului I-.C.S.A.P. Turnu Severin, iar la 04.12.1971 a fost emisă autorizaţia de demolare construcţii pentru respectiva clădire, în locul ei edificându-se un restaurant modern ce a intrat în funcţiune în 1973 şi care avea o suprafaţă edificată de 1.659,3 mp ce a fost ulterior afectată de un incendiu. A susţinut că prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria Mh nr. 00007/1995, suprafaţa aferentă imobilului a trecut în proprietatea sa exclusivă, iar prin contractul de vânzare cumpărare de acţiuni nr. 21/1999, FPS a vândut numitului P.M. 51% din valoarea capitalului subscris al societăţii, prin urmare, în raport de disp.art.45 alin1. din L.10/2001 acest act de înstrăinare este valabil dacă a fost respectată legea în vigoare la momentul încheierii, iar în ce priveşte imobilele preluate în baza unor titluri nevalabile , cum este în speţă, actul de înstrăinare ar fi lovit de nulitate absolută, în afara cazului în care acesta a fost încheiat cu bună credinţă, ori, nu se poate contesta buna sa credinţă câtă vreme a cumpărat imobilul de la stat cu respectarea legislaţiei în vigoare ce priveşte privatizarea unităţilor şi întreprinderilor de stat.

Pentru stabilirea valorii imobilului revendicat şi, implicit, pentru stabilirea competenţei materiale a instanţei, în cauză s-a efectuat o expertiză, din cuprinsul căreia a reieşit că valoarea acestuia este peste 100.000 lei, competenţa aparţinând instanţei investite.

Prin încheierea de şedinţă din 06.03.,2009 secţia comercială şi de contencios administrativ a transpus cauza pentru competentă soluţionare secţiei civile.

La această secţie cauza a fost înregistrată sub nr. 2518/101/2009.

Pârâta a depus la dosar certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MH nr. 00007/10.01.1995, anexa 3 centralizator privind terenurile aflate în patrimoniul SC Cicero SA, structura sintetică a registrului consolidat;  autorizaţie desfiinţare lucrări construcţii nr. 9664/04.12.1971, adresa nr. 10118/09.12.1971 a TAPL Turnu Severin, proces verbal nr. 1/25.X.1971 a TAPL Turnu Severin, contract proiectare nr. 34/1970, sc. 1302/PI/24.06.2005, cerere de chemare în judecată a reclamanţilor după procedura reglementată de L.10/2001, adresele nr. 4737/17.03.2006 şi nr.24/12.01.2004 eliberate de Ministerul Finanţelor Publice  şi dec.civ. 43/A/06.02.2006 a Curţii de Apel Timişoara.

Reclamantul Ţ.E., prin apărătorul său, a solicitat, în dovedirea acţiunii,  proba cu expertiză specialitatea topografie şi topometrie,  probă ce a fost încuviinţată şi administrată de instanţă, obiectivele expertizei vizând identificarea terenului revendicat în raport cu actele depuse de reclamanţi, precum şi stabilirea eventualei identităţi între terenul revendicat şi terenul deţinut de pârâtă în temeiul certificatului de atestare a dreptului de proprietate, inclusiv stabilirea persoanei ce exercită posesia asupra terenului revendicat.

Expertiza a fost efectuată de către expert tehnic I.M., iar la aceasta au fost formulate obiecţiuni de către reclamant, obiecţiuni la care expertul a răspuns pentru şedinţa publică din 27 mai 2011.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată şi reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată cu care reclamanţii au investit instanţa, aceştia au solicitat ca pârâta să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul compus din 600 mp teren şi construcţia ruină aflată pe acesta, indicând că actuala adresă unde se află acesta este str. Romană nr.1, adresă ce este sinonimă cu str.Romană nr.6, str.Smochinului nr.4, str.Maior Burileanu nr.4, susţinând că, acest imobil a fost proprietatea autorului lor G.G. şi a fost preluat de stat în mod abuziv, în temeiul DL 91/1950, dovadă fiind Ordonanţa de Adjudecare nr.6015 din 10 noiembrie 1931 şi copia extras emisă de Arhivele Naţionale sub nr.467/27.08.2001.

Pentru a triumfa în cadrul unei acţiuni în revendicare reclamantul trebuie să facă dovada dreptului de proprietate asupra  bunului revendicat, ca şi faptul posedării fără drept a acestuia de către pârât.

În speţă, cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv actele de stare civilă, Ordonanţa de Adjudecare nr.6015 din 10 noiembrie 1931, copia extras emisă de Arhivele Naţionale, reclamanţii au probat că, sunt moştenitorii autorului G.G., autor care, la nivelul anului 1931 a dobândit în proprietate un imobil situat în strada Romană nr.6 şi pentru care, nu s-a făcut dovada că ar fi intrat în proprietatea statului ,de asemenea că, prin decretul lege nr.91/1950, acestuia i s-a preluat de către stat un imobil ce figurează în acest act normativ ca fiind situat în str.Burileanu nr.4(actual strada Smochinului).

Pentru a triumfa în cadrul unei acţiuni în revendicare reclamantul trebuie să facă dovada dreptului de proprietate asupra  bunului revendicat, ca şi faptul posedării fără drept a acestuia de către pârât.

Din expertiza tehnică efectuată în cauză rezultă că, imobilul revendicat nu se regăseşte în niciunul din înscrisurile invocate de reclamanţi în dovedirea dreptului de proprietate al autorului, practic imobilele ce figurează în acestea sunt situate la altă adresă şi se află în posesia unor persoane fizice, astfel fiind, cum reclamanţii nu a făcut dovada dreptului de proprietate pentru imobilul ce-l revendică, acţiunea nu este întemeiată.

Se reţine că, şi în condiţiile în care, reclamanţii ar fi făcut dovada unei identităţi între imobilul revendicat şi imobilul ce a fost preluat de către stat în temeiul DL 91/1950- preluare ce a fost una abuzivă, astfel cum s-a statuat prin SC nr.621/PI/21.02.2008,- cererea acestora de a reintra în posesia imobilului, deşi întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun, nu poate fi soluţionată cu ignorarea dispoziţiilor legii 10/2001, lege specială ce prevede în art.29 modalitatea de reparare de către stat a prejudiciului cauzat reclamanţilor, respectiv prin acordarea de despăgubiri.

De altfel, raportul între legea specială şi dreptul comun a fost tranşat prin decizia în interesul legii nr.33/2008, în sensul că nu există posibilitatea de a se opta între aplicarea Legii nr. 10/2001 şi aplicarea dreptului comun în materia revendicării, şi anume Codul civil, căci ar însemna să se încalce principiul specialia generalibus derogant.

Cu toate acestea, astfel cum precizează aceeaşi decizie, nici nu se poate aprecia că existenţa Legii nr. 10/2001 exclude, în toate situaţiile, posibilitatea de a se recurge la acţiunea în revendicare, în măsura în care reclamantul într-o atare acţiune se prevalează de un bun în sensul normei europene şi trebuie să i se asigure accesul la justiţie.

În acest sens se constată că, în speţă, aplicarea legii speciale nu aduce atingere nici Convenţiei câtă vreme, reclamanţii nu beneficiază de un bun actual în sensul art. 1din Protocolul adiţional la Convenţie, astfel cum este acesta definit prin perspectiva noii jurisprudenţe CEDO pentru a fi îndreptăţiţi la admiterea acţiunii în revendicare, în Cauza Atanasiu şi alţii contra României pronunţată la 12 octombrie 2010, Curtea statuând că, simpla constatare pe cale judecătorească a nelegalităţii titlului statului constituit asupra imobilului în litigiu, precum în speţă, poate valora doar o recunoaştere a unui drept la despăgubire, respectiv dreptul de a încasa măsurile reparatorii prevăzute de legea specială, sub condiţia iniţierii procedurii administrative şi a îndeplinirii cerinţelor legale pentru obţinerea acestor reparaţii(paragrafe 141, 142 şi 143). Aşadar, reclamanţii nedeţinând un „bun actual” nu pot obţine mai mult decât despăgubirile prevăzute de legea specială, astfel încât se constată că, reclamanţii nu au un drept la restituire care să-i îndreptăţească la redobândirea posesiei, motiv pentru care este inutilă evaluarea cerinţei existenţei unui „bun” şi în patrimoniul pârâţilor.

Pe baza considerentelor arătate, acţiunea nefiind întemeiată, va fi respinsă ca atare.

În ce priveşte cererea formulată de apărătorul pârâtei  privitoare la plata cheltuielilor de judecată, aceasta va fi respinsă, în cauză nefăcându-se dovada unor astfel de cheltuieli.