Decizia civila nr. 859/r/2010, acţiune în evacuare- inadmisibilitate.

Decizia civila nr. 859/R/2010, acţiune în evacuare- inadmisibilitate.

Prin sentinţa civilă nr. 273/2009, pronunţată de Judecătoria Salonta, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii Consiliul Local al Comunei G. şi Primăria Comunei G. în contradictoriu cu pârâtul G.C. şi, în consecinţă  s-a constat că pârâtul ocupă fără titlu terenul din parcela  Barod din cuprinsul localităţii Bicaciu, identificat ca păşune 2608, în suprafaţă de 15 ha, înscrisă în CF nr. 162 Bicaciu, proprietatea Statului Român şi s-a dispus evacuarea pârâtului de pe acest teren.

Instanţa a reţinut că probele cu înscrisuri administrate în cauză dovedesc că pârâtul a solicitat închirierea păşunii 2608, în suprafaţă de 15 ha, înscrisă în CF nr. 162 Bicaciu, că în anul 2001 când aceasta se afla în raza teritorială a comunei Cefa, autoritatea administrativă a consemnat în procesul verbal al şedinţei Consiliului Local Cefa din data de 20.02.2001 că închiriază parcela descrisă cu condiţia ca pârâtul să achite chiria aferentă folosirii păşunii, dar acestea nu dovedesc şi faptul că s-a încheiat ulterior şi contractul de închiriere.

Împotriva  acestei hotărâri a  declarat  recurs, paratul G.C.,  solicitand admiterea recursului, casarea sentintei recurate si in consecinţa respingerea actiunii.

Tribunalul Bihor, prin decizia civ. nr. 522/R/2010 a admis ca fondat recursul declarat, si a modificat in tot hotararea atacata, in sensul respingerii acţiunii ca inadmisibilă, reţinand urmatoarele:

Reclamantii au investit instanţa de judecată cu o acţiune având un obiect clar determinat, anume evacuarea pârâtului de pe un teren, în motivarea acţiunii, aratand că evacuarea cerută se impune prin aceea că terenul a fost ocupat fără nici un titlu de către pârât, care se opune la restituirea lui.

Între obiectul pricinii şi motivarea acţiunii există o vădită contradicţie, prin obiect acţiunea fiind de evacuare, iar motivarea aparţinând acţiunii în revendicare după natura dreptului şi scopul urmărit.

Cele două acţiuni, de drept comun, prezintă însă deosebiri esenţiale.

Acţiunea în revendicare este acţiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, acţiune reală, deci, prin care reclamantul cere instanţei de judecată să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun determinat şi, pe cale de consecinţă, să-l oblige pe pârât la restituirea posesiei bunului. In esenta, revendicarea este o actiune reala, imprescriptibila si care se timbreaza in raport de valoarea bunului in litigiu.

Spre deosebire de acţiunea în revendicare, acţiunea în evacuare, este specifică raporturilor juridice de locaţiune, adică acelor raporturi prin care o parte, numită locator, s-a obligat să procure celeilalte părţi, numită locatar, folosinţa pe timp determinat a unui bun individual determinat şi neconsumptibil în schimbul unei sume de bani, numită chirie.

Asemenea raporturi juridice au ca efect translaţiunea folosinţei unui bun, locatarul fiind un detentor care nu dobândeşte drepturi reale asupra bunului, având obligaţia restituirii acestuia la implinirea termenului locatiunii. Evacuarea este o actiune personala, prescriptibila in termenul general de prescriptie si supusa unei taxe fixe de timbru. Raporturile juridice din materia locaţiunii sunt raporturi de obligaţii.

Aceasta actiune se afla doar la indemana celui ce a inchiriat (a locatorului) si poate fi folosita cand chiriasul refuza predarea bunului, de exemplu in cazul in care locatiunea a incetat ori se foloseste bunul contrar destinatiei pentru care a fost inchiriat. Deci evacuarea presupune intotdeauna existenta unor raporturi locative, decurgand dintr-un contract de inchiriere.

În cauza de faţă, reclamantul a aratat faptul că nu a avut raporturi de obligaţii derivate din locaţiune cu paratul, ci raporturi de drept real constând în exercitarea fără drept de către pârât a posesiei asupra imobilului proprietatea reclamantului.

Ca urmare, dreptul real de proprietate al reclamantului nu poate fi apărat decât pe calea acţiunii în revendicare, nicidecum pe calea acţiunii în evacuare.

Cum însă reclamantul a înţeles să utilizeze calea acţiunii în evacuare şi nu pe cea în revendicare pusă la îndemâna sa, iar judecătorii nu pot schimba obiectul acţiunii, ci doar eventual temeiul juridic al acesteia (art. 129 Cod proc. civilă), instanţa avea obligaţia de a respinge ca inadmisibilă acţiunea în evacuare, cu atat mai mult cu cat a constatat că pârâtul ocupă fără titlu terenul in litigiu.

Se mai impune a se retine că evacuarea se poate dispune intotdeauna dintr-un spatiu locativ. Or, spatiile locative se află intotdeauna în constructii cu destinatie de locuinta . Deci, evacuarea de pe teren nu poate fi conceputa, căci terenul ca atare nu poate fi locuit.

Este adevărat că terenurile pot fi închiriate, situatii in care avem de a face cu arendarea sau concesionarea acestora, insa si in asemenea cazuri, cel ce a arendat sau concesionat un teren ce-i apartine are la indemană actiuni specifice contractelor incheiate neputand solicita evacuarea de pe teren .

Când se dispune evacuarea dintr-un apartament (frecventa in practica judiciara), ceea ce se are in vedere este inexistenta titlului locativ al celui ce ocupa locuinta, adica incetarea, din varii cauze, a dreptului de folosinta locativa: este situatia asa numitei evacuari pentru lipsa de titlu locativ.

Domenii speta

Spete similare