Sentinta civila nr. 874/lm/2010, Contract de muncă - desfacere disciplinară

Sentinta civila nr. 874/LM/2010, Contract de muncă - desfacere disciplinară

Prin sent. civ. nr. 874/LM/2010 Tribunalul Bihor a admis în parte acţiunea precizată formulată de către contestatoarea O.A. în contradictoriu cu intimata –unitate angajatoare şi în consecinţă a dispus anularea deciziei de concediere  emisă pe seama contestatoarei şi înlocuirea acestei sancţiuni cu aceea a avertismentului scris. A fost obligata intimata la reintegrarea contestatoarei in funcţia avută anterior desfacerii contractului de muncă si la plata in favoarea contestatoarei a tuturor despăgubirilor băneşti egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate precum şi toate celelalte drepturi băneşti de care ar fi beneficiat de la data concedierii şi până la data reintegrării efective.

Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta a retinut urmatoarele:

Petenta a prestat activitate la intimata in baza unui contract individual de munca, îndeplinind funcţia de agent turism. La data de 12.01.2009 contestatoarea a  primit o decizie de detaşare prin care i s-a comunicat că, începând cu data de 14.01.2009, urmnează să fie delegată la Agenţia Padova Italia. Petenta a solicitat firmei amânarea delegării, întrucât este în concediu medical.

Intimata a dispus suspendarea contractului de muncă al contestatoarei si cercetarea disciplinară a acesteia. Urmare a cercetării disciplinare s-a întocmit un referat prin care s-a propus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă. In baza acestui referat s-a emis decizia prin care contestatoarea este sancţionată cu desfacerea disciplinară a contractului său de muncă .

Referitor la stabilirea sancţiunii disciplinare, instanţa a reţinut că aceasta nu poate avea loc în mod arbitrar, ci în funcţie de împrejurările în care fapta a fost săvârşită, gradul de vinovăţie a salariatului, consecinţele abaterii disciplinare, comportarea generală la serviciu şi evenimentele sancţionatoare disciplinare suferite anterior.

În aceste cazuri, organul competent să aplice sancţiunea disciplinară are obligaţia să se preocupe de individualizarea acesteia, de dozarea ei, ţinând seama de criteriile menţionate mai sus, întrucât numai o corelare justă a sancţiunii cu gravitatea faptei este de natură să asigure realizarea rolului educativ şi preventiv a răspunderii. Prin urmare, sancţiunea se aplică gradual, în funcţie de fapta comisă.

Chiar dacă practica judiciară anterioară nu este unitară în ceea ce priveşte posibilitatea organului de jurisdicţie a muncii de a înlocui sancţiunea aplicată cu altă mai uşoară, în prezent s-a conturat această practică, în sensul că instanţa, procedând la înlocuirea sancţiunii desfacerii contractului individual de muncă cu o sancţiune mai puţin severă, proporţională cu gravitatea faptei, nu se substituie organului competent să aplice sancţiunea, astfel că fiind investită prin contestaţia salariatului, controlul judecătoresc al actului de sancţionare disciplinară fiind declanşat, instanţa poate să modifice în parte decizia în litigiu, reţinând că parţial, sub aspectul individualizării, respectiv a „dozării” sancţiunii, decizia contestată este nelegală prin aplicarea sancţiunii celei mai severe în raport cu dispoziţiile art. 266 Codul muncii şi art. 28 din Regulamentul Intern, care stabilesc imperativ criteriile pe care angajatorul trebuie să le aibă în vedere cumulativ la stabilirea sancţiunii disciplinare.

În concluzie, instanţa, având în vedere probaţiunea administrată în cauză, reţine că, într-adevăr contestatoarea a săvârşit o abatere disciplinară cu circumstanţe atenuante în sensul că nerespectarea ordinului de delegare a fost justificată o perioadă de timp prin certificat medical care îi atesta starea precară de sănătate, însă sancţiunea aplicată este disproporţionată şi extremă în raport cu gravitatea abaterii reţinute în sarcina sa, motiv pentru care, instanţa, în temeiul art.78 din Codul muncii coroborat cu art. 28 lit. a din Regulamentul Intern, a dispus anularea deciziei şi  înlocuirea sancţiunii disciplinare a desfacerii contractului de muncă cu aceea a avertismentului scris.

În temeiul art.78 Codul muncii, s-a dispus reintegrarea contestatoarei în funcţia avută anterior emiterii deciziei şi a fost obligata intimata la plata în favoarea contestatoarei a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat aceasta de la data concedierii şi până la data reintegrării efective.

Domenii speta

Spete similare