Legea nr.10/2001. Termenul de formulare a contestaţiei împotriva deciziei prin care a fost soluţionată notificarea. Imobil solicitat după intrarea în vigoare a Legii nr.247/2001.

Sentinţă civilă 73/F din 29.01.2007


Faţă de data comunicării Dispoziţiei nr.186/2003, tribunalul a ridicat excepţia tardivităţii formulării acţiunii împotriva acestei dispoziţii, excepţie întemeiată având în vedere că acţiunea a fost promovată după împlinirea termenului de 30 de zile de la comunicare şi în consecinţă, în temeiul art.26 aliniat 3 din Legea nr.10/2001 republicată, acţiunea împotriva acestei dispoziţii va fi respinsă ca fiind tardivă.

Prin Legea nr.247/2005  nu s-a dispus prelungirea termenului de depunere a notificării aşa cum a fost stabilit si prelungit iniţial, până la 14.02.2002 şi nici nu s-a prevăzut un nou termen de depunere a notificării. Cum notificarea a fost depusă, cu mult după împlinirea termenului de un an prevăzut de art.22 din Legea nr.10/2001 republicată, aşa cum a fost prelungit prin OUG nr.109/2001 şi OUG nr.145/2001, în mod legal şi temeinic primarul a reţinut că notificarea nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de lege, respectiv că nu a fost depusă în termen.

TRIBUNALUL BISTRIŢA-NĂSĂUD, SECŢIA CIVILĂ, SENTINŢA CIVILĂ  nr.73/F /29.01.2007, Dosar nr. 3589/112/2006.

Judecător, BR.

Prin acţiunea civilă înregistrată sub numărul 3589/112/2006 reclamantul G.S. prin mandatarul său B.Ş.G., a chemat în judecată pe pârâta Comuna L. reprezentată de primar solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa: să dispună anularea Dispoziţiei primarului nr.471/28.09.2006; să constate nulitatea Dispoziţiei de respingere nr.186/ 29.08.2003; să oblige pe pârâtă, prin primar, să dispună, conform Legii nr.247/2005, retrocedarea imobilului naţionalizat,cu cheltuieli de judecată.

În motivare se arată că prin sentinţa civilă nr.2/F/2006 primarul a fost obligat să soluţioneze notificarea reclamantului depusă la 20.09.2005 şi că prin această hotărâre s-a constatat şi nulitatea Dispoziţiei emisă anterior.

Reclamantul susţine că este nemulţumit de modul în care a fost soluţionată cererea sa şi se impune restituirea imobilelor solicitate .

Pârâta, prin reprezentat delegat în instanţă,a solicitat respingerea acţiunii.Analizând actele şi lucrările prezentului dosar precum şi ale dosarului acvirat nr.3276/C/2005 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud, tribunalul reţine următoarele :

La  data de 24.06.2003 reclamantul a depus o cerere de restituire, formulată în temeiul Legii nr.10/2001 (f.23 dosar acvirat) cerere soluţionată de Primarul comunei L., prin Dispoziţia 186/29.08.2003, aflată în copie la fila 23 dosar acvirat.

Prin această dispoziţie cererea reclamantului a fost respinsă ca fiind tardivă si a fost comunicată mandatarului reclamantului ( care de altfel a depus şi cererea ) la data de 11 .09.2003, aşa cum rezultă din confirmarea de primire a recomandatei ( f.12 dosar acvirat).

Reclamantul nu a contestat această dispoziţie in termenul de 30 de zile prevăzut la art.26 din Legea nr.10/2001 republicată.

Prin acţiunea obiect al dosarului nr.3276/C/2005 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud reclamantul a solicitat obligarea Primarului comunei Lechinţa să soluţioneze, prin dispoziţie motivată, notificarea depusă de reclamant la 21.09.2005, prin sentinţa pronunţată nr.2/F/2006 acţiunea fiind admisă, fără să fie cercetată legalitatea Dispoziţiei nr. 186/2003, astfel că nu sunt întemeiate susţinerile reclamantului în sensul că prin sentinţa respectivă s-a constatat nulitatea Dispoziţiei nr. 186/2003.

Pentru prima dată, prin acţiunea înregistrată la 12.10.2006, reclamantul a solicitat instanţei să constate nulitatea Dispoziţiei nr.186/2003, întrucât ar fi dată cu încălcarea Legii nr.10/2001 .

Faţă de data comunicării Dispoziţiei nr.186/2003, tribunalul a ridicat excepţia tardivităţii formulării acţiunii împotriva acestei dispoziţii, excepţie întemeiată având în vedere că acţiunea a fost promovată după împlinirea termenului de 30 de zile de la comunicare şi în consecinţă, în temeiul art.26 aliniat 3 din Legea nr.10/2001 republicată, acţiunea împotriva acestei dispoziţii va fi respinsă ca fiind tardivă.

În ce priveşte Dispoziţia nr.471/28.09.2006 emisă de Primarul comunei L., tribunalul reţine că aceasta este legală şi temeinică.

Astfel, prin Dispoziţia nr.471/2006 a fost soluţionată notificarea depusă de reclamant la data de 20.09.2005, în sensul că notificarea a fost respinsă reţinându-se că nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de Legea nr.10/2001 şi s-au menţinut statuările din Dispoziţia nr.186/2003, în ceea ce priveşte tardivitatea şi a acestei notificări (f.9-10) .

Tribunalul constată că la data de 19.09.2005, prin intermediul executorului judecătoresc M.V.M. reclamantul a formulat o notificare adresată Primăriei comunei L., ce a fost înregistrată la această instituţie la 20.09.2005 (f.51-53) .

În cuprinsul notificării se invocă atât dispoziţiile Legii nr.10/2001 cât si ale Legii nr.247/2005 ( f.53).

Cum Primarul comunei L. nu a soluţionat notificarea depusă la 20 septembrie 2005 în termen de 60 de zile reclamantul s-a adresat instanţei.

Prin sentinţa civilă nr. 2/F/2006 Tribunalul Bistriţa-Năsăud a obligat pe primar să soluţioneze notificarea, fără să analizeze aspectele legate de îndeplinirea cerinţelor legale pentru formularea notificării, aspecte ce au fost cercetate de către primar cu ocazia soluţionării notificării.

Tribunalul retine că prin Legea nr.247/2005  nu s-a dispus prelungirea termenului de depunere a notificării aşa cum a fost stabilit si prelungit iniţial, până la 14.02.2002 şi nici nu s-a prevăzut un nou termen de depunere a notificării.

Având în vedere că notificarea a fost depusă, cu mult după împlinirea termenului de un an prevăzut de art.22 din Legea nr.10/2001 republicată, aşa cum a fost prelungit prin OUG nr.109/2001 şi OUG nr.145/2001, în mod legal şi temeinic primarul a reţinut că notificarea nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de lege, respectiv că nu a fost depusă în termen.

În consecinţă tribunalul va respinge acţiunea de anulare a Dispoziţiei nr.471/29.09.2006 ca fiind neîntemeiată.

Faţă de aceste considerente acţiunea reclamantului va fi respinsă în întregime în modalitatea anterior arătată pentru fiecare dispoziţie atacată.