Neacordare de prioritate. Gradul de pericol social concret al faptei

Prin Sentinţa nr.: 55/2009 pronunţată de Judecătoria Beiuş, a fost admisă în parte plângerea formulată de petentul B.L. în contradictoriu cu  intimaţii I.P.J. BIHOR, B.R.V. şi asigurătorul S.C. A.Ţ.A S.A. - SUCURSALA ORADEA s-a dispus înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale în cuantum de 234 lei aplicată petentului prin procesul verbal de contravenţie seria PCA, nr.1595917 încheiat de Poliţia mun.Beiuş la data de 08.07.2007, cu sancţiunea ,,avertisment”, s-a atras atenţia petentului asupra respectării dispoziţiilor legale şi a fost înlăturată sancţiunea contravenţionala complementara a suspendării dreptului de a conduce aplicată petentului prin procesul verbal de contravenţie.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, prin procesul de contravenţie seria PCA, nr.1595917, încheiat de Poliţia Municipiului Beiuş la data de 08.07.2007, petentul a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 234 lei şi i s-a  aplicat şi sancţiunea complementară a  suspendării dreptului de a conduce pe o perioada de 60 de zile. Se menţionează în actul de constatare şi sancţionare că în data de 08.07.2007, la ora 12,00, în Beiuş, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatricular, iar  la intersecţia str.Română cu str.P-ţa Samuil Vulcan, nu a respectat semnificaţia indicatorului ,,STOP”, neacordând prioritate mopedului condus de B.R.V., astfel că, urmare a acestui fapt, a rezultat o tamponare între cele două vehicule, fapta petentului  constituind contravenţia prevăzută şi sancţionată de art.101 alin.3 lit.a din OUG 195/2002 actualizată.

Verificând  plângerea  din perspectiva  art.  34  din O.G. 2/2001,  instanţa  a constatat  că aceasta a fost  depusă  în  termenul  legal şi  că  procesul  verbal  de  contravenţie respectă  condiţiile de  legalitate  impuse  sub  sancţiunea nulităţii de  art. 17  din O.G nr. 2/2001.

Referitor  la  temeinicia  procesului  verbal  atacat, instanţa  a reţinut,  că potrivit art.101, al.3 lit.a din OUG nr. 195/2002 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă prevăzută in clasa a III-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulaţie din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale.

Examinând cuprinsului  procesului verbal de contravenţie, instanţa a reţinut  că  la  rubrica obiecţiuni ale  contravenientului  au  fost menţionate  următoarele ,,sunt de acord cu despăgubirea in baza Legii nr. 136/1995, nu am de făcut obiecţiuni”, actul constatator fiind semnat pentru luare la cunoştinţă de către petent .

Potrivit art.57, alin 2 din OUG nr. 195/2002 actualizată, la intersecţiile cu circulaţie dirijată, conducătorul de vehicul este obligat sa respecte semnificaţia indicatoarelor, culoarea semaforului sau indicaţiile ori semnalele poliţistului rutier.

Este cunoscut faptul că indicatorul stop este un indicator de prioritate, iar semnificaţia acestuia este aceea de a obliga conducătorii auto să oprească autovehiculul, să se asigure şi să pătrundă într-o intersecţie, numai în condiţii de siguranţă, trecerea prin intersecţie fiind permisă doar în momentul în care pe drumul cu prioritate nu circulă autovehicule şi vizibilitatea este maximă.

 În cauză a fost încuviinţată proba testimonială, fiind  audiat în calitate de martor propus de către petent numitul  P.V. (fila 16 din dosarul 1382/187/2007), care în depoziţia ce i s-a luat a arătat că în data de 08.07.2007, se afla pe terasa Select din centrul Municipiului Beiuş şi l-a văzut pe petent circulând dinspre strada Română către piaţa oraşului. Fiind într-o zi de duminică martorul a arătat că  oamenii ieşeau de la biserica din centru, astfel că unii se aflau în traversarea străzii dinspre Bancă spre Poştă, schimbând direcţia pe marcajele pentru pietoni, astfel că, petentul a fost nevoit să oprească autoturismul în carosabil, pentru a acorda prioritate pietonilor  şi în  timp ce staţiona a apărut dinspre pod un scuter care circula cu viteză şi care a intrat în autoturismul condus de petent. După coliziune, conducătorul scuterului a căzut şi s-a lovit la un picior,  petentul a vrut să-l ducă la spital, însă  acesta a refuzat, iar  când petentul i-a cerut rămână în acel loc pentru a anunţa poliţia,  s-a urcat pe scuter şi şi-a continuat drumul spre Pocola.

 Examinând prin coroborare conţinutul raportul întocmit de agentul constatator in data  de 03.08.2007, declaraţia ce i-a fost luată martorului B.J. şi schiţa întocmită de către acesta cu privire la modul de producere a accidentului rutier, filele 3,6 si 7 din dosarul nr.1506 /187/2007 al Judecătoriei Beiuş, instanţa a reţinut că starea de fapt prezentată în cuprinsul procesului verbal de contravenţie este identică cu cea  descrisă de către martorul ocular B.I. care a arătat că  în data de 08.07.2007 conducea autoturismul proprietate personală din direcţia str. Horea spre calea Clujului, a observat că autoturismul marca Audi condus de către petent circula  din direcţia str.Română spre str.Aleea  Moţilor şi  a tamponat un moped care circula din direcţia str.Calea Bihorului şi care era încadrat pentru a vira la stânga spre Aleea Moţilor. Acesta a arătat că pe trecerea de pietoni de pe str.Aleea  Moţilor (sensul de mers al petentului) nu se aflau persoane care să traverseze, iar conducătorul autoturismului marca Audi s-a uitat la el, a observat că opreşte şi acordă prioritate pietonilor, astfel  că,  deşi avea indicatorul ,,STOP”, nu s-a mai asigurat în partea stângă, neobservând mopedul care circula regulamentar.

In acest context instanţa a apreciat ca petentul se face vinovat de săvârşirea contravenţiei reţinută în sarcina sa, depoziţia martorului petentului P.V. nefiind de natura a crea instanţei convingerea că acesta a observat în detaliu  modul de producere a accidentului rutier, câtă vreme se afla  pe o terasă,astfel că era firesc  să fi avut alte preocupări decât urmărirea traficului rutier din zonă.

De altfel, între depoziţia martorului P.V. şi declaraţia dată de către petent în faţa organului de poliţie -fila 5 din dosarul nr.1506/187/2007- există inadvertenţe, în sensul că, în timp ce petentul a arătat că nu el , ci o altă persoană a intenţionat să-l ducă la  spital pe conducătorul  mopedului, martorul a precizat că petentul a intenţionat să-l ducă la spital pe acesta. Pe de altă parte, martorul P.V. a relatat că petentul  a fost nevoit să oprească  în carosabil întrucât pe trecerea de pietoni, în direcţia sa de mers se angajaseră pietoni în traversare, pe când martorul ocular B.J., în  calitate  de conducător auto implicat în trafic a arătat că (deplasându-se din partea dreaptă a direcţiei de mers a petentului) doar el a fost nevoit să oprească pentru a acorda prioritate pietonilor, întrucât pe marcajul pietonal poziţionat în  direcţia de mers a petentului nu se aflau pietoni angajaţi in traversare.

Pentru aceste motive instanţa a apreciat depoziţia martorului petentului ca fiind subiectivă ,urmând a o înlătura ca atare.

Totodată se impune precizarea că nici din depoziţia martorului petentului şi nici din conţinutul declaraţiei pe care petentul a dat-o cu ocazia producerii accidentului rutier, în faţa organelor de poliţie, nu rezultă faptul că mopedul a circulat neregulamentar, respectiv că nu era încadrat pe banda corespunzătoare ,că a circulat cu viteză şi nu a acordat prioritate, aceste susţineri regăsindu-se doar în  conţinutul plângerii formulate de petent, fără a fi confirmate în vreun fel de probele de la dosar.

De altfel, în momentul încheierii procesului verbal petentul nu a formulat obiecţiuni,ori în situaţia în care susţinerile sale ar fi fost întemeiate, logic şi normal era ca anterior însuşirii procesului verbal prin semnătură să formuleze cu titlu de obiecţiuni susţinerile din cuprinsul plângerii.

Având în vedere probatoriul administrat, instanţa a apreciat ca numitul B.R.V., conducătorul mopedului a circulat pe drumul cu prioritate, astfel că, în mod legal şi temeinic a apreciat agentul constatator că vinovăţia pentru producerea tamponării îi aparţine petentului, întrucât acesta avea obligaţia să respecte regulile de circulaţie impuse de indicatorul STOP, cunoscut fiind că  acest indicator  impune obligaţia de a acorda prioritate tuturor autovehiculelor, indiferent de direcţia de deplasare şi luarea măsurilor de traversare a intersecţiei numai in condiţii de maximă siguranţă, procesul verbal de contravenţie fiind legal şi  temeinic  încheiat.

În ceea ce priveşte însă sancţiunea aplicată, instanţa a reţinut că sancţionarea petentului cu amendă, în contextul circumstanţelor săvârşirii faptei, nu respectă proporţia ce se impune a exista între sancţiunea aplicată şi gradul de pericol social concret al faptei fiind încălcate prev. art.21 al.3 din OG 2/2001 potrivit cărora: ,, sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal ”, criterii generale si obligatorii ce trebuie avute in vedere atât de agentul constatator in momentul aplicării sancţiunii, cât şi de instanţa de judecată atunci când analizează legalitatea si temeinicia acesteia.

Ţinând  cont  de  aceste  criterii,  de faptul  că prin  săvârşirea  contravenţiei nu  s-au produs  urmări  grave, faţă  de împrejurarea că avariile produse sunt relativ mici şi  din probatoriul administrat a rezultat că  fapta comisă de petent s-a datorat unor împrejurări de moment, că petentul din proprie iniţiativă a anunţat organele de poliţie, iar conducătorul mopedului nu a fost vătămat corporal, având în vedere că nu s-a susţinut de către intimat şi nici dovedit în vreun fel că petentul a mai fost anterior sancţionat, instanţa a considerat că  sancţiunea aplicată  nu  corespunde  gradului de  pericol  social  concret al  faptei  săvârşite,  motiv pentru care  în  temeiul art. 5 alin.2 lit.”a”,  art. 6, 7, 21 alin.3 şi  art. 34 din O.G. 2/2001 va  admite în parte plângerea şi a dispus înlocuirea sancţiunii amenzii  contravenţionale în  cuantum de 234 lei cu  sancţiunea „avertisment”, apreciind  că atenţionarea  petentului  cu  privire  la fapta  săvârşită, însoţită  de  recomandarea de a  respecta  pe  viitor dispoziţiile  legale  este  de  natură  a-şi  îndeplini scopul coercitiv-preventiv,  fiind  suficientă şi proporţională raportat la pericolul social concret produs, cunoscut fiind că sancţiunile contravenţionale se aplică nu cu scopul de a pedepsi, ci  cu scopul de a asigura respectarea normelor legale care apară valorile sociale.

Totodată, având în vedere prev. art. 5 alin. 6 din OG nr.2/2001 actualizată conform cărora sancţiunile complementare se aplică în funcţie de natura şi gravitatea faptei, ţinând cont de  circumstanţele concrete în care a fost săvârşita fapta de către petent, de faptul că de la producerea tamponării a trecut o perioadă  mare de timp, instanţa a apreciat că se impune înlăturarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării dreptului de a conduce aplicată petentului prin procesul verbal de contravenţie , urmând a dispune în acest sens.

Pentru considerentele de fapt şi de drept prezentate, instanţa a admis în parte plângerea contravenţională formulată de către petent conform dispozitivului hotărârii pronunţate.

Analizând recursul prin prisma criticilor invocate, cât şi din oficiu :

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat recurs recurentul IPJ Bihor, solicitând modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii plângerii formulate şi menţinerii ca legal şi temeinic a procesului-verbal de contravenţie atacat.

În motivarea recursului formulat recurentul arată că, instanţa de fond în mod eronat a dispus înlocuirea sancţiunii amenzii aplicate cu sancţiunea avertismentului, fără a ţine cont de faptul că, fapta săvârşită de contravenient prezintă un pericol social concret foarte ridicat, ceea ce impune aplicarea unei sancţiuni cu amendă contravenţională.

Intimatul, deşi legal citat nu şi-a exprimat poziţia faţă de recursul declarat.

Din probatoriul administrat în faţa instanţei de fond rezultă indubitabil că petentul se face vinovat de săvârşirea contravenţiei prevăzută de Art.101 alin.3 lit.a constând în aceea că, în timp ce a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare la intersecţia străzii Română cu str.P-ţa Samuil Vulcan, din municipiul Beiuş, nu a respectat semnificaţia indicatorului STOP, neacordând prioritate mopedului condus regulamentar de B.R.V., rezultând astfel o tamponare între cele două vehicule. Astfel, din declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză, precum şi din schiţa producerii accidentului, a dinamicii producerii accidentului şi a avariilor rezultate pe cele două vehicule rezultă că vinovat de accidentul produs este petentul, care a nu a acordat prioritate de trecere mopedului.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii aplicate, Tribunalul constată că, instanţa de fond în mod greşit a dispus înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertismentului, întrucât din circumstanţele reale ale comiterii faptei, raportat la gradul de pericol concret pe care-l prezintă fapta săvârşită, ţinând cont şi de urmările care s-ar fi putut produce prin vătămarea corporală gravă sau decesul conducătorului mopedului, instanţa de recurs apreciază că scopul preventiv şi reeducativ instituit de legiuitor prin stabilirea amenzilor contravenţionale, nu poate fi atins prin aplicarea unei sancţiuni cu avertismentul, astfel încât, se impune aplicarea unei sancţiuni a amenzii contravenţionale în limitele prevăzute de lege.

Văzând că procesul-verbal de contravenţie atacat îndeplineşte condiţiile de formă şi de fond prevăzute de lege şi ţinând cont că amenda aplicată de agentul constatator este direct proporţională cu pericolul social concret al faptei săvârşite, instanţa văzând în drept şi dispoziţiile OG 2/2001 prin prisma disp. Art.304 pct.9 din Cod procedură civilă, urmează să admită recursul formulat, să modifice sentinţa atacată în sensul respingerii plângerii petentului şi menţinerii ca legal şi temeinic procesul-verbal de contravenţie atacat.

Domenii speta

Spete similare