Fond funciar

Pronunţând sentinţa civilă nr.20/21.01.2009 Judecătoria P.T. a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a debitorului Instituţia Prefectului judeţului B., a admis cererea de validare a popririi, aşa cum a fost modificată şi validată poprirea înfiinţată prin adresa BEJ A.P.I.N. din 8.09.2008, emisă în dosarul de executare nr.58/EX/2008, fiind obligat terţul poprit să plătească creditorului suma de 399,04 lei precum şi 180,14 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen, motivat, de asemenea, în termen, legal timbrat Instituţia Prefectului judeţului B., arătând că în mod greşit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată întrucât sentinţa civilă nr.346/10.10.2007 nu este opozabilă Istituţiei Prefectului Judetului B., aceasta nefiind  parte  în litigiul de fond funciar ce formează obiectul dosarului nr.391/829/2007.

Comisia Judeteană B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nu face parte din structura organizatorică a Institutiei Prefectului – Judetul B. si nici nu este în subordonarea acesteia. Comisia Judeteană este o comisie cu caracter administrativ jurisdictional, nu are personalitate juridică, nu are patrimoniu si buget propriu.

In temeiul art.52 alin.2 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, comisia judeteană neavând personalitate  juridică, deci nici patrimoniu, are prin derogare de la  dispozitiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă sau activă, fiind reprezentată legal prin prefect sau pe baza unui mandat conventional, de catre unul dintre membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat.

Instituţia prefectului, potrivit art.2 alin.1 din Legea nr.340/2004 privind prefectul si instituţia prefectului, se organizează si functionează sub  conducerea prefectului iar, potrivit alin.2 din acelasi articol, institutia  prefectului este o institutie publică cu personalitate juridică, cu patrimoniu si buget propriu, potrivit alin.3 prefectul este ordonator tertiar de credite, iar potrivit alin.4 din acelasi articol, structura organizatorică si modul de functionare ale institutiei  prefectului se stabilesc prin hotărâre a Guvernului (H.G. nr.460/2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr.340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului).

A extinde răspunderea patrimonială a institutiei prefectului pentru obligatiile comisiei judetene de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra  terenurilor ( inclusiv plata cheltuielilor de judecată) în conditiile în care nu a avut calitate de parte în proces, este fără echivoc o încălcare a prevederilor legale în vigoare, respectiv a legislaţiei speciale.

Astfel, alin.3 al art.52 din Legea nr.18/1991, republicată cu modificările si completările ultertioare, se referă la posibilitatea recuperării cheltuielilor de judecată si nicidecum la recuperarea cheltuielilor de judecată de catre celelalte părti din litigiile de fond funciar de la  institutia prefectului, interpretarea acestuia se face în contextul întregului articol.

De asemenea, art.6 alin.2 din Legea nr.215/2001 privind administraţia publică locală, ca de altfel întregul act normativ, nu au aplicabilitate  în prezentul litigiu, prefectul si institutia prefectului îşi desfăşoară activitatea în  baza legislatiei speciale mentionate mai sus.

In consecintă, concluzia instantei de judecată privind preluarea atributiilor de plată de catre Institutia Prefectului – Judetul B. de la Comisia Judeteană este gresită, neavând suport legal.

Examinând sentinţa recurată, actele şi lucrările dosarului în raport de motivul de recurs invocat, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.346/10.10.2007 pronunţată de Judecătoria P.T. în dosarul nr. 391/829/2007, astfel cum a rămas definitivă şi irevocabilă prin decizia Tribunalului B. nr. 250/R/07.03.2008, al cărei dispozitiv a fost completat şi lămurit prin decizia civilă nr. 22/24.04.2008, debitoarele Comisia Locală V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi Comisia Judeţeană B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor au fost obligate să plătească creditorului din prezenta cauză, D.D., suma de 298,09 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând cheltuielile de transport efectuate la prima instanţă.

 Pentru recuperarea acestei sume creditorul a formulat cerere de executare silită la BEJ A.P.I.N. în urma căreia s-a format dosarul de executare nr. 58//EX/2008.

 La data de 27.08.2008, în temeiul art. 387 C.proc.civ., organul de executare a emis câte o somaţie pentru fiecare din cele două comisii debitoare (filele 8 şi 9) prin care acestora li s-a pus în vedere să achite fiecare partea ce îi revenea din debit, respectiv câte 249,05 lei.

Având în vedere că debitoarele nu au dat curs somaţiei şi nici nu au dat vreun răspuns, organul de executare, în temeiul art. 452-461 C.proc.civ., a înfiinţat poprirea executorie asupra contului aparţinând Instituţiei Prefectului B. la terţul poprit Trezoreria B., prin adresa nr. 44532/09.09.2008 (fila 10) şi asupra contului aparţinând Primăriei comunei V. la terţul poprit Trezoreria P.T. (fila 11).

Potrivit art. 52 din L.18/1991,  în sensul prezentei legi, comisia locală este autoritate publică cu activitate administrativă, iar comisia judeţeană este autoritate publică cu autoritate administrativ-jurisdicţională.

Comisia judeţeană şi cea locală au, în limitele competenţei lor şi prin derogare de la dispoziţiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă şi, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar sau, pe baza unui mandat convenţional, de către unul dintre membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat.

Alineatul 3 al aceluiaşi articol stabileşte că prevederile art. 274 din Codul de procedură civilă sunt aplicabile.

În mod corect a apreciat instanţa de fond că aceste dispoziţii legale nu pot rămâne fără aplicabilitate doar pentru că nu există nişte dispoziţii legale care să prevadă în mod expres cum se recuperează aceste cheltuieli în condiţiile în care comisiile de fond funciar nu au patrimoniu propriu, având în vedere că potrivit art.3 Cod civil judecătorul care va refuza de a judeca, sub cuvânt că legea nu prevede, sau că este întunecată sau neîndestulătoare, va putea fi urmărit ca culpabil de denegare de dreptate.

De asemenea, în mod corect a stabilit instanţa de fond că debitoare pentru obligaţiile stabilite în sarcina Comisiei judeţene de fond funciar este Instituţia Prefectului B., urmare a interpretării dispoziţiilor legale din L.18/1991, HG 890/2005, L.215/2001 şi L.340/2004.

 Pe de altă parte, art.35 din Decretul nr.31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice arată că persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale.

Actele juridice făcute de organele persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice însăşi.

Faptele ilicite săvârşite de organele sale obligă însăşi persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcţiei lor.

Faptele ilicite atrag şi răspunderea personală a celui ce le-a săvârşit, atât fata de persoana juridică, cât şi fata de cel al treilea or, stabilirea obligaţiei de plată a cheltuielilor de judecată presupune o culpă procesuală şi, deci, o faptă ilicită în accepţiunea textului citat, răspunderea revenind nu numai persoanei juridice (comisiei de fond funciar în speţa de faţă) dar şi organelor acesteia (Prefectului, ca preşedinte al comisiei judeţene).

În consecinţă, apreciind că sentinţa judecătoriei este legală şi temeinică, văzând şi dispoziţiile art.312 Cod procedură civilă, instanţa va respinge recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare