Fond funciar.Atribuire teren aferent apartamentului detinut în proprietate.Conditii. În situatia în care o parte din terenul aferent apartamentelor nu a intrat niciodata în proprietatea statului si nu a fost niciodata atribuit în folosinta propr...

Decizie 575 din 04.07.2009


Fond funciar.Atribuire teren aferent apartamentului detinut în proprietate.Conditii.

În situatia în care o parte din  terenul aferent apartamentelor  nu a intrat niciodata în proprietatea statului si nu a fost niciodata atribuit în folosinta proprietarilor apartamentelor, nu sunt întrunite exigentele art.36 alin.2 din Legea nr.18/1991, prin ordinul prefectului putându-se dispune atribuirea în proprietate numai a terenurilor proprietatea statului aflate în mod legal în folosinta titularilor dreptului de proprietate asupra edificatelor.

(Tribunalul Arad, sectia civila, decizia civila nr. 575 R  din  data de 4 iunie 2009,dosar nr. 2052/55/2009)

Prin sentinta civila nr.2638/26 martie 2009, pronuntata în dosar nr. 2052/55/2009, Judecatoria Arad a respins plângerea formulata de reclamantul B. P. în contradictoriu cu Primaria Municipiului Arad, Consiliul local al Municipiului Arad, Primarul Municipiului Arad si Prefectul Judetului Arad, având ca obiect modificare ordin prefect si înscriere în cartea funciara, fara a acorda cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca prin Ordinul Prefectului Judetului Arad nr.27 din 13 ianuarie 2009, reclamantul a fost împroprietarit cu suprafata de 5/16 din cota de 156/226 mp. de teren evidentiat în C.F. nr.4454-Arad. În raport de dispozitiile Legii nr.18/1991, instanta de fond a apreciat ca ordinul prefectului este legal iar reclamantul nu putea fi împroprietarit prin ordin cu o suprafata mai mare de teren atâta vreme cât în proprietatea statului nu a intrat întreaga suprafata de teren înscrisa în cartea funciara, de 202 stânjeni patrati, ci doar o parte din aceasta suprafata, conform înscrierilor de sub B2 si B3.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul B.P., solicitând instantei de control judiciar modificarea în totalitate a sentintei atacate în sensul admiterii actiunii si atribuirii în proprietate a suprafetei de 501 mp. de teren (cota de 156/226 mp.), din suprafata totala de 727,2 mp. de teren (202 stânjeni patrati), cu efectuarea cuvenitelor mentiuni în C.F. nr.4465 Arad, cu nr.top.2615/a/1; 2615/b/2/1/I.

În motivarea recursului, reclamantul a apreciat gresita solutia instantei de fond pe considerentul ca judecatoria a retinut  o  situatie juridica eronata. Invocând mentiunile din C.F. colectiva 4454 de sub C7, C8 si C9, reclamantul a învederat ca are un drept de folosinta asupra cotei de ½ din terenul aferent apartamentului nr.1 în suprafata de 501 mp., împreuna cu ceilalti coproprietari tabulari S.A. si S.L., care au înscris de asemenea cota de ½ din dreptul de folosinta asupra apartamentului. Reclamantul a mai sustinut ca în anul 2006 a cumparat de la acestia cota lor de proprietate de ½ din apartament, prin acelasi contract devenind si titularul exclusiv al dreptului de folosinta asupra întregului teren aferent apartamentului nr.1. Reiterând ca actualul apartamentul nr.1 în suprafata de 156 mp. a rezultat în urma unificarii din anul 1988, a vechilor apartamente nr.1 si nr.2, reclamantul a sustinut ca în mod eronat Institutia Prefectului Judetului Arad a dispus atribuirea numai a cotei de 5/16 din suprafata de 156/226 mp., câta vreme el detine dreptul de proprietate asupra 156/226 din constructie. În aprecierea reclamantului, eroarea rezulta probabil din vechea cota de 5/16 pe care o detinea vechiul apartament nr.3, înainte de unificarea cu fostul apartament nr.4 si care dupa unificare a devenit apartamentul nr.2. Invocând dispozitiile art.36 alin.2 din Legea nr.18/1991, reclamantul a apreciat ca se impune sa i se atribuie cota de 156/226 mp. de teren, reprezentând 69% din terenul aferent constructiei în suprafata totala de 727 mp.

Analizând sentinta atacata din prisma criticilor aduse prin motivele de recurs si ale prevederilor art.304 si art.3041 Cod proc.civ., tribunalul a apreciat ca recursul este nefondat, hotarârea instantei de fond fiind legala si temeinica pentru urmatoarele considerente.

În conformitate cu dispozitiile art.36 alin.2 si 6 din Legea nr.18/1991, incidente în cauza si invocate de recurent ca temei al pretentiilor sale, terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localitatilor, atribuite, potrivit legii, în folosinta vesnica sau în folosinta pe durata existentei constructiei, în vederea construirii de locuinte proprietate personala sau cu ocazia cumpararii de la stat a unor asemenea locuinte, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuintelor, în proprietatea acestora, integral sau, dupa caz, proportional cu cota detinuta din constructie, prin ordin al prefectului, la propunerea primariilor.

Pentru aplicabilitatea acestui text de lege, este necesar ca terenul în cauza sa fie proprietate de stat iar pe de alta parte sa fi fost atribuit în folosinta vesnica ori în folosinta pe durata existentei constructiei.

Or, asa cum rezulta din coala colectiva de carte funciara C.F. nr.4454-Arad, terenul de sub cele doua apartamente existente astazi, dupa ultima unificare din anul 1988, în suprafata totala de 727 mp., a fost initial în proprietatea minorilor C.N. si C. F., asa cum se poate constata din mentiunile existente sub B1 din coala de carte funciara colectiva.

Ulterior, printr-o înscriere din anul 1984, sub B2, în baza art.30 din Legea nr.58/1074, asupra terenului aferent fostului apartament nr.2 (astazi parte din noul apartament nr.1 ulterior unificarii), s-a întabulat dreptul de proprietate al statului cu titlu de preluare iar în anul 1986, asupra unei suprafete de 94 mp. de teren aferent cotei de 5/16 a apartamentului nr.3, s-a întabulat de asemenea dreptul de proprietate asupra statului cu titlu de preluare.

În coala de carte funciara colectiva si în colile de carte funciara individuala nu exista alte mentiuni privind preluarea în proprietatea statului a cotelor de teren aferente fostelor apartamente nr.1 si nr.4.

Prin urmare, nu exista nici un fel de eroare nici din partea instantei de fond si nici din partea institutiei prefectului, deoarece asa cum rezulta din mentiunile de carte funciara, terenul aferent fostelor apartamente nr.1 si  nr.4 nu a intrat niciodata în proprietatea statului si nu a fost niciodata atribuit în folosinta proprietarilor apartamentelor, astfel ca nu sunt întrunite exigentele art.36 alin.2 din Legea nr.18/1991, prin ordinul prefectului putându-se dispune atribuirea în proprietate numai a terenurilor proprietatea statului aflate în mod legal în folosinta titularilor dreptului de proprietate asupra edificatelor.

Împrejurarea ca functionarul din cadrul oficiului de carte funciara noteaza pe coala ori pe extrasul de carte funciara eliberat petentului, mentiunea „teren total de 727 mp. aflat în proprietatea statului” nu constituie un mod de dobândire a dreptului de proprietate nici pentru persoanele fizice si nici pentru stat, cum nici mentiunile privind existenta unui presupus drept de folosinta inserate de notar în contractul de vânzare-cumparare dintre reclamant si sotii S. nu pot crea în favoarea recurentului un asemenea drept, în lipsa oricarei mentiuni în cartea funciara ori în lipsa prezentarii titlului emis de autoritatea publica competenta care recunoaste un asemenea drept titularului sau.