Viol urmat de moartea victimei

Viol urmat de moartea victimei.

Raportul de constatare medico-legală a concluzionat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat unei insuficienţe respiratorii acute, consecutivă unei asfixii mecanice, prin comprimarea căilor respiratorii superioare, cu mâna (sugrumare), examenul genital efectuat relevând leziuni vaginale şi himenale, care s-au putut produce în cursul unui raport sexual vaginal, fapt atestat şi de prezenţa spermatozoizilor în frotiul din secreţia vaginală.

Trib. Bistriţa-Năsăud,

sent. pen. nr. 16/F/6 februarie 2009

Prin rechizitoriul  nr. 449/P/2006  din 23 martie 2007, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, înregistrat sub nr. 374/112/2007, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul U. I. pentru săvârşirea infracţiunii de viol urmat de moartea victimei, prev.şi ped. de art.197 alin.3 Cod penal, cu motivarea că acesta, la data de 30.11.2006 a violat-o pe victima A. I., activitate infracţională urmată de moartea acesteia.

Partea vătămată A. V., tatăl victimei, a solicitat prin apărător (prezenţa sa în instanţă nefiind posibilă, întrucât prezintă afecţiuni ce au făcut imposibilă deplasarea sa), obligarea inculpatului la plata sumei de 100.000 de lei cu titlu de daune morale, a sumei de 3.758 de lei cu titlu de despăgubiri civile (daune materiale), plus cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.

Inculpatul, prezent în instanţă, a refuzat să facă vreo declaraţie, prevalându-se de dispoziţiile art.70 al.2 Cod procedură penală privind dreptul de a nu face nicio declaraţie, însă în faza de urmărire penală, asistat fiind de un apărător, a recunoscut săvârşirea faptei, iar apoi, în faza judecăţii, cu ocazia intervievării sale de către consilierul de probaţiune din cadrul Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, a arătat că este autorul faptei pentru care este trimis în judecată, considerându-se vinovat de cele întâmplate.

Din probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine în fapt, următoarele:

În seara zilei de 30 noiembrie 2006, inculpatul a efectuat diferite lucrări gospodăreşti, în special fasonat de scânduri, consumând între timp şi băuturi alcoolice; în jurul orelor 21,30, ajungând acasă, a luat o sticlă cu ţuică tare şi a consumat de unul singur băutura, după care a ieşit şi s-a plimbat pe calea ferată, spre ieşirea din satul Maieru, în direcţia Sângeorz-Băi, pe fondul avansatei stări de ebrietate create dorind să întreţină relaţii sexuale cu o femeie (conform declaraţiei sale, dată în faza de urmărire penală, şi conform declaraţiei sale dată cu ocazia intervievării sale de către consilierul de probaţiune din cadrul Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud).

Văzând pe drumul din apropierea căii  ferate o siluetă de femeie a ieşit de pe calea ferată, la drum, unde a întâlnit-o pe victima A. M., în vârstă de 56 de ani, care suferea de epilepsie, şi era membră a Cultului Penticostal (a căror sesiuni de rugăciune le-a frecventat inclusiv în seara zilei de 30 noiembrie 2006, până la orele 21,00, după care a trecut pe la locuinţa familiei inculpatului, de unde se aproviziona săptămânal cu lapte, şi apoi s-a îndreptat  spre ieşirea din localitatea Maieru înspre Sângeorz-Băi, aceasta locuind la o distanţă apreciabilă, în afara localităţii-persoană care lucrase în gospodăria părinţilor inculpatului, dar pe care însă nu a recunoscut-o, nedându-şi seama nici de vârsta acesteia-declarând că i s-a părut tânără) şi fără să-i adreseze vreun cuvânt, a imobilizat-o cu mâna la spate, a împins-o din drum peste calea ferată, ajungând în „mălăiştea din rambleul căii ferate„ unde cu forţa, a dezbrăcat-o de pantaloni şi de chiloţi şi ţinând-o de gură pentru a nu striga după ajutor, a trântit-o la pământ, în poziţia genunchi şi cu capul la sol, a violat-o mai întâi în anus şi apoi în vagin, unde a consumat un act sexual complet.

În timpul desfăşurării acestor violenţe, inculpatul a ţinut-o fixată la sol cu genunchiul, iar cu o mână a strâns-o de gât, sugrumând-o astfel că, în momentul în care a terminat cel de-al doilea act sexual, aceasta a rămas la pământ, fiind „în stare de leşin”, cum credea inculpatul, dar era în agonie şi după puţin timp a decedat.

Inculpatul şi-a dat seama la un moment dat, în timpul desfăşurării violului, când i-a supraarcuit coloana vertebrală şi când a strâns-o mai tare de gât, că aceasta a gemut de două ori, după care a crezut că a leşinat.

Inculpatul a lăsat-o în aceeaşi poziţie, în genunchi şi cu faţa la pământ, a acoperit-o cu fusta, după care a plecat la râul din apropiere, unde s-a spălat pe mâini, pe faţă, pe penis şi pe cizme, apoi a plecat acasă, apoi a plecat acasă, s-a dezbrăcat de hainele respective, într-o cămară şi s-a culcat, fără să stea de vorbă cu restul membrilor din familie.

Raportul de constatare medico-legală a concluzionat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat unei insuficienţe respiratorii acute, consecutivă unei asfixii mecanice, prin comprimarea căilor respiratorii superioare, cu mâna (sugrumare), examenul genital efectuat relevând leziuni vaginale şi himenale, care s-au putut produce în cursul unui raport sexual vaginal, fapt atestat şi de prezenţa spermatozoizilor în frotiul din secreţia vaginală. Examenul anal a relevat leziuni ale mucoasei anale, care s-au putut produce în cursul unui raport sexual anal, stabilindu-se totodată că leziunile pot data de cursul nopţii de 30 noiembrie spre 1 decembrie 2006, între orele 23,00 – 01,00, cel mai probabil în jurul orei 0,00 (completarea la raportul de constatare medico-legală întocmit de Serviciul de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud).

Această stare de fapt este dovedită prin probatoriul administrat în cauză şi anume: declaraţia inculpatului, dată în faza de urmărire penală, referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, raportul de constatare medico-legală, raportul de constatare medico-legală întocmit de Serviciul de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud, raportul de expertiză biocriminalistică nr. 211517/2007, întocmit de Institutul de Criminalistică-serviciul IV al Inspectoratului General al Poliţiei Române, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de Institutul de Medicină Legală ”Prof. Dr. Mina Minovici”, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică asupra comportamentului simulat, întocmit de Serviciul Criminalistic al Inspectoratului de Poliţie al jud.Cluj, declaraţiile martorilor (martori care însă nu au perceput direct împrejurările comiterii infracţiunii).

Apărările inculpatului, în sensul că nu a putut comite fapta la ora la care s-a concluzionat prin actele medico-legale ca fiind săvârşită, întrucât există mai multe persoane care au declarat că la ora 0,00 se afla acasă, dormind, sunt neîntemeiate. Astfel, martorii invocaţi în apărare, sunt rudele sale – U. D. - în vârstă de 12 ani, nepotul său, care arată că la orele 22,30 s-a dus la culcare, dormind în acelaşi pat cu unchiul său, inculpatul, apoi la orele 22,50 a mers la baie, după care s-a întors şi a s-a reaşezat în pat, pentru a dormi, moment în care inculpatul dormea şi el; martora U. A. sora inculpatului, arată că a venit acasă la orele 22,00-22,30, iar la interval de o jumătate de oră-o oră s-a culcat - niciunul din aceşti martori însă nu a sesizat ce a făcut cu adevărat inculpatul în intervalul orar rămas până la săvârşirea faptei, sau că, aşa cum acesta declarase, consumase alcool, iar datele orare furnizate au fost indicate ca fiind aproximative.

De altfel, acurateţea cu care martorul U. D., în vârstă de 12 ani, relatează ora exactă la care a mers la culcare şi la baie, mai ales că se ridicase din pat, este curioasă, cunoscut fiind că datorită vârstei, copiii sunt puţin preocupaţi de această chestiune, şi dat fiind faptul că acea seară era una obişnuită, şi nu una specială, care să reţină atenţia prin ceva, astfel că, şi din aceste perspective, depoziţiile acestor martori au fost considerate ca fiind subiective, necoroborându-se cu probatoriul administrat în cauză ce a stat la baza soluţiei de condamnare a inculpatului.

Susţinerea apărătorului inculpatului, că starea de fapt declarată de inculpat a fost sugerată de organele de cercetare penală este neîntemeiată, dat fiind faptul că acesta a dat declaraţia respectivă în prezenţa unui apărător (nefiind probată nici un fel de constrângere sau presiune în acea etapă); apoi, în declaraţia scrisă personal, luată în data de 6 decembrie 2006 şi consemnată la f.141-148, precizează că după comiterea faptei s-a frământat îndelung cum să scoată la iveală acest lucru şi a dorit să spună adevărul, pentru că altfel „avea coşmaruri”, iar în faza de cercetare judecătorească, dispunându-se întocmirea unui referat de evaluare a inculpatului, intervievat fiind, a arătat că „îşi asumă vinovăţia pentru cele întâmplate, fără să îşi poată explica, însă, prea bine, motivaţia comportamentului său, întrucât nu s-a confruntat niciodată cu probleme de această natură (frustrări sexuale, tendinţe agresive). El relatează că în seara comiterii faptei a consumat băuturi alcoolice în exces, fond pe care consideră că şi-a pierdut autocontrolul, acţionând în scopul de a-şi satisface nevoile sexuale de moment, fără să îşi dea seama de gravitatea şi urmările faptei sale.”

În final, se consemnează că „ în prezent, U. I. manifestă regret pentru cele întâmplate şi îşi asumă responsabilitatea pentru consecinţele comportamentului infracţional adoptat, simţindu-se copleşit de gravitatea acestora”- aspectele relatate în faţa consilierului de probaţiune fiind chiar cele relatate în faza de urmărire penală, în prezenţa apărătorului.

Mai mult, întrebat fiind, la termenul de judecată din data de 19.05.2008, dacă apreciază că, cu ocazia culegerii de date pentru întocmirea referatului de evaluare, a fost constrâns în vreun fel să relateze cele consemnate, inculpatul a arătat că nu a fost exercitată nicio constrângere în acea împrejurare.

Instanţa a luat în considerare concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de Institutul de Medicină Legală ”Prof. Dr.Mina Minovici, care concluzionează că inculpatul nu prezintă tulburări psihice de natură a-i afecta capacitatea sa psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale, şi că are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat, concluziile expertului desemnat de inculpat pentru a participa la efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice (în sensul că inculpatul prezintă diagnosticul de întârziere uşoară în dezvoltarea mintală, ceea ce îi conferă un grad crescut de sugestibilitate, ar explica declaraţiile contradictorii, discernământul fiind diminuat) necorelându-se cu concluziile comisiei medico-legale psihiatrice de examinare, iar cât priveşte problema sugestionabilităţii (neprobată însă), este de menţionat faptul că activităţi de sugestionare pot fi exercitate şi în sensul nerecunoaşterii unei fapte.

Deşi actul medico-legal a fost contestat, cu motivarea că expertul desemnat de inculpat nu a participat la evaluarea psihologică, eventuala absenţă a acestuia sau faptul că acesta nu a fost anunţat despre faptul că urmau să se facă anumite examinări nu a fost demonstrată. Scriptul depus la fila 214, intitulat „expertiză medico-legală psihiatrică”, întocmit de expertul desemnat de inculpat a participa la efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice dispuse, stabileşte că în fapt acesta a participat la efectuarea examinării respective, întrucât se arată, chiar în partea introductivă, că: „subsemnatul Prof.Dr.D. P. D. - medic primar legist, din cadrul IML-Cluj, solicitat ca şi expert-parte de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, prin ordonanţa dos.nr.449/P/2006, am examinat (respectiv am participat la examinarea efectuată la Spitalul Penitenciar Jilava a susnumitului de către Comisia de Expertiză medico-legală psihiatrică a INML Bucureşti) pe numitul U. I. şi am constatat următoarele…”.

Mai mult, la f.212, jos, expertul desemnat de inculpat consemnează el însuşi, sub semnătură, aplicând şi parafa sa, faptul că a luat cunoştinţă de conţinutul şi concluziile expertizei medico-legale psihiatrice, precizând că ataşează opinia sa separată în mod distinct, nefăcând nicio menţiune cu privire la vreo împrejurare care să denote că nu a participat la vreo etapă examinatorie, iar faptul că în expunerea concluziilor sale nu face referire la examinarea psihologică poate fi considerat ca o simplă omisiune, imputabilă chiar expertului desemnat de inculpat.

În analizarea aceleiaşi problematici, este de menţionat faptul că, chiar în faza de urmărire penală inculpatul, prin apărător, formulează o plângere „împotriva actelor de urmărire penală efectuate de procuror, respectiv de administrarea rezultatului expertizei psihiatrice dispuse de către procuror în prezenta cauză”, expertiza după părerea sa fiind nulă, ca incompletă, singurul motiv invocat fiind acela că părerea expertului desemnat de inculpat nu a fost consemnată în cuprinsul raportului de expertiză întocmit de comisia medico-legală, nefiind pusă în discuţie vreo eventuală absenţă sau necitare a expertului inculpatului, aşa cum se invocă în cursul judecăţii.

În condiţiile în care părerea expertului a fost consemnată într-un script separat, după cum el însuşi menţionează, s-a apreciat că au fost respectate dispoziţiile art.122 al.2 Cod procedură penală, care arată că, cu ocazia efectuării unei expertize, „dacă sunt deosebiri de păreri, opiniile separate sunt consemnate în cuprinsul raportului de expertiză sau într-o anexă”. 

În ceea ce priveşte raportul de expertiză biocriminalistică ADN efectuat de Institutul de Criminalistică al IGPR- acesta stabileşte că „în secreţia vaginală recoltată de la victimă există material biologic provenit de la numitul U. I. sau o altă persoană de sex masculin, provenită din ascendenţa/descendenţa genetică pe linie paternă a acestuia. Întrucât inculpatul are 25 de ani şi nu are copii, iar tatăl său biologic este decedat, a rămas astfel singura persoană compatibilă cu concluzia raportului de expertiză biocriminalistică.

Aceste concluzii se coroborează şi cu cele ale raportului de constatare medico-legală nr.2792/II/a/86/7.12.2006, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud (f.228), care stabilesc că inculpatul prezintă hiperemie la nivelul glandului penian, posibilă a se datora unui raport sexual recent (în urmă cu 2-4- zile faţă de data examinării-respectiv 4.12.2006)

Concluziile rezultate în urma examinării materialului biologic recoltat sunt cert în sensul că „haplotipul obţinut este identic cu cel al probei biologice de referinţă recoltată de la numitul U. I., ceea ce semnifică faptul că în secreţia vaginală recoltată de la victimă există material biologic provenit de la numitul U. I. sau o altă persoană de sex masculin provenită din ascendenţa/descendenţa genetică pe linie paternă a acestuia”, problemele legate de inexistenţa materialului genetic pentru o nouă examinare nefiind de natură să conducă la concluzia că rezultatele obţinute sunt incorecte (chiar dacă prin adresa de la f.331 Institutul de Medicină Legală ”Prof.Dr.Mina Minovici” recomandă continuarea şi finalizarea investigaţiilor genetice - raportat la acest aspect, din adresa nr.758145/28.11.2008 a Institutului de Criminalistică-IGPR, rezultând că extractul de ADN a fost folosit şi consumat în totalitate, pentru analiza markerilor autozomali şi heterozomali).

Susţinerile inculpatului că nu există siguranţa că plicul în care au fost transportate probele recoltate în cursul urmăririi penale de la victimă şi inculpat era intact în momentul în care a ajuns la Institutul de Criminalistică, pentru motivul că nu a fost fotografiat, şi că nu s-au respectat dispoziţiile legale cu ocazia recoltării şi derulării operaţiunilor de laborator nu au fost probate, chiar dacă a fost formulată o plângere penală împotriva persoanelor  care le-au efectuat, iar împrejurarea că nu ar exista un al doilea exemplar din materialul biologic sau că acesta ar fi fost epuizat nu este de natură să atragă invaliditatea rezultatelor deja obţinute, care se coroborează cu declaraţiile inculpatului şi celelalte probe administrate în cauză.

Apărările inculpatului, în sensul că procesele-verbale de cercetare la faţa locului întocmite sunt incorecte şi nelegale, întrucât martorii semnatari au semnat doar a doua zi (al doilea proces-verbal din cele trei), că al treilea a fost întocmit doar ulterior constatării celor consemnate, că fotografiile redau imagini înregistrate ziua, şi nu noaptea, aşa cum s-a consemnat, că criminaliştii consemnaţi în antetul procesului-verbal nu semnează actul respectiv, că aria în care era corpul victimei nu era permanent securizată (aspect infirmat de declaraţiile martorilor V. V. şi A.V.), întrucât iniţial s-a crezut că nu este vorba de comiterea unei infracţiuni, că poliţiştii nu au stat la faţa locului, că urmele de încălţăminte nu au fost prelevate, şi că nu se mai găsesc hainele pe care le purta inculpatul şi care au fost ridicate de organele de cercetare penală-toate aceste lucruri ca element premeditativ pentru a-l incrimina pe inculpat ca autor al faptei, nu sunt motive de nulitate absolută a probelor aflate la dosar, vinovăţia inculpatului fiind demonstrată de probele ştiinţifice existente şi de declaraţiile sale.

Cât priveşte susţinerea inculpatului că leziunile constatate la bărbie au fost datorate unui accident de bicicletă care avusese loc cu câteva zile înainte, este de menţionat faptul că nici un martor ocular nu a fost prezent la comiterea accidentului, şi că inculpatul nu a sesizat organele de poliţie pentru a se efectua cercetări cu privire la împrejurările în care a avut loc, şi pentru identificarea autorului, astfel că existenţa evenimentului în sine nu a fost probată.

Cât priveşte leziunile respective pretins cauzate în acea împrejurare-nu este exclusă cauzarea unor noi leziuni de către victimă, suprapuse sau adiacente celor deja existente, aspectele relatate de inculpat cu privire la accidentul de bicicletă nefiind de natură să conducă la faptul că constatările raportului medico-legal nr.2792/II/a/86/7.12.2006 întocmit de Serviciul Medico-Legal Bistriţa-Năsăud sunt incorecte.

De altminteri, în concluziile acestui act se consemnează faptul că U. I. prezintă leziuni care s-au putut produce prin zgâriere cu unghiile (aspect confirmat chiar de inculpat, în declaraţia sa din faza de urmărire penală), şi că cele mai recente sunt excoriaţia latero-cervicală şi echimoza toracală posterioară, putând data doar din intervalul 30.11.2006-1.12.2006; ori, martorii audiaţi au declarat că l-au văzut pe inculpat pansat în data de 28 noiembrie 2006, în zona bărbiei, leziunile constatate în raportul medico-legal existând în cu totul alte zone corporale decât bărbia.

În plus, concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică asupra comportamentului simulat nr. 850.919/6.12.2006 sunt în sensul că inculpatul U. I. a prezentat reacţii psihocomportamentale specifice comportamentului simulat, în ceea ce priveşte chestiunile asupra cărora a fost interpelat, legate de prezenta cauză, şi chiar dacă testul poligraf nu este consacrat de legislaţia în vigoare ca având valoare probatorie de sine-stătătoare, concluziile sale au fost luate în considerare, dat fiind faptul că s-au coroborat cu probele arătate mai sus.

Având în vedere această stare de fapt, instanţa a apreciat că inculpatul U. I. se face vinovat de comiterea infracţiunii de viol urmat de moartea victimei, prev.de art.197 alin.3 Cod penal, text legal în baza căruia va fi condamnat la pedeapsa de 20 de ani închisoare şi  interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.”a-b” Cod penal pe timp de 8 ani, făcându-se totodată aplicarea disp.art.71 rap. la art.64 lit.a)-b) Cod penal.

La individualizarea acestei pedepse,  au fost avute în vedere criteriile generale prev.de art.72 Cod penal, respectiv: gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care aceasta a fost comisă, persoana inculpatului, căruia nu i s-au reţinut circumstanţe atenuante, dată fiind gravitatea faptei, împrejurările săvârşirii acesteia, şi consecinţele comiterii ei.

 Conform art.350 Cod procedură penală va fi menţinută starea de arest a inculpatului, iar în baza disp.art.88 Cod penal va fi dedusă din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestul preventiv începând cu data de 6.12.2006 la zi.

În baza disp.art.14,346 Cod procedură penală rap. la art.998 Cod Civil, inculpatul va fi obligat să plătească părţii civile A. V. suma de 100.000 de lei cu titlu de daune morale, pentru suferinţa psihică cert resimţită de aceasta, tatăl victimei, ca urmare a decesului fiicei sale, durerea provocată fiind practic inestimabilă.

În baza aceloraşi texte legale va fi însă respinsă ca neîntemeiată cererea de despăgubiri civile-daune materiale formulată de partea civilă, întrucât probatoriul testimonial administrat în cauză nu a dovedit cheltuielile de înmormântare efectuate, martorii arătând că nu pot aprecia cuantumul acestora. În ceea ce priveşte celelalte cheltuieli efectuate, acestea au fost suportate de numita O. L.) factura nr.0192532/4.12.2006), şi întrucât nu a fost probat titlul cu care au fost făcute (putând fi o liberalitate în favoarea părţii civile A. V.), nu au fost acordate. De altminteri, această persoană, audiată fiind ca martor-conform declaraţiilor sale soră a victimei (calitate nedovedită însă cu acte de stare civilă), nu a înţeles să participe în procesul penal ca parte vătămată (la fel ca martorii A.V. şi A. I.), şi deşi a arătat că a suportat anumite cheltuieli de înmormântare, nu le-a pretins.

În baza art.191 Cod procedură penală inculpat va fi obligat să plătească statului suma de 4.220 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar în baza ar.193 Cod procedură penală să plătească părţii civile A. V. suma de 3.300 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Domenii speta

Spete similare