Potrivit dispoziţiilor art.3731 alin.1 Cod procedură civilă modificat prin Legea nr.219/2005 cererea de executare silită se depune la executorul judecătoresc dacă legea nu dispune altfel. Art.588 alin.2 Cod procedură civilă prevede că debitorul se p...

Potrivit dispoziţiilor art.3731 alin.1 Cod procedură civilă

modificat prin Legea nr.219/2005 cererea de executare silită se depune

la executorul judecătoresc dacă legea nu dispune altfel.

Art.588 alin.2 Cod procedură civilă prevede că debitorul se

poate elibera prin consemnarea sumei la CEC, iar recipisa se va depune

la executorul judecătoresc de pe lângă instanţa domiciliului creditorului.

Prin sentinţa civilă nr.2578/20.04.2005 pronunţată de Judecătoria Brăila în

dosarul nr.989/2005 s-a respins contestaţia la executare  formulată de debitor

împotriva intimatului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut,

printre altele, că debitorul contestator a chemat în judecată pe intimatul

creditor contestând executarea silită a unei sentinţe civile.

Debitorul mai formulase anterior o contestaţie la executare, care fusese

admisă, reţinându-se faptul că suma datorată a fost depusă la CEC la dispoziţia

creditorului-intimat.

Ulterior, executorul judecătoresc a emis o nouă somaţie, prin care

contestatorul era somat să plătească suma de 62.637.545 lei, sumă rezultată

prin actualizarea sumei datorate şi care includea şi cheltuielile de executare.

Din probele administrate în cauză, instanţa de fond a reţinut că

suma de 33.621.227 lei datorată intimatului de către contestator a fost

consemnată la CEC, însă originalul recipisei s-a aflat în toată această

perioadă, până la data de 19.04.2005, în posesia debitorului, acesta refuzând

predarea către intimat in vederea ridicării sumei. Instanţa a apreciat că faptul

că debitorul avea, la data consemnării sumei la CEC, calitatea de executor

judecătoresc nu înseamnă ca acesta nu avea obligaţia de a preda recipisa

executorului judecătoresc investit de creditor cu executarea silită.

  Împotriva acestei sentinţe debitorul contestator a declarat recurs în

termen legal, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

 Printre motivele invocate a fost şi acela că în mod nelegal

executorul judecătoresc a continuat executarea, în baza unei încheieri prin

care s-a admis executarea prin poprire şi nu indirect.

 Un alt motiv de recurs a fost că instanţa de fond a reţinut greşit că până la

data de 19.04.2005 debitorul contestator a refuzat să predea creditorului recipisa de

consemnare a sumei datorate, deşi exista dovada că o predase în original unui birou de

executor judecătoresc şi notificase aceasta creditorului.

Analizând criticile aduse sentinţei sub aceste aspecte, tribunalul a

constatat că acestea nu sunt fondate.

Astfel, în ce priveşte efectele încuviinţării executării silite, tribunalul a

reţinut că, deşi încheierea de încuviinţare a executării a fost pronunţată în

contradictoriu cu mai mulţi terţi popriţi, prin ea s-a încuviinţat cererea formulată de

creditor pentru executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă.

Conform dispoziţiilor art.373/1 alin.1 şi 2 Cod procedură civilă, 

cererea de executare silită se depune de către creditor la executorul

judecătoresc, care o înaintează, în copie, împreună cu titlul executoriu,

instanţei de executare, solicitând încuviinţarea executării.

Prin cerere creditorul a solicitat nu numai executarea prin

poprire, ci şi emiterea unei adrese către Administraţia Financiară pentru a se

afla dacă debitorul figurează cu bunuri mobile sau imobile proprietate

personală, în vederea realizării executării.

Întrucât executarea silită a fost încuviinţată conform cererii, 

reiese că executarea silită în speţă a fost pornită în mod legal, deoarece a

fost admisă indiferent de modalitatea în care urma să se efectueze.

Cât priveşte valabilitatea depunerii recipisei de consemnare a

sumei datorate la alt executor judecătoresc decât cel împuternicit de creditor,

tribunalul a avut în vedere dispoziţiile art.587 şi 588 Cod procedură civilă

referitoare la oferte de plată şi consemnaţii, care prevăd că această

procedură se poate efectua de către executorul  judecătoresc de pe lângă

instanţa domiciliului creditorului sau a domiciliului ales de acesta, recipisa

urmând a fi depusă tot la acest executor.

Ca urmare, deoarece creditorul a ales să execute creanţa prin

intermediul unui anumit executor judecătoresc, depunerea ei la biroul

executorului judecătoresc al cărui reprezentant care avea şi calitatea de

debitor este nelegală şi nu poate fi considerată ca degrevare de datorie  atât

timp cât sediul acestui executor era în Brăila, iar creditorul domicilia în Galaţi.

Faţă de considerentele mai sus expuse şi ţinând seama că nici

celelalte critici formulate de contestator nu erau fondate, recursul acestuia a

fost respins.

(Tribunalul Brăila - Decizia civilă nr.176/21 iulie 2005)

2

Domenii speta

Spete similare