Rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale. Imprecizia manifestării de voinţă a procurorului.

Asupra căii de atac de faţă,

1. Prezentarea sesizării. Prin încheierea penală nr. 518/13 martie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis cererea formulată de petentul Xx, dispunând strămutarea judecării cauzei la Tribunalul Mureş.

Prin cererea înregistrată în acest mod la Tribunalul Mureş sub dosar nr. 1970/2009 (1663/216/2008)/2 aprilie 2009, petentul Xx a declarat recurs împotriva sentinţei penale nr. 296/13 noiembrie 2008 pronunţate de Judecătoria Curtea de Argeş în dosarul nr. 1663/216/2008.

În motivarea recursului, petentul contestă temeinicia soluţiei Judecătoriei Curtea de Argeş de respingere a plângerii formulate împotriva rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale, considerând că faptele reclamate de el există, au fost săvârşite cu vinovăţie, fiind îndeplinite condiţiile trimiterii în judecată a persoanelor responsabile.

Analizând recursul declarat prin prisma materialului aflat la dosarul nr. 1663/216/2008 al Judecătoriei Curtea de Argeş, a motivelor şi concluziilor recurentului şi ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi din oficiu în limitele efectelor devolutiv şi neagravării situaţiei în propria cale de atac, se reţin următoarele:

2. Prezentarea hotărârii recurate. Prin sentinţa penală nr. 296/13 noiembrie 2008, Judecătoria Curtea de Argeş: -în baza art. 2781 alin. 8 lit. a C. pr. Pen., a respins plângerea formulată de petentul Xx împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş la data de 16 iunie 2008 în dosarul nr. 1833/P/2007;

-a menţinut rezoluţia atacată;

-l-a obligat pe petent să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză.

Pentru pronunţarea acestei soluţii, judecătoria a considerat legală şi temeinică dispoziţia procurorului de neîncepere a urmăririi penale, fiind intervenită prescripţia răspunderii penale, fiind inutilă examinarea existenţei sau nu a activităţii de falsificare a înscrisurilor. Totodată, actele Comisiei Locale de Fond Funciar Muşăteşti  sunt efectuate în baza şi în conformitate cu legea, neputându-se reţinere în sarcina membrilor comisiei vreo faptă de abuz în serviciu. Referitor la infracţiunea de uz de fals, în cauză lipseşte latura subiectivă a acestei infracţiuni atâta vreme cât intimatul Cîrstea Constantin a avut convingerea că procedeul utilizat de comisia locală este legal.

3. Punctul de vedere al instanţei de control. Calea de atac promovată în cauză împotriva acestei sentinţe penale este întemeiată, iar aspectele pe care le vom detalia în continuare vor determina admiterea recursului, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C. pr. pen., cu consecinţele casării integrale a hotărârii atacate şi rejudecării cauzei în limitele de mai jos:

La data de 15 noiembrie 2007, d-l Xx a depus o plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş, în care a reclamat că d-l Xx ar fi falsificat titlul de proprietate nr. 25603 din 1 noiembrie 1993, că membrii Comisiei pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din localitatea Muşăteşti (în continuare Comisia) au eliberat în fals acte pe baza cărora şi a titlului de proprietate precizat anterior a fost facilitată vânzarea către d-l Xx a terenului în suprafaţă de 576 mp situat în punctul numit „Guţoi” Vâlsăneşti, jud. Argeş.

Plângerea petentului adresată împotriva rezoluţiei din 16 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş, de neîncepere a urmăririi penale este fondată. Aceasta, întrucât sesizările d-lui Xx nu au fost, în opinia noastră, analizate în întregime şi în mod amănunţit. În acest sens, a) constatăm că persoana vătămată a formulat o plângere generică fără să indice în mod expres persoanele împotriva cărora se îndreaptă şi pentru care anume fapte. Enumerarea a patru infracţiuni şi a doii făptuitori, precum şi referirea la „membrii” Comisiei nu sunt suficiente pentru fixarea obiectului cauzei. În aceste condiţii, organelor de urmărire penală le revenea sarcina să cheme pe titularul plângerii penale şi să solicite lămuriri de la acesta, pentru ca, pe baza acestor lămuriri, să stabilească în mod exact obiectul sesizării şi, în funcţie de acest obiect, să efectueze actele premergătoare adecvate. Deşi chemat, d-l Xx, acesta nu a fost chestionat asupra acestui aspect.

b) în strânsă legătură cu cele arătate mai sus, d-l Xx s-a plâns împotriva „membrilor” Comisiei, iar procurorul a analizat pretinsa activitate a acestor „membri”. Nici organele de cercetare penală şi nici procurorul nu s-a preocupat să identifice persoanele acestor „membri”, în raport de data comiterii pretinselor fapte, fapt care era obligatoriu având în vedere că răspunderea penală este personală şi nicidecum colectivă. Ascultarea, în etapa actelor premergătoare, a unor persoane care ar putea să facă parte din Comisie nu este suficientă, întrucât activitatea autorităţilor judiciare nu poate să se bazeze pe posibilităţi.

c) deşi persoana vătămată a defăimat titlul de proprietate nr. 25603 din 1 noiembrie 1993, organele de urmărire penală nu s-au preocupat să asigure prezenţa la dosarul cauzei a înscrisului, precum şi a documentaţiei care a motivat eliberarea înscrisului, toate în original, mulţumindu-se cu copii după aceste acte. Examenul originalului înscrisurilor era absolut necesar atât pentru determinarea existenţei sau nu a elementului material al infracţiunii, după caz, de fals material în înscrisuri oficiale sau de fals intelectual, a modalităţilor de comitere a actelor de fals, dacă acestea au existat, precum şi a datei la care falsul s-a realizat. În absenţa oricărei motivări, nu putem primi fără rezerve serioase concluzia procurorului potrivit căreia falsul s-a realizat cu prilejul întocmirii actului.

d) procurorul a concluzionat că făptuitorul Xx a folosit în instanţe titlul de proprietate cu bună credinţă, având convingerea că procedeul utilizat de Comisie este legal, astfel că faptei de uz de fals îi lipseşte latura subiectivă. Motivarea folosită semnatarul rezoluţiei atacate este însă nesatisfăcătoare, în condiţiile în care nici vârsta înaintată şi nici lipsa cunoştinţelor juridice nu sunt cauze care să atragă lipsa vinovăţiei. În acest context, trebuia cercetat cel puţin dacă făptuitorul cunoştea sau ar fi putut cunoaşte că suprafaţa de 663 mp. a fost în mod greşit înscrisă în titlul de proprietate, că această suprafaţă nu îi revenea lui, ci antecesorului soţiei sale; dacă a cunoscut sau ar fi putut să cunoască motivele şi modalităţile în care suprafaţa de teren în cauză a fost înscrisă în titlul lui de proprietate; dacă, având ştiinţă despre cele două împrejurări enunţate şi după ce a fost atenţionat de către persoana vătămată asupra falsului, el totuşi a continuat să folosească înscrisul în vederea producerii de consecinţe juridice. Asemenea date trebuia să fie elucidate în cauză pentru a putea stabili în mod cert că d-l Cîrstea Constantin nu a acţionat cu vinovăţia specifică infracţiunii de uz de fals.

e) deşi nu a negat existenţa unui fals la data întocmirii titlului de proprietate, odată cu neînceperea urmăririi penale procurorul nu a sesizat instanţa civilă cu privire la desfiinţarea înscrisului, obligaţie la care era ţinut potrivit art. 228 alin. 6 teza ultimă cu referire la art. 245 alin. 1 lit. c1 C. pr. Pen.

f) rezoluţiei procurorului îi lipseşte dispozitivul, manifestarea de voinţă în sensul confirmării propunerii de neîncepere a urmăririi penale făcute de către organul de cercetare penală fiind inserată în considerentele documentului procedural şi aceasta într-o formulă foarte generală fără arătatea fiecărei persoane vizate şi a faptei pentru care s-a ajuns la soluţia de neurmărire

Pentru motivele expuse, în rejudecare, în baza art. 2781, alin. 8, lit. b C. pr. pen., vom admite plângerea formulată de petentul Xx împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş la data de 16 iunie 2008 în dosarul nr. 1833/P/2007 şi, în consecinţă, vom desfiinţa rezoluţia atacată, trimiţând cauza Parchetului de pe lângă Judecătoria în vederea începerii urmăririi penale pentru faptele şi persoanele faţă de care petentul a formulat plângere penală.

În urma primirii cauzei, organul de urmărire penală: a) îl va chema pe d-l Xx, în vederea clarificării plângerii penale, în sensul indicării în mod concret a faptelor şi a persoanelor faţă de care petentul solicită tragerea la răspundere penală, cu desemnarea pentru fiecare persoană nominalizată a infracţiunii reclamate;

b) în raport de data faptelor imputate membrilor Comisiei pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din localitatea Muşăteşti, organele de urmărire penală vor identifica aceşti membri, faţă de care nominal şi nu colectiv va dspune fie o soluţie de netrimitere în judecată, fie sesizarea instanţei prin rechizitoriu;

c) organele de urmărire penală vor obţine la dosar originalele titlului de proprietate nr. 25603 din 1 noiembrie 1993 şi ale documentaţiei care a motivat eliberarea acestuia şi vor administra orice probă legală şi pe care o vor considera adecvată în vederea determinării cu exactitate dacă a existat o operaţiune de falsificare a titlui de proprietate nr. 25603 din 1 noiembrie 1993, iar, în caz afirmativ, fixarea modalităţilor în care s-a realizat falsul, a datei la carefalsul a avut loc şi, dacă în funcţie de această dată, prescripţia răspunderii penale nu s-a împlinit, şi a persoanei răspunzătoare de operaţiunea de falsificare;

d) dacă, într-adevăr suprafaţa de 663 mp. a fost înscrisă în fals în titlu de proprietate menţionat mai sus, organele de urmărire penală vor stabili, uzând de orice mijloc de probă legal şi adecvat  dacă făptuitorul Xx cunoştea sau ar fi putut cunoaşte că această suprafaţa a fost în mod greşit înscrisă în titlul de proprietate, că această suprafaţă nu îi revenea lui, ci antecesorului soţiei sale; dacă a cunoscut sau ar fi putut să cunoască motivele şi modalităţile în care suprafaţa de teren în cauză a fost înscrisă în titlul lui de proprietate; dacă, având ştiinţă despre cele două împrejurări enunţate şi după ce a fost atenţionat de către persoana vătămată asupra falsului, el totuşi a continuat să folosească înscrisul în vederea producerii de consecinţe juridice, precum şi orice alte elemente care să ducă fără echivoc la o concluzie în sensul îndeplinirii sau neîndeplinirii laturii subiective a infracţiunii de uz de fals;

e) dacă, la finalul cercetării, procurorul va ajunge tot la o soluţie de netrimitere în judecată, se va conforma prevederilor art. 245 alin. 1 lit. c1 C. pr. Pen.;

f)dacă soluţia în cauză va fi de netrimitere în judecată, rezoluţia sau, după caz, ordonanţa procurorului va conţine şi dispozitivul în care să fie individualizate persoanele şi, în raport de fiecare persoană, vor fi trecute expres faptele, precum şi temeiurile netrimiterii în judecată.

4. Cheltuielile judiciare. date fiind soluţiile principală şi secundară la care ne-am oprit, conform art. 192, alin. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu prilejul judecăţii în prim grad vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 192, alin. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în judecarea recursului vor rămâne, de asemenea, în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare