Comercial: Cheltuieli de judecată făcute într-un proces anterior, solicitate printr-o cerere principală. Taxe de timbru.

Decizie din 11.11.2008


COMERCIAL: Cheltuieli de judecată făcute într-un proces anterior, solicitate printr-o cerere principală. Taxe de timbru.

Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Buzău sub nr. 6821/200/2007 din 23.08.2007, reclamanta SC „BC” SA Bucureşti a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictoriu cu pârâta A.A. să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 8.462,02 lei, reprezentând onorarii avocaţionale achitate pentru serviciile de asistenţă juridică şi reprezentare în faţa instanţelor judecătoreşti, într-un  proces pe care părţile l-au avut anterior pe rolul Tribunalului Buzău, al Curţii de Apel Ploieşti şi al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pârâta a formulat întâmpinare în temeiul dispoziţiilor art. 115 – 118 din Codul de procedură civilă, invocând pe cale de excepţie anularea acţiunii ca netimbrată, întrucât legea prevede scutirea de plată a taxelor de timbru doar pentru cheltuielile de judecată solicitate printr-o cerere accesorie, iar pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin sentinţa nr. 6139 din 26.10.2007 pronunţată de Judecătoria Buzău s-a respins excepţia netimbrării acţiunii, dispunându-se obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 8.462.02 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut:

Prin cererea ce a făcut obiectul dosarului nr. 939/2005 al Tribunalului Buzău, A.A., în calitate de reclamantă, a chemat în judecată pe pârâta BRD GSG Bucureşti – Sucursala Buzău si SC „BC” S.A. Bucureşti, iar prin sentinţa nr. 404 din 13.12.2005 s-a admis acţiunea astfel cum a fost formulată, dar şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC „BC” S.A. Bucureşti.

Curtea de Apel Ploieşti a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a respins cererea de chemare în judecată, menţinând soluţia asupra excepţiei. Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, prin respingerea recursului, a menţinut hotărârea pronunţată în apel, soluţia asupra excepţiei devenind irevocabilă.

Pentru reprezentare şi asistare juridică, SC „BC” S.A. Bucureşti a achitat SCA ”MA” onorariu de avocat în sumă totală de 8.462,02 lei, conform facturilor fiscale nr. 8243123/16.01.2006 şi nr. 8243248/20.03.2006, depuse la dosar.

Respingând excepţia netimbrării acţiunii, instanţa a făcut aplicarea prevederilor art. 14 din Ordinul nr. 760/C/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru, potrivit cărora nu se timbrează cererile accesorii privind cheltuielile de judecată, precum si cererile pentru exercitarea căilor de atac în astfel de situaţii.

S-a  avut în vedere că acţiunea accesorie privind cheltuielile de judecată nefiind supusă taxei de timbru, printr-o interpretare logică a normei expuse, nici cererea formulată pe cale principală, având acelaşi obiect şi anume recuperarea cheltuielilor de judecată făcute într-un proces încheiat, nu trebuie timbrată.

Admiterea unei concluzii contrare ar avea efecte inechitabile atât pentru reclamant, care ar trebui să avanseze taxa de timbru, dar şi pentru pârât, care ar putea fi obligat la suportarea noilor cheltuieli făcute de reclamant, în scopul recuperării sumelor datorate.

Pe fond, instanţa a reţinut că reclamanta a dovedit cu înscrisurile depuse la dosar că în litigiile ce au făcut obiectul dosarelor nr. 939/2005 al Tribunalului Buzău şi nr. 2052/2006 al Curţii de Apel Ploieşti a efectuat cheltuieli în mod real, necesar şi rezonabil în sumă de 8.462,02 lei reprezentând onorarii de avocat, pe care pârâta le datorează în temeiul art. 274 Cod procedură civilă.

Prin decizia nr. 45 din 16.01.2008 pronunţată de Tribunalul Buzău, s-a admis recursul declarat de pârâta A.A. împotriva sentinţei nr. 6139 din 26.10.2007 pronunţată de Judecătoria Buzău, modificându-se în tot, în sensul admiterii excepţiei de netimbrare şi respingerii acţiunii.

Hotărând astfel, tribunalul a reţinut în fapt şi în drept:

Conform prevederilor art. 1 din  Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru şi se taxează diferenţiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepţiile prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 123/1997, timbrul judiciar se aplică acţiunilor şi cererilor de competenţa tuturor instanţelor judecătoreşti, cu excepţia cazurilor în care nu se percepe taxa de timbru.

Prin art. 14 din Ordinul nr.760/C/1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.146/2007, se prevede că „ nu se timbrează cererile de îndreptare a erorilor materiale, tranzacţiile intervenite între părţi în cursul procesului civil, cererile accesorii privind cheltuielile de judecată, precum şi cererile pentru exercitarea căilor de atac în astfel de situaţii”.

Norma invocată în materie, este imperativă şi nesusceptibilă de interpretare, legiuitorul dispunând  în sensul că „nu se timbrează cererile accesorii privind cheltuielile de judecată” şi nu „cererile privind cheltuielile de judecată”.

În cazul în care legiuitorul ar fi avut în intenţie să stabilească scutirea de plata taxei de timbru a oricărei cereri privind cheltuielile de judecată, ar fi dispus în acest sens în mod expres.

Prin urmare, dacă în prima acţiune introdusă la instanţă, pentru cheltuielile de judecată solicitate ca accesorii la celelalte petite, este prevăzută scutirea de plata taxei de timbru, în cea de a doua acţiune în cadrul căreia aceleaşi cheltuieli de judecată au caracter principal, scutirea nu mai operează, nefiind prevăzută de lege.

Or, în cauza dedusă judecăţii, cererea formulată de reclamantă având ca obiect obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată făcute într-un proces anterior este o cerere principală şi nu accesorie pentru a beneficia de scutirea de plata taxei de timbru, cauzei fiindu-i incidente prevederile art. 1 şi 2 din Legea nr. 146/1997 şi ale art. 5 din Ordinul nr. 760/C/1999 pentru aplicarea Normelor metodologice privind aplicarea Legii nr. 146/1997.