Anulare act

Dosar nr. …/317/2012 Cod operator 3924

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU-CĂRBUNEŞTI

TG-CĂRBUNEŞTI

Sentinţa civilă Nr. 197/2013

Şedinţa publică de la 22 Ianuarie 2013

Completul compus din:

PREŞEDINTE L.M.P

Grefier E.I.

Pe rol fiind judecarea acţiunii civile formulată de reclamantele V.S.şi V.A., domiciliate în comuna L., sat L., judeţul G., în contradictoriu cu pârâţii P.N., P.C., P.A.D, domiciliaţi în comuna L., sat L., judeţul G., P.I. şi P.S., domiciliaţi în T., Intrarea W., nr. 1, judeţul T., având ca obiect anulare acte.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns reclamanta V.S., personal şi asistată de avocat P.N., şi pârâta P.D., personal şi asistată de avocat B.I. în substituire pentru avocat B.A., lipsă fiind reclamanta V.A. care a fost reprezentată de avocat V.S., pârâţii P.N. şi P.C. care au fost reprezentaţi de avocat B.I. în substituire pentru avocat B.A., şi pârâţii P.I. şi P.S.  care au fost reprezentaţi de avocat N.M.

Procedura de citare legal îndeplinită. 

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă care a învederat instanţei că  prin Serviciul Registratură au fost depuse la dosar: adresa nr. 5/16.01.2013 emisă de Biroul Local de Expertize de pe lângă Tribunalul G., o cerere de strigare a cauzei după ora 11.00 de către avocat B.A. prin care se formulează în subsidiar  şi o cerere de amânare, o precizare de către pârâţii P.I. şi P.S. şi o cerere de strigare a cauzei după ora 12.00 de către avocat B.A. prin care se formulează în subsidiar  şi o cerere de amânare, după care;

Avocat B.I. a depus la dosar un bilet de ieşire din spital din data de 19.07.2000 pentru martorul P.A.

Instanţa, având în vedere precizarea depusă la dosar de pârâţii P.I. şi P.S. la fila 126, a luat act că aceşti pârâţi nu mai stăruie în obiecţiunile formulate la raportul de expertiză, că nu mai invocă nulitatea raportului de expertiză şi că nu mai solicită refacerea acestuia.

Avocat V.S. a precizat că nu solicită alte probe şi nu formulează alte cereri.

Avocat B.I.a precizat că nu solicită alte probe şi nu formulează alte cereri.

Avocat B.A. a precizat că nu solicită alte probe şi nu formulează alte cereri.

Date fiind acestea, nemaifiind cereri de formulat şi probe de administrat, constatând terminată cercetarea judecătorească şi cauza în stare de judecată, instanţa a acordat cuvântul pe fondul  cauzei.

Avocat V.S. a solicitat admiterea acţiunii cum a fost formulată şi constatarea nulităţii absolute a celor trei acte de vânzare-cumpărare încheiate între P.N., P.M.şi P.C., întrucât aceste acte sunt încheiate între bunică şi nepoţi în scopul de a înlătura cele două reclamante de la moştenire. Primul motiv de nulitate este cauza ilicită în sensul că actele au fost încheiate în sensul îndepărtării reclamantelor de la succesiunea mamei lor, fiind cunoscut faptul că terenurile nu sunt ale mamei reclamantelor. Referitor la cel de-al doilea motiv de nulitate, din declaraţiile martorilor rezultă că la încheierea contractelor mama reclamantelor avea vârsta de peste  80 de ani, era bolnavă şi influenţabilă, actele fiind încheiate la insistenţele dolosive ale cumpărătorilor, însă nu a fost efectuată ancheta psiho-socială.

În continuare, a arătat că la data încheierii actelor era incidentă decizia nr. 1/1997, nici în prezent neexistând titlul de proprietate pentru teren. Din toate terenurile înstrăinate, doar un singur teren era proprietatea mamei reclamantelor – terenul de la pct. 1; cu cheltuieli de judecată, depunând la dosarul cauzei o notă de cheltuieli, având ataşate  chitanţa nr. 261/16.08.2012 reprezentând onorariu avocat, dovezile achitării taxei de timbru şi a timbrului judiciar, factura nr. 54/30.10.2012.

Avocat B.I. a solicitat respingerea acţiunii arătând că toate contractele au fost încheiate cu bună-credinţă, reaua-credinţă nefiind dovedită. Din declaraţiile martorilor rezultă că există prezumţia că atunci când unul dintre soţi moare averea rămâne celuilalt soţ; cu cheltuieli de judecată, depunând la dosarul cauzei o notă de cheltuieli.

Avocat B.A. a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată; cu cheltuieli de judecată. În susţinerea concluziilor, a arătat că pretinsele motive invocate nu sunt motive de nulitate absolută prevăzute de Legea nr. 17/2000. Reaua-credinţă nu a fost dovedită în nici-un mod. Atunci când un soţ deceda, se ştia că rămâne moştenitor soţul supravieţuitor şi apoi se împarte averea între copii. La momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, autoarea P.M. era singura în favoarea căreia se reconstituise dreptul de proprietate pentru toate terenurile, existând adeverinţă de proprietate emisă pe numele acesteia. Totodată, a depus la dosar concluzii scrise, având ataşată chitanţa nr. 334/21.01.2013 reprezentând onorariu avocat.

I  N  S T A N Ţ  A

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Cărbuneşti la data de 16.08.2012, sub nr. …/317/2012, reclamantele V.S.şi V.A. au chemat în judecată civilă şi personal la interogatoriu pe pârâţii P.N., P.C., P.A.D, P.I. şi P.S., solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa  să se constatate următoarele:

1.în contradictoriu cu P.N., nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare făcut de P.M., autentificat sub nr. 2483/27.11.2001 de notarul public P.N.B.şi repunerea părţilor în situaţia anterioară;

2. în contradictoriu cu P.C. să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare făcut de P.M., autentificat sub nr. 1488/10.11.2002 de notarul public P.N.B. şi repunerea părţilor în situaţia anterioară;

3. în contradictoriu cu P.C., P.A.D, P.I. şi P.S., să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat de notarul public C.C. sub nr. 709/13.08.2008.

În baza art. 274 Cod procedură civilă, reclamantele au solicitat obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

În motivarea acţiunii, reclamantele au arătat că, în fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare de la punctul 1, mama lor P.M., decedată la data de 10.09.2007, a vândut fratelui lor P.N. patru bucăţi de teren din care numai terenul de la pct. 1 este proprietatea acesteia, restul de terenuri fiind proprietatea tatălui lor, P.G., decedat la data de 02.05.1991.

Prin actul de vânzare de la pct. 2, P.M.a vândut lui P.C., fiul lui P.N., trei bucăţi de teren, toate acestea fiind proprietatea tatălui lor, P.G..

În continuarea motivării, au mai arătat reclamantele că prin actul de vânzare de la pct. 3, P.C. şi soţia sa P.A-D.au vândut fratelui lor P.I. şi soţiei acestuia P.S., terenurile cumpărate de la mama lor prin actul de vânzare de la pct. 2, terenuri care au aparţinut tatălui lor. Toate cele trei acte de vânzare-cumpărare sunt lovite de nulitate absolută pentru următoarele considerente:

La data când au fost încheiate contractele menţionate, mama lor avea vârsta de peste 65 de ani şi, în conformitate cu disp. art. 30 din Legea nr. 17/2000, era obligatoriu ca aceasta să fie asistată de reprezentanţii departamentului de asistenţă socială din cadrul Primăriei şi să i se facă o evaluare psihiatrică a capacităţii de discernământ de către Institutul Naţional de Medicină Legală, prevedere care nu a fost respectată.

Al doilea motiv de nulitate invocat de reclamante se referă la faptul că vânzătoarea nu era proprietara terenurilor vândute, fapt stabilit cu autoritate de lucru judecat prin sentinţa civilă nr. 3295/10.11.2011 a Judecătoriei Tg-Cărbuneşti, rămasă definitivă, prin care s-a anulat HCJ nr. 18/23.09.1991 şi adeverinţa de proprietate nr. 2040/25.09.2009, în baza cărora au fost încheiate contractele de mai sus. Principiul retroactivităţii efectelor nulităţii impune nulitatea acestor acte (decizia nr. 534/2008 a Curţii de Apel Craiova).

Al treilea  motiv de nulitate este acela că nici la data când au fost încheiate actele, nici în prezent nu există emis în condiţiile Legii nr. 18/1991 titlu de proprietate, deşi toate cele trei acte sunt încheiate înainte de publicarea în Monitorul Oficial a deciziei nr. 1/30.06.1997, a Curţii Supreme de Justiţie – Secţiile Unite, dată în recurs în interesul legii.

Ultimul motiv de nulitate invocat de reclamante se referă la faptul că între vânzători şi cumpărători a existat o înţelegere frauduloasă, aceştia fiind de totală rea-credinţă la încheierea actelor, cunoscând că terenurile nu aparţin vânzătoarei, unicul scop al acestor acte fiind înlăturarea lor, a reclamantelor, de la moştenirea terenurilor intravilane (locuri de casă), de către cei doi fraţi P.N. şi P.I..

În drept, au fost invocate disp. art. 948, pct. 4 şi art. 966-968 Cod civil.

În dovedirea acţiunii, reclamantele au arătat că înţeleg să se folosească de proba cu înscrisuri, de proba cu martori şi proba cu interogatoriul pârâţilor.

Reclamantele au evaluat terenurile în vederea stabilirii taxei de timbru la suma de 8550 lei.

În cadrul probei cu înscrisuri, reclamantele au depus la dosar sentinţa civilă nr. 3295/10.11.2011, pronunţată de Judecătoria Tg-Cărbuneşti în dosarul nr. 2327/317/2010, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1488/10.11.2002 de notarul public N.P.B., contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2483/27.11.2001 de notarul public N.P.B., contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 709/13.08.2008 de notarul public C.C., o telegramă din 05.05.1990 şi acte medicale privind starea de sănătate a M.P..

Pârâţii P.N., P.C. şi P.A.D au formulat în termen legal întâmpinare, filele 11 şi 12, prin care au solicitat ca în urma probelor ce se vor administra şi prin sentinţa ce se va pronunţa, să fie respinsă acţiunea reclamantelor şi să fie obligate acestea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

În apărare, referitor la primul motiv de nulitate invocat de reclamante, au arătat că autoarea P.M. nu se afla în ipoteza persoanelor victime cărora li se aplică disp. art. 1 alin. 4 din  Legea nr. 17/2000 potrivit cărora sunt considerate persoane în vârstă persoanele ce au împlinit vârsta de pensionare stabilită de lege în art. 3 din aceeaşi lege, care arată expres şi limitează situaţiile în care persoana în vârstă definită la art. 1 alin. 4 beneficiază de prevederile acestei legi. Mai mult, potrivit art. 30 din aceeaşi lege, persoana în vârstă definită de art. 1 alin. 4 va fi asistată fie la cerere, fie din oficiu, dacă este cazul, fiind clar că pentru autoarea P.M. nu se impunea o astfel de asistenţă, asistenţă pe care nici nu a cerut-o dânsa şi nici nu se impune a-i fi acordată din oficiu având în vedere starea sa de atunci. În Legea nr. 17/2000 lipsa acestei asistenţe nu este sancţionată cu nulitatea absolută a actului, sancţiune ce ar fi trebuit să fie prevăzută expres.

Cu privire la motivele 2 şi 3 de nulitate a celor trei contracte, pârâţii P.N., P.C. şi P.A.D au arătat că acestea sunt nefondate. Cele trei contracte de vânzare-cumpărare au fost întocmite în 2001, 2002 şi 2008, ceea ce face ca analiza elementelor şi condiţiilor de validitate a celor trei acte juridice trebuie raportată la legislaţia în vigoare de la momentul întocmirii fiecărui contract şi la starea de drept şi de fapt de atunci. Ori, în 2001, 2002 şi în 2008, autoarea P.M. este singura persoană validată cu toate terenurile ce au făcut obiectul celor trei contracte de vânzare-cumpărare conform HCJ nr. 18/1991, fiindu-i emise acesteia chiar şi acte primare de reconstituire pentru aceste terenuri, respectiv adeverinţa de proprietate nr. 2040/25.09.2009 şi procesul-verbal de punere în posesie din 25.09.2009, fiind clar că aceasta avea calitatea de proprietară la acel moment. Faptul că la momentul încheierii celor trei contracte nu era emis titlul de proprietate pentru acele terenuri nu atrage nici-un caz de nulitate absolută a acestor contracte, nici decizia 1/1997 a foste CSJ – Secţiile Unite nu arată că un astfel de contract încheiat pentru un teren pentru care nu s-a emis titlu de proprietate este lovit de nulitate absolută.

Nici ultimul motiv de nulitate invocat de reclamante nu este întemeiat întrucât nu se află în ipoteza unor acte juridice încheiate pe o cauză ilicită, respectiv o vânzare a lucrului altuia ca operaţiune speculativă, la momentul încheierii celor trei acte atât P.M., cât şi pârâţii având convingerea clară că tranzacţia pentru bunurile proprietatea exclusivă a autoarei, neexistând nici-o înţelegere speculativă de rea-credinţă între autoarea P.M. şi ei, pârâţii.

Au mai arătat pârâţii că nici în prezent nu se află în ipoteza vânzării lucrului altuia, ci în ipoteza vânzării unui bun aflat în indiviziune, vânzare a cărei validitate depinde de rezultatul partajului care până în prezent nu s-a realizat, fiind evidentă prematuritatea acţiunii reclamantelor.

În drept, au fost invocate disp. art. 115-118 şi art. 274 Cod procedură civilă.

Au fost ataşate întâmpinării formulate de pârâţii P.N., P.C. şi P.A.D dovada nr. 2428/21.11.2001 şi contractul de donaţie autentificat de BNP C.C. sub nr. 30/noiembrie 2007.

Prin întâmpinarea depusă la fila 17, pârâţii P.G.I şi P.S. au solicitat respingerea acţiunii ca nefondată şi obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

În apărare, au arătat că la data la care autoarea a încheiat contractele de vânzare-cumpărare aceasta nu se afla în nici-una dintre situaţiile prevăzute de Legea nr. 17/2000 iar acest motiv nu reprezintă o cauză de nulitate absolută a contractelor de vânzare-cumpărare, nefiind încălcată nici-o altă normă legală care ar reglementa valabilitatea actelor. Susţinerile reclamantelor în sensul că autoarea P.M. nu era proprietara terenurilor vândute nu este reală şi nu constituie o cauză de nulitate absolută întrucât la data când au fost încheiate contractele de vânzare-cumpărare contestate doar în favoarea autoarei P.M. se dispusese reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în litigiu, existând adeverinţă de proprietate şi proces-verbal de punere în posesie emise doar pe numele acesteia.

Au mai arătat pârâţii P.G.I. şi P.S. că abia în cursul anului 2011, prin sentinţa civilă nr. 3295/2011, s-a modificat HCJ nr. 18/1991, respectiv dispoziţiile de validare referitoare la autoare, astfel că nu se poate reţine ca fondată susţinerea reclamantelor că au fost de rea-credinţă la data încheierii contractelor, că ştiau că autoarea nu era proprietara terenurilor vândute.

Nu poate fi reţinută nici susţinerea reclamantelor în sensul că vânzătoarea ar fi vândut bunul altuia întrucât la data încheierii contractelor autoarea era singura persoană în favoarea căreia se dispusese reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. Nici în situaţia în care reconstituirea ar fi fost dispusă în favoarea tuturor moştenitorilor lui P.G. nu s-ar găsi în ipoteza vânzării lucrului altuia ci în situaţia vânzării unui bun indiviz de către un singur coindivizar, situaţie în care respectiva vânzare nu ar fi lovită de nulitate absolută ci o vânzare sub condiţie rezolutorie, perfectarea ei depinzând de rezultatul partajului ce urmează să aibă loc între coindivizari. Până la acest moment nu a fost eliberat titlu de proprietate în favoarea tuturor moştenitorilor autorului P.G., astfel că nu poate fi promovat un proces de partaj iar acţiunea de faţă poate fi apreciată ca prematur introdusă.

În drept, au fost invocate disp. art. 115-118 şi art. 274 Cod procedură civilă.

În apărare, pârâţii P.G.I. şi P.S. au arătat că înţeleg să se folosească de proba cu înscrisuri, de proba cu martori şi de proba cu interogatoriul reclamantelor.

La termenul de judecată din 09.10.2012 au fost încuviinţate pentru reclamante proba cu înscrisuri şi proba cu doi martori, P.C.Aşi B.A, iar pentru pârâţii P.N., P.C. şi P.D. a fost încuviinţată proba cu doi martori, P.G.şi P.V., a fost încuviinţată, din oficiu, proba cu expertiză în specialitatea topografie, a fost numit expert, prin tragere la sorţi, dl M.G., a fost stabilit un onorariu iniţial în cuantum de 700 de lei în sarcina de plată a reclamantelor, şi încuviinţate următoarele obiective: 1. să se identifice terenurile înscrise în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1488/10.11.2002 de BNP P.N.B.(fila 7 dosarul cauzei) şi în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2483/27.11.2001 de BNP P.N.B.(fila 8 dosarul cauzei), prin schiţă, dimensiuni, vecinătăţi, suprafaţă, amplasament şi categorie de folosinţă; 2.să se stabilească dacă terenurile identificate la pct. 1 se regăsesc în tot sau în parte în terenurile în suprafaţă totală de 2,1553 ha, care fac obiectul dispozitivului sentinţei civile nr. 3295/10.11.2011, pronunţată de Judecătoria Tg-Cărbuneşti în dosarul nr. 2327/317/2010, în caz afirmativ să se precizeze această situaţie cu privire la fiecare teren în parte. Pentru a răspunde la obiectivul nr. 2  se va avea în vedere raportul de expertiză şi schiţa întocmite de expertul I.D.în dosarul nr. 2327/317/2010.

La termenul de judecată din 23.10.2012 a fost încuviinţată pentru pârâtul P.I. proba cu doi martori, P.G.şi P.V..

Au fost audiaţi martorii P.V., P.G., P.C.A şi B.A, declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei, filele 66-69, 93 şi 94.

La data de 26.11.2012, prin Serviciul Registratură al instanţei, a fost depus raportul de expertiză întocmit de expertul M.G., filele 80-90.

Împotriva raportului de expertiză au formulat obiecţiuni pârâţii P.I. şi P.S., fila 97, iar la termenul de judecată din 04.12.2012, având în vedere că prin obiecţiunile formulate de aceşti pârâţi la raportul de expertiză se invocă nulitatea acestuia pentru neconvocarea tuturor părţilor la efectuarea expertizei, instanţa a dispus revenirea cu adresă către expertul M.G. pentru a comunica la dosar dovezile convocării pârâţilor P.I. şi P.S. la efectuarea lucrării  de specialitate la faţa locului, conform art. 208 alin. 1 Cod procedură civilă, iar în cazul în care nu pot fi depuse la dosar aceste dovezi să procedeze la refacerea raportului de expertiză cu respectarea dispoziţiilor art. 208 alin. 1 Cod procedură civilă, urmând ca la raportul de expertiză refăcut să fie ataşate dovezile convocării tuturor părţilor din dosar la efectuarea lucrării de specialitate la faţa locului.

La termenul de judecată din 08.01.2013, faţă de susţinerea apărătorilor V.S. şi B.A. în sensul că dl expert M.G. a decedat, instanţa a dispus emiterea unei adrese către Biroul Local de Expertize de pe lângă Tribunalul G. pentru a comunica dacă onorariul achitat de către reclamanta V.S. cu factura nr. 54/30.10.2012 – Poşta Română în dosarul nr. 3192/317/2012 al Judecătoriei Tg-Cărbuneşti, în contul dlui expert M.G., domiciliat în comuna S., judeţul G., a fost încasat de expert sau încă se mai află în contul Biroului Local de Expertize, la dosarul cauzei fiind depusă adresa nr. 5/16.01.2013, fila 125.

Prin precizarea depusă la fila 126, pârâţii P.G.I.şi P.S. au arătat că nu mai stăruie în obiecţiunile formulate la raportul de expertiză, că nu mai invocă nulitatea raportului de expertiză şi nu mai solicită refacerea acestuia.

Având în vedere precizarea pârâţilor P.G.I.şi P.S., instanţa a luat act în practicaua prezentei sentinţe că aceşti pârâţi nu mai stăruie în obiecţiunile formulate la raportul de expertiză, că nu mai invocă nulitatea raportului de expertiză şi că nu mai solicită refacerea acestuia.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2483/27.11.2001 de BNP P.N.B. (fila 8 dosarul cauzei), P.M., în calitate de vânzătoare, a vândut lui P.N., în calitate de cumpărător, suprafeţele de teren de 4622 mp teren intravilan arabil, fâneţe, vii şi curţi construcţii, cu nr. cadastral 413; 1751 mp, teren intravilan livezi şi arabil, cu nr. cadastral 414; 1851 mp, teren intravilan arabil, cu nr. cadastral 415; şi 1540 mp, teren extravilan arabil, cu nr. cadastral 416, în schimbul preţului de 40.000.000 lei ROL. S-a făcut menţiunea în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare că terenurile înstrăinate sunt proprietatea vânzătoarei, prin reconstituirea dreptului de proprietate, fiindu-i eliberate adeverinţa de proprietate nr.2040/2001 şi procesul verbal de punere în posesie din data de 25.09.2001.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1488/10.11.2002 de BNP P.N.B.(fila 7 dosarul cauzei), P.M., în calitate de vânzătoare, a vândut lui P.C., în calitate de cumpărător, suprafeţele de teren de 2307 mp teren intravilan curţi-construcţii, arabil, vie, cu nr. cadastral 429; 505 mp teren intravilan livezi, cu nr. cadastral 430; 3262 mp teren intravilan arabil, cu nr. cadastral 432, în schimbul preţului de 15.500.000 lei ROL. S-a făcut menţiunea în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare că terenurile înstrăinate sunt proprietatea vânzătoarei, prin reconstituirea dreptului de proprietate, fiindu-i eliberate adeverinţa de proprietate nr.2040/2001 şi procesul verbal de punere în posesie din data de 25.09.2001.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.709/13.08.2008 de BNP C.C. (fila 9 dosarul cauzei) P.C. şi P.A.D, în calitate de vânzători, au vândut lui P.I. şi P.S., în calitate de cumpărători, suprafeţele de teren de 2307 mp teren intravilan curţi-construcţii, arabil, vie, cu nr. cadastral 429; 505 mp teren intravilan livezi, cu nr. cadastral 430, în schimbul preţului de 3000 lei RON. S-a făcut menţiunea în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare că terenurile înstrăinate sunt proprietatea vânzătorilor, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1488/2002 de BNP N.P.B..

Reclamantele au solicitat să se constate nulitatea absolută a celor trei acte de vânzare-cumpărare, pentru următoarele motive: încălcarea disp. art.30 din Legea 17/2000 la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare de către autoarea P.M.; lipsa dreptului de proprietate al vânzătoarei P.M. asupra terenurilor înstrăinate; înstrăinarea terenurilor în baza unor acte primare de reconstituire a dreptului de proprietate, fără eliberarea titlului de proprietate, cu nesocotirea Deciziei nr.1/1997 a fostei Curţi Supreme de Justiţie; cauza ilicită a contractelor de vânzare cumpărare încheiate de P.M.prin existenţa unei înţelegeri frauduloase între părţi, constând în intenţia a înlătura de la moştenirea terenurilor intravilane pe ceilalţi moştenitori legali.

Analizând acţiunea în constatarea nulităţii absolute a celor trei contracte de vânzare-cumpărare, prin prisma motivelor de nulitate invocate de către reclamante, instanţa reţine următoarele:

În ceea ce priveşte motivul privind încheierea contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.2483/27.11.2011 şi nr.1488/10.11.2002 de BNP P.N.B.cu încălcarea disp. art.30 din Legea 17/2000 în ceea ce o priveşte pe vânzătoarea P.M., instanţa constată:

Potrivit art. 30 din Legea 17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice, „autoritatea tutelară sau, după caz, consilierii juridici angajaţi ai consiliului local în a cărui rază teritorială domiciliază persoana vârstnică au obligaţia de a acorda, la solicitarea acesteia, consiliere gratuită în vederea încheierii actelor juridice de vânzare-cumpărare, donaţie sau împrumuturi cu garanţii imobiliare care au drept obiect bunurile mobile sau imobile ale persoanei vârstnice respective. Persoana vârstnică, astfel cum este definită la art. 1 alin. (4), va fi asistată, la cererea acesteia sau din oficiu, după caz, în vederea încheierii unui act juridic de înstrăinare, cu titlu oneros ori gratuit, a bunurilor ce îi aparţin, în scopul întreţinerii şi îngrijirii sale, de un reprezentant al autorităţii tutelare a consiliului local în a cărui rază teritorială domiciliază persoana vârstnică respectivă.”, iar potrivit art. 37 din acelaşi act normativ, „încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, materială, civilă sau penală, după caz”.

Fără a analiza în ce măsură erau sau nu aplicabile, după caz, dispoziţiile invocate în situaţia vânzătoarei P.M., instanţa, reţine, din analiza textelor legale invocate, că, chiar de ar fi fost necesară asistarea vânzătoarei la încheierea celor două contracte de vânzare-cumpărare, încheierea contractelor de vânzare în lipsa reprezentanţilor autorităţii tutelare nu este sancţionată de  lege cu nulitatea actului, nici o dispoziţie legala neprevăzând acest lucru, mai mult, actul normativ de mai sus reglementează doar asistarea persoanei vârstnice in cauză si lipsa asistenţei nu se sancţionează cu nulitatea contractului, disp.art.37 din L.17/2000 nu cuprinde dispoziţii de sancţiune a actului, ci stipulează că "încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage  răspunderea disciplinară, materială, civilă sau penală, după caz" şi,  prin urmare, se referă la  răspunderea funcţionarilor şi angajaţilor serviciilor de asistenţă socială in sarcina cărora se stabilesc obligaţii prin lege.

În ceea ce priveşte celelalte motive de nulitate invocate de reclamante, instanţa le va analiza împreună, datorită legăturii existente, după cum urmează:

Prin contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.2483/27.11.2011 şi nr.1488/10.11.2002 de BNP N.P.B., vânzătoarea P.M.a înstrăinat lui P.N. şi P.C., o serie de terenuri asupra cărora a făcut, la momentul perfectării contractelor de vânzare-cumpărare, dovada dreptului de proprietate cu adeverinţa de proprietate nr.2040/2001 şi procesul verbal de punere în posesie din data de 25.09.2001.

Se mai reţine că prin sentinţa civilă nr.3295/10.11.2011 pronunţată de Judecătoria Tg-Cărbuneşti în dosarul nr.2327/317/2010, irevocabilă prin nerecurare, instanţa a constatat nulitatea absolută parţială a HCJ nr.18/23.09.1991, poziţia defunctei P.M.tabel anexă 2a, a adeverinţei de proprietate nr.2040/25.09.2009 şi a procesului verbal de punere în posesie din 25.09.2001, eliberate în favoarea defunctei P.M., pentru terenurile în suprafaţă totală de 2,1553 ha amplasate pe raza comunei L., din care 1,6870 ha în extravilan şi 0,4683 ha în intravilan, conform identificării din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert I.D., şi a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra aceloraşi terenuri pe numele defunctului P.G..

Din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de expert M.G. (filele 80-88 dosarul cauzei), necontestate de părţi, rezultă că terenurile înscrise la punctele 1 (2307 mp) şi 3 (3262 mp) din contractul autentificat sub nr.1488/10.11.2002 şi terenurile înscrise la punctele 2 (1751 mp) şi 4 (1540 mp) din contractul autentificat sub nr.2483/27.11.2001 reprezintă terenuri pentru care actele primare ale vânzătoarei P.M.au fost anulate, respectiv pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea autorului P.G..

Rezultă, aşadar, că ne aflăm în situaţia în care s-a constatat nulitatea absolută a actelor primare de reconstituire, punându-se problema de a dezlega ce soartă juridică au contractele de vânzare-cumpărare încheiate în baza acestor acte de reconstituire desfiinţate, desigur în limita terenurilor pentru care au fost desfiinţate.

Într-o atare situaţie, în care s-a desfiinţat titlul vânzătoarei care a stat la baza înstrăinării dreptului de proprietate, se impune verificarea incidenţei principiului de drept nemo dat quod non habet sau nemo plus iuris ad alium transffere potest, quam ipse habet, în sensul că, dacă se dovedeşte că transmiţătorul nu putea transmite dreptul, deoarece s-a desfiinţat titlul său, nici subdobânditorul nu putea primi mai mult, sau, cu alte cuvinte,  se verifică incidenţa problemei de drept a vânzării lucrului altuia.

În speţă, însă, instanţa apreciază că, faţă de contractele de vânzare cumpărare autentificate sub nr.2483/27.11.2011 şi nr.1488/10.11.2002 de BNP N.P.B., nu se poate vorbi despre o vânzare a lucrului altuia şi despre eventuala valabilitate sau nevalabilitate a vânzării lucrului altuia, funcţie de buna sau reaua credinţă a părţilor, ci suntem în prezenţa vânzării bunului indiviz, cu regulile sale specifice, date fiind următoarele considerente:

Analizând, prin coroborare, contractele de vânzare-cumpărare încheiate de P.M., sentinţa civilă nr. 3295/10.11.2011 a Judecătoriei Tg-Cărbuneşti şi concluziile raportului de expertiză întocmit de expert M.G., rezultă că prin cele două contracte autoarea P.M.a înstrăinat lui P.C. şi P.N. şi terenuri pentru care actele sale primare de reconstituire au fost desfiinţate şi pentru care reconstituirea s-a dispus în favoarea autorului P.G..

Din probele administrate şi susţinerile părţilor rezultă că vânzătoarea P.M.reprezintă unul din moştenitorii autorului P.G., în favoarea căruia s-a stabilit în mod irevocabil de către instanţa de judecată reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei părţi din terenurile înstrăinate, fiind soţia supravieţuitoare a acestuia.

În această din urmă situaţie, în care, ca în speţă, vânzătorul, în calitate de moştenitor, are o cotă ideală din dreptul de proprietate asupra bunului sau bunurilor indivize (este proprietar pro parte) este unanim admis că nu se aplică regulile de la vânzarea bunului altuia, ci regulile proprii stării de indiviziune, soarta contractului depinzând de rezultatul partajului. În acest caz, vânzătorul, care poate dispune liber de dreptul său asupra cotei părţi ideale din dreptul de proprietate, înstrăinează în natură, în materialitatea sa, bunul aflat în indiviziune sau o porţiune determinată material dintr-un bun, deşi nu are un drept de proprietate exclusivă asupra bunului vândut sau asupra unei părţi materiale din bun. Evident, o asemenea vânzare nu poate aduce atingere drepturilor coindivizarilor care nu au consimţit la încheierea contractului şi nici nu l-au ratificat ulterior, pentru salvgardarea drepturilor proprii asupra bunului înstrăinat, oricare dintre coindivizari având deschisă calea unei acţiuni de ieşire din indiviziune, iar soarta contractului de vânzare cumpărare, validitatea lui, va depinde de rezultatul partajului, respectiv: dacă bunul este atribuit copărtaşului înstrăinător contractul rămâne valabil şi dreptul cumpărătorului se consolidează retroactiv, deoarece prin efectul retroactiv al partajului vânzătorul devine proprietar exclusiv în mod retroactiv; dacă bunul înstrăinat este atribuit în lotul altui copărtaş, contractul va fi desfiinţat retroactiv pentru lipsa calităţii de proprietar al vânzătorului, aplicându-se abia în această situaţie regulile de la vânzarea lucrului altuia.

În concluzie, în cazul vânzării bunului indiviz, ceilalţi coindivizari nu pot cere constatarea nulităţii sau anularea actului de înstrăinare în timpul stării de indiviziune şi nici nu pot intenta o acţiune în revendicare dacă cumpărătorul a intrat în posesia bunului, ci o acţiune în sistarea stării de indiviziune.

Nefiind în situaţia vânzării lucrului altuia, nu se pot analiza nici situaţiile particulare ale acestui tip de vânzare, respectiv vânzarea cumpărarea încheiată cu bună credinţă de părţi şi vânzarea cumpărarea încheiată cu rea credinţă, astfel încât prin acest raţionament s-a răspuns implicit celui de-al patrulea motiv de nulitate invocat de reclamante, respectiv reaua credinţă a vânzătoarei şi dobânditorilor.

Pentru considerentele expuse, instanţa va respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantele V.S. şi V.A..

Faţă de disp. art.274 C.pr.civ., constatând culpa procesuală a reclamantelor, instanţa le va obliga pe reclamante, în solidar, la plata către pârâtul  P.G.I.a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, onorariu avocat (chitanţă stată la fila 139 dosarul cauzei). Instanţa va respinge cererea pârâţilor P.N., P.C. şi P.A.D privind obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată, întrucât aceşti pârâţi nu au făcut dovada efectuării de cheltuieli de judecată în prezenta cauză, deşi sarcina probei asupra acestui aspect le incumbă.

PENTRU ACESTE  MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge acţiunea formulată de reclamantele V.S. şi V.A., domiciliate în comuna L., sat L., judeţul G., în contradictoriu cu pârâţii P.N., P.C., P.A.D, domiciliaţi în comuna L., sat L., judeţul G., P.I. şi P.S., domiciliaţi în T., Intrarea W., nr. 1, judeţul T..

Respinge cererea pârâţilor P.N., P.C. şi P.A.D privind obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată.

Obligă reclamantele V.S. şi V.A., în solidar, la plata către pârâtul  P.G.I. a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22.01.2013.

Preşedinte: 

L.M.P

Grefier:

E.I.

Domenii speta

Spete similare