Civil - obligaţie de a face - rejudecare

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, la data de 17.07.2003, sub nr.5112/2003, reclamanta BI a solicitat în contradictoriu cu pârâţii DF, OPI şi soţia OI, SC Daewoo Automobile România SA să se dispună:

-a reface înscrisul  - contractul de vânzare – cumpărare sub semnătură privată din data de 16 martie 1986, încheiat între reclamanta BI şi pârâtul 1. DF,  - având ca obiect casa de locuit, anexele gospodăreşti şi terenul aferent, situate în com. Sânpaul, sat Dileul Nou nr.48, jud.Mureş,  imobil înscris în cartea funciară nr.257 Dileul Nou, nr.top.503, precum şi bunuri mobile,  -  dispărut în incendiul care a avut loc în luna martie 1989 la domiciliul acesteia;

-a constata că prin acest contract de vânzare – cumpărare sub semnătură privată din data de 16 martie 1986,reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra casei de locuit şi anexelor gospodăreşti situate în com. Sânpaul, sat. Dileul Nou nr.48, înscrise în C.F.Nr.257 Dileul Nou, nr.top.503;

-a constata că pârâţii 2.- OPI şi OI-, cu rea credinţă - având cunoştinţă despre faptul că reclamanta în anul 1986 a cumpărat imobilul situat în Dileul Nou nr.48, jud.Mureş, şi cu intenţia de a înşela pârâtul 3.S.C.Daewoo Automobile România S.A.-  au încheiat un contract de vânzare – cumpărare cu privire la acest imobil şi s-au înscris în cartea funciară;

-a dispune radierea din cartea funciară nr.257 Dileul Nou a dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâţilor 2. OPI şi soţia OI;

-a dispune întabularea în C.F.nr.257 Dileul Nou a dreptului de proprietate asupra casei de locuit şi anexelor gospodăreşti în favoarea reclamatei, drept dobândit prin contractul de vânzare – cumpărare sub semnătură privată din data de  16 martie 1986,

-a dispune rectificarea înscrierii efectuate în C.F.Nr.257 Dileul Nou, nr.top.503, sub C.1 în favoarea pârâtului 3. S.C. Daewoo Automobile România S.A., în sensul radierii dreptului de ipotecă înscris în baza unui act încheiat de un neproprietar;

-cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanta arătat că, în data de 16 martie 1986,  în calitate de cumpărătoare  şi numitul DF în calitate de vânzător, au încheiat un contract de vânzare  cumpărare cu privire la imobilul casă de locuit şi terenul aferent situat în com. Sânpaul, sat Dileul Nou nr.48, jud.Mureş, precum şi cu privire la unele bunuri mobile.

Preţul total a fost stabilit de comun acord la suma de 120.000.lei, sumă din care 110.000.lei reprezenta preţul imobilului iar suma de 10.000.lei reprezenta contravaloarea bunurilor mobile.

Din preţul de 120.000.lei s-a achitat suma de 105.000.lei, restul preţului în sumă de 15.000.lei urma să fie achitat până la data de 15 decembrie 1987, dată limită fixată pentru autentificarea contractului de vânzare – cumpărare.

Imobilul şi bunurile mobile cumpărate au fost date în posesia reclamantei şi le-a folosit netulburat de nimeni până la data de 07.04.2003.

Termenul de 15.12.1987 a fost fixat la cererea vânzătorului DF, care urma să efectueze procedura succesorală după antecesori, astfel ca în cartea funciară să fie întabulat dreptul lui de proprietate al reclamantei, dobândit prin contractul de vânzare cumpărare din data de 16.05.1986.

Până la termenul stabilit nu s-a putut proceda la întabularea dreptului reclamantei din vina exclusivă a numitului DF deşi aceasta a solicitat de mai multe ori verbal clarificarea actelor.

În luna martie 1989 a avut loc un incendiu la domiciliul reclamantei (la imobilul cumpărat), iar în incendiu au ars şi dispărut contractul de vânzare cumpărare şi chitanţele întocmite cu ocazia achitării sumei de 105.000 lei.

Reclamanta a solicitat numitului DF să-i pună la dispoziţie o copie legalizată a exemplarului din contract aflat la el, dar a refuzat acest lucru, prin urmare a fost lipsită de posibilitatea de a se adresa cu şanse instanţei judecătoreşti pentru rezolvarea cazului, în schimb i-a promis în continuare că o să procedeze la dezbaterea succesiunii şi o să încheie contract de vânzare cumpărare în faţa notarului.

În jurul datei de 10-15 august 1999 vânzătorul DF s-a prezentat la domiciliul ei împreună cu o persoană, pe numele OPI, ca un posibil cumpărător, în prezenţa a mai multor vecini.

Numitul Oprea Ioan nu cunoştea faptul că reclamanta este cumpărătoarea imobilului şi nu chiriaşa, aşa cum i-a relatat pârâtul DF.

De la data acestui eveniment reclamanta nu a mai avut ocazia să discute cu pârâtul, aceasta nefiind tulburată în liniştita posesie a acestui imobil cumpărat.

La data de 07.04.2003, numitul Tamas Tibor s-a prezentat în localitatea Dileul Nou cu numitul OPI, dar întrucât reclamanta nu era acasă i-a lăsat la o vecină o notificare.

În după masa zilei de 07.04.2003, când reclamanta a intrat în posesia actelor lăsate la ea de către OPI, studiindu-le şi-a dat seama că la data de 4.10.1999 între DF şi OPI s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare autentic cu privire la imobilul cumpărat de către reclamantă.

Tot atunci, reclamanta a mai observat în extrasul de carte funciară că imobilul era ipotecat cu suma de 160.000.000 lei către SC Daewoo Automobile România SA.

Până la această dată reclamanta nu a ştiut faptul că imobilul a fost vândut familiei Oprea, care timp de 3 ani şi 6 luni nu i-au solicitat să evacueze casa.

Studiind cartea funciară nr.257 a localităţii Dileul Nou şi comparând data contractului de vânzare – cumpărare autentic ( 4 oct.1999, înregistrat la C.F. la data de 11.oct.1999) şi cea a contractului de ipotecă (20.oct.1999) am ajuns la concluzia că  tranzacţia dintre DF şi fam.Oprea s-a făcut cu scopul ilicit,- acela de a înşela pe lângă subsemnata şi S.C. Daewoo Automobile România S.A. ( care ulterior şi-a schimba denumirea în S.C. Ford Romania S.A.) prin ipotecarea unei case care de fapt nu aparţine familiei Oprea, şi nu care nu prezenta nici o importanţă pentru aceştia.

De la BEJ Soos-Pop din Târgu-Mureş a aflat că împotriva familiei Oprea sunt mai multe dosare execuţionale, datorând diferite sume către alte persoane, rezultând că acestia ar fi încercat să vândă imobilul.

Despre acest contract intervenit între reclamantă şi pârât, ştiau toţi locuitorii satului Dileu Nou.

Vânzarea a fost recunoscută şi de către fiul pârâtului Demeter Oszkar şi de numita Nagy Katalin (mătuşa pârâtului).

Reclamanta mai arată că şi în prezent achită impozitul pentru imobilul mai sus menţionat şi că figurează ca unic cumpărător în registrul unic din anul 1986, neînţelegând cum s-a putut încheia un alt contract de vânzare cumpărare în anul 1999.

Pentru a nu se afla despre acest contract de vânzare cumpărare fam. Oprea nu a făcut înregistrările necesare la Administraţia Financiară nici până în prezent.

Faţă de cele mai sus menţionate reclamanta solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

La data de 20.01.2004, reclamanta a depus precizare la acţiune prin care a solicitat :

-a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1090/4.10.1999 la B.N.P. Otilia Ştefănescu, pentru motivul că pârâţii 2.- OPI şi OI, cu rea credinţă, având cunoştinţă despre faptul că reclamanta în anul 1986 a cumpărat imobilul situat în Dileul Nou nr.48, jud.Mureş, şi cu intenţia de a înşela pârâtul 3 S.C.Daewoo Automobile România S.A.  au încheiat un contract de vânzare – cumpărare cu privire la acest imobil şi s-au înscris în cartea funciară;

-constatarea nulităţii  absolute a înscrierii efectuate în CF nr.257 Dileul Nou nr. top 503 sub C1 în favoarea pârâtului 3 S.C.Daewoo Automobile România S.A., în sensul radierii dreptului de ipotecă înscris în baza unui act încheiat de un neproprietar.

Prin întâmpinarea depusă  la data de 26.09.2003, pârâţii au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă.

În motivarea întâmpinării au arătat că au cumpărat imobilul în litigiu, de la proprietarul acestuia, dreptul lor de proprietate fiind înscris în CF.

Nu este adevărat susţinerea reclamantei în sensul că i-au adus la cunoştinţă abia la data de 07.03.2003.

Reclamanta cunoştea faptul că ei sunt proprietarii imobilului. Mai mult, în cursul anului 2001, au acţionat-o în judecată cerându-i să elibereze imobilul.

În ceea ce priveşte faptul că reclamanta a achitat impozitul pe clădire, era normal, întrucât aceasta ocupa acest imobil, nu le-a plătit niciodată chirie şi a considerat această plată în contul acesteia.

Pârâţii mai arată că într-adevăr reclamanta a încheiat un contract de vânzare cumpărare cu fostul proprietar, însă nu poate dovedi că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prescripţiei achizitive, posesia ei nefiind netulbulartă.

Judecătoria Târgu-Mureş prin sentinţa nr.3833/2004 a respins acţiunea reclamantei.

Prin decizia civilă nr.153/17.06.2005 Tribunalul Mureş, a declinat competenţa de soluţionare a apelului declarat de reclamantă în favoarea Curţii de Apel Târgu-Mureş.

Prin decizia nr. 1937/R Curtea de Apel Târgu-Mureş a casat integral decizia şi sentinţa civilă nr.3833/21.06.2004 şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Târgu-Mureş.

La dosar s-au depus următoarele acte : publicaţie (f 20), mandat de aducere (f 133, 139), adeverinţe (f 141, 142), interogatoriu (f 143-144), copie registru agricol ( f 66-81, 88-108). S-au menţinut declaraţiile martorilor audiaţi  în dosarul casat .

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată următoarele:

Potrivit art.1191 C.civ., dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare mai mare de 250 lei, nu se poate face decât prin act scris.

Potrivit art.1198 alin.1 pct 4 C. civ., aceste reguli nu se aplică când creditorului nu i-a fost cu putinţă, să-şi procure o dovadă scrisă, s-au a pierdut titlul ce-i servea de dovadă scrisă, dintr-o cauză de forţă majoră.

In jurisprudenţă s-a stabilit că cel interesat de reconstituirea unui act scris, trebuie să facă dovada existenţei actului, a cazului de forţă majoră, a faptului că actul a pierit în evenimentul ce constituie forţa majoră. De asemenea, trebuie să se facă dovada conţinutului actului.

În speţă, din declaraţiile martorilor Ignat Alexandru şi Szakacs Ioan ( fila 70-71, vol.I ) se reţine că reclamanta a dovedit existenţa unui incendiu parţial, care a avut loc în locuinţa acesteia.

De asemenea, din declaraţia primului martor Ignat Alexandru (fila 71 vol I), rezultă că a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare, între reclamantă şi pârâtul DF, având ca obiect casa şi terenul situat în Dileu Nou, sub semnătură privată, pe care l-a înregistrat în anul 1986, în registrul agricol, în calitatea lui de secretar al comunei Sînpaul.

Acelaşi martor, declară că reclamanta a locuit în casă şi a plătit impozite, creind impresia că este proprietară.

Instanţa coroborează această declaraţie de martor cu adeverinţa nr.783/22.09.1992, emisă de Primăria comunei Sînpaul fila 9 dosar, vol.I, din care rezultă că reclamanta a achitat impozitele si taxele datorate din anul 1986-1992, la zi, ca cumpărătoare. Din aceeaşi adresă şi din copia registrului agricol depus în cauză fila 66-81, rezultă că reclamanta apare înscrisă în registrul rol unic nr.64.

Cu toate că, pârâtul DF, în interogatoriul luat din oficiu de instanţă, nu recunoaşte întocmirea unui astfel de înscris, instanţa reţine în baza probelor mai sus enunţate, că între acest pârât şi reclamantă, a fost încheiat la data de 16.03.1986, un contract de vânzare-cumpărare, sub semnătură privată, având ca obiect având ca obiect imobilul  situat în com Sânpaul, sat Dileul Nou,nr 48, jud Mureş înscris în CF 257 Dileul Nou, nr. top 503.

De asemenea, instanţa reţine că acest act a dispărut în incendiul din martie 1989.

Faţă de aceste considerente, instanţa va admite petitului 1 din cererea introductivă de refacere a înscrisului sub semnătură privată.

Cu toate acestea, instanţa nu poate reţine ca fiind dovedit conţinutul contractului de vânzare-cumpărare, sub semnătură privată, mai sus indicat, cu privire la plata preţului imobilului supus vânzării.

Din susţinerile părţilor contractante, făcute prin cererea introductivă de reclamantă şi prin recunoaşterea la interogatoriu de pârâtul DF, instanţa reţine că s-a plătit doar un avans, recunoscut de 80.000 lei , urmând să se achite o diferenţă de preţ la momentul încheierii actului notarial în data 15.12.1987- termen indicat de reclamantă sau 20.12.1986-termen indicat de pârât.

Reclamanta nu a dovedit în nici un mod că nu a stat în pasivitate şi că a făcut demersuri pe lângă pârât pentru prezentarea la notarul public în vederea încheierii în formă autentică a contractului de  vânzare-cumpărare, sub semnătură privată şi că a plătit în totalitate preţul pe care susţine că l-au stabilit .

Din acest motiv , instanţa va respinge petitul de constatare a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului situat în com Sânpaul, sat Dileul Nou,nr 48, jud Mureş înscris în CF 257 Dileul Nou, nr. top 503, compus din casă de locuit şi anexe, ca neîntemeiat.

Întrucât pârâtul DF figura ca proprietar tabular şi în cartea funciară nu exista consemnată nici  o sarcină la imobilul în litigiu, instanţa constată că nu poate reţine susţinerile reclamantei cu privire la reaua credinţă a pârâtului Oprea Ioan, cumpărător al imobilului, cu contractul de vânzare cumpărare,  autentificat sub  nr 1090/04.10.1999, la notarul public Otilia Ştefănescu.

Chiar dacă reclamanta a dovedit că s-a opus la vânzarea imobilului şi că cumpărătorii Oprea nu au posedat niciodată imobilul, instanţa reţine că DF avea dreptul de proprietate al imobilului, reclamanta având doar posesia imobilului, opoziţia ei fiind ineficientă în faţa proprietarului.

Cum reaua credinţă a părţilor contractante  este o  nulitate relativă , ea nu poate fi invocată decât de părţile contractante şi trebuie dovedită vătămarea de partea ce o invocă.

Deoarece faţă de contractul de vânzare cumpărare în discuţie reclamanta este terţă, ea nu poate invoca această nulitate relativă şi în consecinţă instanţa va respinge cu restul petitelor, de constatare a nulităţii absolute a acestuia, a radierii înscrierii în CF a dreptului de proprietate al pârâţilor Oprea , al înscririi în Cf a dreptului reclamantei de proprietate, de rectificare a înscrierii efectuate în favoarea pârâtului SC Daewoo Automibile România SA.

În temeiul art. 276 Cod procedură civilă obligă pârâţii,în solidar, ca parte ce a căzut în pretenţii, la plata către reclamantă a sumei de 86,60 RON  cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru  şi  timbru judiciar.

Domenii speta

Spete similare