Incredintare minor

Sentinţă civilă 517 din 17.02.2009


SENTINŢA CIVILĂ NR.517 din 17 februarie 2009

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 09.09.2008 sub nr. …/2008 reclamanta .. a chemat în judecată pe pârâtul … solicitând ca în contradictoriu cu autoritatea tutelară – Primăria Municipiului Tulcea să se pronunţe o hotărâre prin care să se dispună încredinţarea minorei .. născută la data de 11.08.2005 spre creştere şi educare mamei reclamante .

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, urmare a unei relaţii de concubinaj dintre părţi s-a născut minora …, la data de 11.08.2005 , într-un moment în care părţile se aflau pe teritoriul Spaniei.

Cu această ocazie a fost înregistrată şi naşterea copilului de către autorităţile spaniole , în registrul civil din Valladolid la pag. 261. După naşterea copilului, pârâtul nu a înţeles să-i mai acorde vreun sprijin reclamantei şi minorei iar reclamanta a fost nevoită să se întoarcă în România, împreună cu minora, unde pârâtul nu a mai revenit niciodată.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 100 alin. 3 Cod familiei.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri.

S-a dispus de către instanţă, întocmirea unor anchete sociale la domiciliul părţilor, depunându-se în cauză referatele de anchetă socială.

În dovedirea acţiunii, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu martori, probă încuviinţată şi administrată de către instanţă, fiind audiată martora ….

Analizând materialul probator administrat în speţă, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt :

La data de 11.08.2005 , din relaţia de concubinaj a părţilor, s-a născut minora …, în perioada în care părţile se aflau pe teritoriul Spaniei, naşterea fiind înregistrată în registrul civil din Valladolid , la pagina 261,

Din depoziţia martorei audiată în cauză rezultă că de la naşterea minorei, pârâtul nu s-a mai interesat de concubină şi nici de copil, actualmente minora aflându-se la bunicii materni în România, mama trimiţându-i regulat copilului banii necesari pentru creşterea şi educarea acesteia.

Faţă de cele mai sus expuse se apreciază că este în interesul minorei ca aceasta să fie încredinţată spre creştere şi educare mamei reclamante.

Pentru considerentele expuse, instanţa va admite acţiunea şi va încredinţa pe minora …, născută la data de 11.08.2005, spre creştere şi educare mamei reclamante.

Potrivit art. 97 alin. 1 Cod fam., ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţă de copiii lor minori, fără a deosebi după cum aceştia sunt din căsătorie, din afara căsătoriei sau înfiaţi.

Una dintre aceste obligaţii ce incumbă în egală măsură ambilor părinţi este obligaţia de întreţinere, art. 86 alin.1 Cod fam. dispunând că această obligaţie există între părinţi şi copii, text de lege ce trebuie coroborat cu art. 107 alin. 1 Cod fam., conform căruia copilul minor este întreţinut de părinţii săi. Totodată, art. 86 alin.3 Cod fam. prevede că descendentul, cât timp este minor, are drept la întreţinere oricare ar fi pricina nevoii în care se află.

Această obligaţie de întreţinere a părinţilor faţă de copiii lor minori are un caracter complex, conţinutul său fiind determinat de prevederile art. 101 alin. 2 Cod fam., potrivit cărora părinţii sunt obligaţi să crească copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, de educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia. Întreţinerea urmează să fie determinată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti, aşa cum impune art. 94 alin.1 Cod fam. La stabilirea cuantumului pensiei de întreţinere datorate de părinte copilului său, se vor aplica dispoziţiile art. 94 alin. 3 din acelaşi act normativ, potrivit cărora când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din câştigul din muncă pentru un copil, cum este şi cazul de faţă.

Pentru considerentele expuse, va fi obligat pârâtul la plata sumei de 150 lei lunar cu titlu de pensie de întreţinere in favoarea minorei .. începând cu data introducerii actiunii 09.09.2008 şi până la majoratul acesteia.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligat pârâtul la plata sumei de 6,3 lei către reclamantă reprezentând cheltuieli de judecată.