Plângere contravenţională

Sentinţă civilă 6121 din 22.09.2010


Cod operator 2445

R O M Â N I A

JUDECATORIA TÂRGU JIU

Sentinta civila Nr. 6121

Sedinta publica de la 22 Septembrie 2010

Completul compus din:

PRESEDINTE ANDREEA DANIELA TITERLEA

Grefier ELENA VODISLAV

Pe rol solutionarea cauzei civile având ca obiect plângerea contraventionala formulata de contestatorul B. A. în contradictoriu cu intimata P.C.

Procedura este legal îndeplinita.

Cererea este scutita de plata taxei de timbru si a timbrului judiciar.

La apelul nominal facut în sedinta publica se prezinta aparatorul petentului, avocat A. C., lipsa fiind intimata P.C.

S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care aparatorul petentului invoca exceptia prescriptiei aplicarii sanctiunii amenzii intimata P. C.

Instanta, în temeiul art.13 din O.G. 2/2001 respinge exceptia prescriptiei sanctiunii amenzii având în vedere faptul agentul constatator a consemnat ca data a savârsirii faptei ziua de 30.04.2010, iar procesul verbal a fost întocmit în data de 28.06.2010, sanctiunea fiind aplicata în interiorul termenului de 6 luni de la data savârsirii faptei.

Avocat A. C. invoca exceptia prescriptiei executarii sanctiunii amenzii.

Instanta, în temeiul art.14 din O.G. 2/2001 respinge exceptia prescriptiei sanctiunii amenzii având în vedere faptul ca procesul verbal a fost întocmit în data de 28.06.2010, iar din confirmarea de primire depusa la dosar de catre intimata, atasata la fila 8, rezulta ca procesul verbal a fost comunicat petentului la data de 12.07.2010, în termen de o luna de la data  întocmirii procesului verbal.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau exceptii de invocat, instanta acorda cuvântul pe probe.

Aparatorul petentului, avocat A. C. solicita încuviintarea probei cu înscrisuri si precizeaza ca nu solicita proba testimoniala întrucât datorita intervalului mare de timp de la presupusa savârsire a faptei petentului îi este absolut imposibil sa gaseasca o persoana care sa relateze aspecte despre care el însusi nu are nicio idee si despre care nu stie cum s-au întâmplat.

De asemenea a mai precizat aparatorul contestatorului faptul ca petentul nu a gasit la masina sa autocolantul a carui copie a fost depusa la dosar de catre P. C .

Deliberând asupra cererilor de probatorii formulate de catre reprezentantul petentului, la acest termen si apreciind probele propuse ca fiind pertinente, concludente si utile solutionarii cauzei, instanta le  încuviinteaza în temeiul dispozitiilor art. 167 din Codul de procedura civila .

Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau exceptii de invocat, instanta acorda cuvântul pe fond.

Aparatorul petentului solicita admiterea cererii si anularea procesului verbal de contraventie întocmit pe numele petentului, având în vedere ca a trecut un  interval mare de timp de la presupusa savârsire a faptei petentului fiindu-i imposibil sa gaseasca o persoana care sa relateze aspecte despre care el însusi nu are nicio idee si despre care nu stie cum s-au întâmplat, prin aceasta afectându-i se în mod grav dreptul la aparare. A mai aratat aparatorul petentului si faptul ca daca acesta ar fi blocat calea de acces într-o parcare asa cum a retinut agentul constatator atunci cu siguranta masina sa ar fi fost ridicata de societatile care se ocupa cu acest lucru.

În subsidiar a solicitat înlocuirea sanctiunii amenzii cu sanctiunea avertisment.

În temeiul art. 150 din Codul de procedura civila constata cauza în stare de judecata si o retine spre solutionare.

I N S T A N T A

Deliberând asupra cauzei civile de fata,  retine urmatoarele :

La data de 13.07.2007, sub nr. 13208/318/2010, pe rolul acestei instante a fost înregistrata plângerea contraventionala formulata de contestatorul B. A.  împotriva procesului-verbal seria PC nr. 0016016 din data 28.06.2010 întocmit de intimat.

În motivarea plângerii, contestatorul a aratat ca procesul verbal i-a fost comunicat la data de 12.07.2010 la 65 de zile de la data savârsirii presupusei contraventii.

De asemenea, petentul a sustinut ca procesul verbal contestat este lovit de nulitate relativa motivat de faptul ca pe de o parte, nu este trecut numele niciunui martor, iar el nu a fost convocat în vederea formularii de aparari sau obiectiuni, fiind încalcate dispozitiile art. 6 CEDO privind dreptul la aparare, iar din practica Curtii Europene se retine ca sanctiunile contraventionale urmeaza calea dreptului penal, în acest fel organul constatator având obligatia de a acorda posibilitatea formularii de aparari .

Plângerea  a fost motivata în drept pe dispozitiile art. 31-32 din O.G. 2/2001.

Intimatul, desi legal citat, nu a formulat întâmpinare, dar a depus la dosar înscrisuri.

Contestatorul a depus la dosar procesul-verbal (fila 5) si dovada prin care i-a fost retinut permisul de conducere (fila 4).

Analizând actele si lucrarile dosarului, precum si probele administrate în cauza, instanta retine ca plângerea a fost depusa la instanta, de catre contestator, la data de 13.07.2010, în termenul legal prevazut de art. 25 si 31 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, modificata, asa cum reiese din rezolutia judecatorului de serviciu (fila 2).

Din continutul procesului-verbal seria PC nr. 0016016 din data 28.06.2010 instanta retine ca intimatul  P. C. i-a aplicat petentului sanctiunea constând într-o amenda în cuantum de 200 lei, pentru savârsirea contraventiei ce consta în parcarea autoturismului cu nr. de înmatriculare nr.---- pe strada  C., blocând calea de acces auto la intrarea cât si la iesirea din parcarea Consiliului Judetean, contraventie prevazuta si sanctionata de art.  1 lit. b din HCL nr. 53/28.07.2008.

Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, instanta are obligatia sa verifice procesul-verbal atât sub aspectul legalitatii, cât si al temeiniciei întocmirii sale.

Astfel, pentru lamurirea tuturor aspectelor de fapt si de drept necesare aflarii adevarului si justei solutionari a cauzei, respectând dreptul la un proces echitabil consacrat prin art. 6 paragraful 1 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si în baza art. 129 alin. 4 si 5 C.pr.civ., instanta a administrat toate probele admise de lege si ale caror pertinenta, concludenta si utilitate le-a verificat cu respectarea principiilor egalitatii partilor, al oralitatii si al contradictorialitatii, instituite ca garantii implicite ale desfasurarii procesului în conditii de echitate.

Prezentul litigiu trebuie sa ofere garantiile procesuale recunoscute si garantate de articolul 6 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, ratificata de România prin Legea nr. 30/1994, care, în baza articolului 11 din Constitutia României, face parte din dreptul intern si are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentala.

Aceasta deoarece, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, acest gen de contraventie, referitoare la circulatia pe drumurile publice, intra în sfera "acuzatiilor în materie penala" la care se refera primul paragraf al articolului 6 din Conventia Europeana. La aceasta încadrare conduc doua argumente : pe de o parte, norma juridica care sanctioneaza astfel de fapte are caracter general - O.U.G. nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice se adreseaza tuturor cetatenilor, iar pe de alta parte, sanctiunile contraventionale  aplicabile urmaresc un scop preventiv si represiv.

În jurisprudenta sa, cauza Maszini vs. României din 2006, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a considerat ca aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra ca fapta în discutie are caracter penal, în sensul art. 6 din Conventie.

Instanta a apreciat, de asemenea, ca lipsa gravitatii pedepsei aplicate petentului, respectiv sanctiunea principala constând în aplicarea unei amenzi în cuantum de 200 lei, nu poate priva o contraventie de caracterul sau inerent penal, în acceptiunea Curtii Europene a Drepturilor Omului - Cauza Ozturc vs. Germania.

Pe cale de consecinta, petentului îi sunt recunoscute si garantiile specifice în materie penala din art. 6 din Conventia Europeana, printre care si prezumtia de nevinovatie.

În acest sens, instanta considera ca procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei nu poate face dovada prin el însusi a existentei faptei, a autorului acesteia si a vinovatiei, acest proces-verbal fiind doar actul prin care o persoana este acuzata de savârsirea contraventiei.

Beneficiind de prezumtia de nevinovatie, petentul nu este obligat sa-si dovedeasca nevinovatia, sarcina administrarii probelor revenind agentului constatator, orice îndoiala profitând persoanei acuzate de savârsirea contraventiei.

Instanta considera ca persoanei acuzate de savârsirea unei contraventii trebuie sa i se aduca la cunostinta toate probele pe care se întemeiaza aceasta acuzatie. Petentul are dreptul de a sesiza instanta de judecata cu o plângere împotriva procesului-verbal, iar acest drept nu trebuie transformat într-o sarcina a acestei persoane. Or, în masura în care un cetatean, care beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, este sanctionat de organul de politie comunitara pentru ca  ar fi parcat neregulamentar, fara a i se prezenta probele pe care se întemeiaza aceasta "acuzatie penala" - declaratii de martori, fotografii, înscrisuri sau orice alte mijloace de proba admise de lege, prezumtia de nevinovatie se goleste de sens, cel putin în fata agentului constatator, dreptul cetateanului sanctionat contraventional transformându-se în sarcina de a sesiza instanta pentru a afla astfel motivul sanctionarii, pentru a determina agentul constatator sa iasa din pasivitate.

Petentului ar fi trebuit sa i se comunice, în acelasi timp cu procesul-verbal contestat prin prezenta cauza, si probele cu ajutorul carora a fost constatata pretinsa contraventie. Fata de cele precizate, instanta apreciaza ca sunt întemeiate sustinerile aparatorului petentului care a aratat ca nu poate solicita încuviintarea  probei testimoniale întrucât datorita intervalului mare de timp de la presupusa savârsire a faptei petentului îi este absolut imposibil sa gaseasca o persoana care sa relateze aspecte despre care el însusi nu are nicio idee si despre care nu stie cum s-au întâmplat.

Astfel, în ceea ce priveste temeinicia procesului-verbal, instanta apreciaza ca singura dovada în sprijinul acuzatiei contraventionale o reprezinta procesul-verbal.

Potrivit art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, procesul-verbal de constatare a contraventiei va cuprinde în mod obligatoriu: data si locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea si institutia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupatia si locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contraventionale cu indicarea datei, orei si locului în care a fost savârsita, precum si aratarea tuturor împrejurarilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileste si se sanctioneaza contraventia; indicarea societatii de asigurari, în situatia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulatie; posibilitatea achitarii în termen de 48 de ore a jumatate din minimul amenzii prevazute de actul normativ, daca acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac si organul la care se depune plângerea.

Prin urmare, instanta retine ca sintagma "aratarea tuturor împrejurarilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei" din cuprinsul alin. 1 al art. 16 din O.G. nr. 2/2001 are în vedere precizarea, în concret, a faptei si a împrejurarii în care se pretinde a fi fost comisa, cu indicarea, prin nume si prenume, a persoanelor care au asistat la comiterea faptei, a înscrisurilor în care s-au consemnat aspecte legate de fapta, a fotografiilor si a oricaror elemente de fapt utile, pertinente si concludente constatarii si sanctionarii oricarei contraventii.

La aceasta concluzie conduce si interpretarea a fortiori data art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, daca aceste text de lege prevede obligativitatea ca procesul-verbal sa fie semnat de catre un martor care sa ateste lipsa, refuzul sau imposibilitatea contravenientului de a semna procesul-verbal, pentru ca nu cumva încheierea procesului-verbal în lipsa acestuia sa fie rodul unui abuz si al unei încalcari a dreptului acestuia la aparare, cu atât mai mult este necesara indicarea persoanelor care au asistat la pretinsa savârsire a contraventiei, persoane care sa compara ca martori, într-un eventual proces promovat de contravenient si având ca obiect contestarea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei.

Or, prin însasi natura sa, contraventia constând în blocarea unei cai de acces într-o parcare se poate constata prin declaratii de martori, întrucât fapta ce constituie obiectul probatiunii poate fi perceputa, memorata si redata de martori, împrejurare de fapt inexistenta însa în prezenta cauza.

Nerespectarea art. 16 alin. 1 si art. 10 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 este sanctionata cu nulitatea relativa a procesului-verbal, în conditiile art. 105 alin. 2 C.pr.civ., a dovedirii de catre contestator a unei vatamari care sa nu poata fi înlaturata decât prin anularea actului.

Aplicând aceste dispozitii legale în speta, instanta apreciaza ca vatamarea petentului consta în aceea ca a fost nesocotita acea componenta a dreptului la aparare al acestuia, componenta constând în posibilitatea reala, concreta si efectiva a sa de a formula aparari atât sub aspectul legalitatii, cât si al temeiniciei procesului-verbal, în deplina cunostinta de cauza, prin raportare la fapta retinuta în sarcina sa.

Asadar, prin jurisprudenta sa constanta, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit, ca garantie procedurala prevazuta de art. 6 din Conventia europeana, principiul egalitatii armelor, respectiv  posibilitatea rezonabila pe care trebuie sa o aiba fiecare parte din proces de a-si expune cauza în fata instantei în conditii care sa nu o dezavantajeze în mod semnificativ fata de partea adversa, precum si de a combate argumentele invocate de partea adversa.

Mai mult decât atât, printre garantiile specifice recunoscute persoanei acuzate de savârsirea unei fapte de natura penala, cum este si contraventia, în acceptiunea autonoma pe care Curtea Europeana o da acestei notiuni, care astfel nu coincide neaparat cu sensul dat aceleiasi notiuni, în sensul sau traditional, de catre statele membre, se enumera si dreptul pe care îl are persoana acuzata de comiterea unei contraventii de a întreba sau solicita audierea martorilor acuzarii, astfel cum prevede în mod expres art. 6 par. 3 lit. d din Conventia Europeana.

Raportând aceste prevederi legale în prezenta cauza, instanta retine ca petentul se afla într-o imposibilitate obiectiva si totala de a-si exercita dreptul la aparare în mod efectiv si real, întrucât nu poate sa combata, prin niciun mijloc de proba, acuzatia care i s-a adus prin procesul-verbal.

În concret, instanta a constatat ca, din punct de vedere al principiului egalitatii armelor în acest proces, petentul se afla pe o pozitie de inferioritate, întrucât nu poate combate absolut deloc fapta retinuta în procesul-verbal, de vreme ce, pe de o parte, intimatul a adus în sprijinul acuzatiei contraventionale proba cu înscrisul constând în procesul-verbal, iar pe de alta parte, potrivit principiului constitutional al prezumtiei de nevinovatie, petentul nu este obligat sa îsi dovedeasca nevinovatia, ci doar are dreptul sa dovedeasca lipsa de temeinicie a acuzatiei care i se aduce, drept pe care acesta, pentru motivele mai sus aratate, nu îl poate exercita.

Or, pentru motivele aratate anterior, instanta retine ca petentul nu si-a putut exercita, în mod real si efectiv, dreptul sau la aparare, ci doar teoretic si iluzoriu, prin promovarea prezentei plângeri contraventionale, în cadrul careia se afla într-o imposibilitate obiectiva si totala de a-si dovedi nevinovatia, evident, prin raportare la acuzatia care i s-a adus, acuzatie care, asa cum s-a precizat anterior, nu a fost dovedita de catre intimat prin niciun mijloc de proba.

Asadar, dreptul la aparare nu a putut fi exercitat cu respectarea tuturor garantiilor materiale si procesuale ale unui proces echitabil în care, în materie contraventionala, partile nu se afla pe pozitii de deplina egalitate juridica, având în vedere ca una dintre parti, respectiv intimatul - agentul constatator - este un reprezentant al statului, fiind învestit cu prerogativa puterii publice, si anume aceea a stabilirii contraventiilor si a aplicarii sanctiunilor, pe când cealalta parte, contestatorul, este o persoana fizica sau juridica de drept privat si pentru care organele statului, atunci când intra în raporturi juridice de drept contraventional cu acestea, trebuie sa le garanteze aplicarea legii în litera si în spiritul ei.

Prin urmare, întocmirea procesului-verbal fara a fi dovedit de catre intimat prin niciun mijloc de proba, l-a pus pe contestator în imposibilitatea formularii unei aparari eficiente, nefiindu-i astfel garantata exercitarea dreptului la aparare în mod concret si efectiv, precum impun exigentele art. 6 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

Asadar, întocmirea procesului-verbal fara observarea unor obligatii elementare lezeaza nu doar dreptul la aparare, ci  si prezumtia de nevinovatie, creându-se astfel un prejudiciu care nu poate fi înlaturat decât prin anularea procesului-verbal, în conditiile art. 105 alin. 2 C.pr.civ.

În consecinta, potrivit motivelor de fapt si dispozitiilor legale mentionate pe parcursul considerentelor si în baza probelor administrate, constatând ca plângerea este întemeiata, instanta o va admite ca atare, va anula procesul-verbal pentru motive de netemeinicie si va înlatura sanctiunea aplicarea unei amenzi în cuantum de 200 lei

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTARASTE:

Admite plângerea contraventionala formulata de contestatorul B.A., în contradictoriu cu intimatul P. C.

Anuleaza procesul-verbal seria PC nr. 0016016 din data 28.06.2010 întocmit de intimat.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica, astazi, 22.09.2010, la Judecatoria Tg.-Jiu .

Presedinte,

ANDREEA DANIELA TITERLEA Grefier,

ELENA VODISLAV

Red./ tehnored. A.T.

4 ex.

27 Septembrie 2010

1