Civil - contestaţie la executare

Deliberând asupra cauzei civile de fata constata urmatoarele:

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 22.03.2010, sub nr. 4090/320/2010, contestatorul COVACI SORIN IULIAN a solicitat în contradictoriu cu intimata SC OMV PETROM SA (fosta SC PETROM SA), anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul execuţional nr. 65/E/2008 al B.E.J. Giunca Maria Cristina, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, contestatorul a arătat că prin sentinţa penală nr. 1547/30.09.2004 pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş a fost obligat la plata sumei de 61.383,60 lei cu titlu de despăgubiri către SNP Petrom SA Bucureşti-Sucursala PECO Mureş. Această hotărâre a rămas definitivă prin respingerea apelului în dosarul nr. 5961/1566/2004 al Tribunalului Mureş şi a recursului în dosarul nr. 23/2006/P al Curţii de Apel Târgu-Mureş.

Contestatorul a învederat că SC Petrom SA Bucureşti în calitate de creditoare a adresat executorului judecătoresc o cerere de executare privind un drept de creanţă stabilit la suma de 61.383,60 lei, despăgubiri civile şi suma de 6.366,50 lei, taxă şi cheltuieli de executare. La data de 3.03.2010 executorul judecătoresc a emis o nouă somaţie comunicată la data de 9.03.2010 prin care îl avertizează pe contestator să achite sumele de 61.383,60 lei despăgubiri civile şi 6.366,50 lei cheltuieli de executare. Contestatorul a susţinut că, nefiind anexat somaţiei un proces-verbal privind modul de calcul şi dovada achitării cheltuielilor de executare, în mod nelegal i s-au solicitat aceste cheltuieli.

Contestaţia nu a fost întemeiată în drept.

În dovedire contestatorul a depus la dosar copia somaţiei emise la data de 3.03.2010 în dosarul execuţional nr. 65/E/2008 (f. 2).

Intimata SC OMV PETROM SA a depus întâmpinare (12-15) prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată. Totodată a solicitat anularea cererii de chemare în judecată deoarece din punct de vedere al îndeplinirii condiţiilor stipulate de art. 112 alin. 1 Cod proc. civ. petenta nu indică denumirea corectă a societăţii intimate şi nu indică celelalte atribuţii ale societăţii prevăzute de lege. Totodată intimata a solicitat constatarea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită deoarece din actele transmise societăţii rezultă că somaţia a fost emisă în data de 3.03.2010 iar contestaţia a fost depusă la registratura instanţei peste termenul de 15 zile stipulat de art. 401 alin. 1 Cod proc. civ., respectiv a fost depusă la data de 22.03.2010. Intimata a mai invocat şi excepţia autorităţii de lucru judecat raportat la sentinţa civilă nr. 5243/17.10.2008 pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş în dosar nr. 2030/320/2008 şi sentinţa civilă nr. 5008/19.06.2009 pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş în dosar nr. 1143/320/2009. 

În drept au fost invocate prev. art. 410 şi urm. Cod proc. civ.

În susţinere intimata a depus la dosar copii certificate pentru conformitate ale sentinţei civile nr. 5243/17.10.2008 pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş în dosarul nr. 2030/320/2008 (f. 17-20) şi ale sentinţei civile nr. 5008/19.06.2009 pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş în dosarul nr. 1143/320/2009 (f. 21-24).

A fost acvirat la prezentul dosar dosarul nr. 1143/320/2009 al Judecătoriei Târgu-Mureş.

La termenul de judecată din data de 21.07.2010 instanţa a rămas în pronunţare pe excepţia autorităţii de lucru judecat raportat la sentinţa civilă nr. 5243/17.10.2008 pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş în dosar nr. 2030/320/2008 şi respectiv la sentinţa civilă nr. 5008/19.06.2009 pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş în dosarul nr. 1143/320/2009, excepţii invocate de intimată prin întâmpinare.

Referitor la excepţia autorităţii de lucru judecat raportat la sentinţa civilă nr. 5243/17.10.2008 pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş în dosar nr. 2030/320/2008, invocată de intimată prin întâmpinare, instanţa reţine următoarele:

Analizând excepţia prin prisma dispoziţiilor art. 166 Cod proc. civ. şi art. 1201 Cod civ. instanţa reţine că autoritatea de lucru judecat este consacrată ca o prezumţie legală, absolută, irefragabilă şi, din punct de vedere procesual, ca excepţie de fond, peremptorie şi absolută.

Pentru a exista autoritate de lucru judecat trebuie să existe o triplă identitate de părţi, obiect şi cauză. Autoritatea de lucru judecat poate fi invocată de orice parte interesată sau de instanţă din oficiu, în orice stadiu al procesului şi nu trebuie confundată cu efectul substanţial al actului jurisdicţional.

Cât priveşte primul element – părţile - instanţa constată că există identitate de părţi între cauza de faţă şi cea care a făcut obiectul dosarului nr. 2030/320/2008 care a fost soluţionat irevocabil prin sentinţa civilă nr. 5243/17.10.2008, întrucât ambele cauze îi privesc pe COVACI SORIN şi SC OMV PETROM SA (fostă SC PETROM SA), aceştia figurând în calitate de contestator şi intimată în ambele dosare. Prin urmare, acest element are în vedere nu numai prezenţa fizică la proces a părţilor, ci şi prezenţa lor juridică, adică participarea la proces în nume propriu sau prin reprezentant.

În ceea ce priveşte identitatea de obiect (în sfera noţiunii de obiect incluzându-se nu numai obiectul material (pretenţia concretă) ci şi dreptul subiectiv care poartă asupra obiectului material, instanţa constată că obiectul în cele două cauze este identic şi îl constituie solicitarea contestatorului de a se dispune anularea actelor de executare silită efectuate în dosarul nr. 65/E/2008 al BEJ Giunca Maria Cristina. În cauza înregistrată sub nr. 2030/320/2008 această solicitare a fost motivată de faptul că sentinţa penală invocată a fi titlu executoriu a fost modificată pe calea extraordinară a revizuirii şi că procesul-verbal anexat somaţiei emise la data de 3.03.2008 de stabilire a cheltuielilor de executare s-a întocmit în mod nelegal în absenţa dovezii achitării acestor sume de către intimată iar în cauza înregistrată sub nr. 4090/320/2010 această solicitare având în vedere faptul că nu a fost anexat somaţiei emise la data de 3.03.2010 un proces-verbal privind modul de calcul şi dovada achitării cheltuielilor de executare.

Analizând somaţiile emise la datele de 3.03.2008 şi respectiv 3.03.2010 instanţa constată că prin aceste acte de executare emise ca urmare a cererii intimatei privind punerea în executare a sentinţei penale 1547/2004, definitivă prin decizia penală 219/R/2006, contestatorului i s-a pus în vedere să achite suma de 67.750,10 lei din care suma de 61.383,60 lei reprezintă despăgubiri civile iar suma de 6.366,50 lei reprezintă taxe şi cheltuieli de executare, cu menţiunea că titlurile executorii sunt reprezentate de sentinţa penală 1547/2004, decizia 439/A/2005 şi decizia 219/R/2006 învestite cu formulă executorie precum şi procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 3.03.2008.

Prin urmare, instanţa constată că prin ambele cereri s-a urmărit anularea executării silite, în cea de-a doua acţiune invocându-se doar faptul că nu a fost anexat somaţiei emise la data de 3.03.2010 un proces-verbal privind modul de calcul şi dovada achitării cheltuielilor de executare, cu specificarea că în somaţia arătată se face referire la acelaşi proces-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare şi pe care contestatorul l-a contestat în cadrul primei acţiune. Nu se mai invocă motivul desfiinţării titlului executoriu şi de altfel la dosar nici nu există dovezi în acest sens. Instanţa constată însă că motivele invocate de contestator în vederea anulării executării silite se regăsesc între motivele invocate în cadrul primei acţiuni prin care instanţa a respins irevocabil contestaţia la executare.

Faptul că aceleaşi cheltuieli de executare au fost incluse într-o somaţie emisă ulterior, cu conţinut identic, nu prezintă relevanţă atât timp cât aspectele contestate au fost deduse judecăţii prin prima acţiune pe care instanţa a respins-o ca neîntemeiată. Instanţa apreciază totodată că, în situaţia în care contestatorul nu era convins de justeţea soluţiei sau de analiza de către instanţă a tuturor aspectelor învederate, acesta avea posibilitatea atacării sentinţei. Acest lucru nu s-a întâmplat, astfel că această hotărâre a devenit irevocabilă prin nerecurare. Instanţa a stabilit astfel irevocabil că executarea silită însăşi este legală şi nu doar legalitatea unuia sau mai multor acte de executare, deci inclusiv somaţia emisă la data de 3.03.2008 şi procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 3.03.2008. Emiterea ulterioară în cadrul aceleiaşi executări a unei noi somaţii care nu modifică cu nimic situaţia existentă la data pronunţării sentinţei civile nr. 5243/17.10.2008, supusă analizei primei instanţe şi invocarea aceloraşi motive de nelegalitate de contestator nu poate deschide acestuia calea unei noi contestaţii. Totodată, având în vedere motivele invocate de contestator, instanţa reţine şi faptul că, pentru promovarea unei astfel de acţiuni legiuitorul a prevăzut expres termenele în care acestea pot fi introduse, termene care se analizează în raport de momentul în care contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care-l contestă sau de executarea însăşi. În cadrul procedurii de executare silită actele se emit succesiv de executor avându-se în vedere şi incidenţa unor instituţii juridice care ar putea duce la nerealizarea drepturilor creditorilor. Acest aspect nu poate deschide calea unor alte contestaţii la executare prin prevalarea de noi termene de introducere a acestora dar supunând analizei instanţei aceleaşi motive de nelegalitate.

Prin cel de-al treilea element prevăzut de art. 1201 Cod civ. –cauza - se înţelege situaţia de fapt dedusă judecăţii, calificată juridic. Cauza nu se confundă cu dreptul subiectiv, dar nici cu mijloacele de dovadă ale faptelor pe care reclamantul îşi întemeiază pretenţiile. Prin urmare, cauza cererii de chemare în judecată este reprezentată de instituţia sau de categoria juridică ori de principiul de drept substanţial pe care reclamantul îşi întemeiază pretenţia sa, iar cum soluţia se pronunţă într-un caz determinat, interesează nu numai regula de drept ci şi împrejurările de fapt datorită cărora regula respectivă se aplică în acea speţă. Prin urmare va exista identitate de cauză între două acţiuni ori de câte ori se constată că partea tinde în ambele acţiuni spre realizarea sau constatarea existenţei aceluiaşi drept sau apărarea aceluiaşi interes legitim. Ori, în pricina soluţionată prin Sentinţa civilă nr. 5243/17.10.2008 cât şi prin prezentul litigiu contestatorul tinde spre anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul nr. 65/E/2008 al BEJ Giunca Maria Cristina prin promovarea unei contestaţii la executare, motivul invocat de contestator regăsindu-se printre motivele invocate în cadrul primei contestaţii. Astfel prima contestaţie a fost motivată de faptul că sentinţa penală invocată a fi titlu executoriu a fost modificată pe calea extraordinară a revizuirii şi că procesul-verbal anexat somaţiei emise la data de 3.03.2008 de stabilire a cheltuielilor de executare s-a întocmit în mod nelegal în absenţa dovezii achitării acestor sume de către intimată iar în cauza înregistrată sub nr. 4090/320/2010 această solicitare având în vedere faptul că nu a fost anexat somaţiei emise la data de 3.03.2010 un proces-verbal privind modul de calcul şi dovada achitării cheltuielilor de executare, cu specificarea că în somaţia arătată se face referire la acelaşi proces-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare şi pe care contestatorul l-a contestat în cadrul primei acţiune. Deci, se invocă aceleaşi elemente de fapt prin intermediul aceleiaşi căi de drept, respectiv contestaţia la executare. Instanţa apreciază prin urmare că există identitate de cauză.

Faţă de aspectele reţinute mai sus în fapt şi în drept, instanţa, în baza art. 163 alin. 1 Cod proc. civ., constatând că există în cauză triplă identitate de părţi, obiect şi cauză, va admite excepţia autorităţii de lucru judecat raportat la sentinţa civilă nr. 5243/17.10.2008 pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş în dosar nr. 2030/320/2008, invocată de intimată prin întâmpinare.

Pornind de la principiul securităţii raporturilor juridice, instanţa reţine că autoritatea de lucru judecat împiedică reluarea verificării de către instanţă a aceloraşi aspecte ce au fost soluţionate definitiv de către o altă instanţă în cadrul altei judecăţi şi evitarea pronunţării unor hotărâri contradictorii.

Posibilitatea exercitării căilor de atac, prevăzută de legiuitor pentru marea majoritate a acţiunilor judiciare, cum este de altfel şi în situaţia de faţă, nu face decât să justifice necesitatea respectării principiului sus-menţionat.

Tocmai de aceea autoritatea de lucru judecat prezintă în general ca şi caractere exclusivitatea în sensul că un nou proces între aceleaşi părţi, având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză nu mai este posibil, incontestabilitatea, hotărârea irevocabilă nemaiputând fi atacată pe calea recursului, executorialitatea, hotărîrea definitivă sau după caz irevocabilă dacă este susceptibilă de executare silită poate fi pusă în executare şi obligativitatea ceea ce înseamnă că părţile trebuie să se supună efectelor lucrului judecat, iar partea în favoarea căreia acţionează nu poate renunţa la dreptul de a o invoca.

Faţă de aceste aspecte instanţa subliniază faptul că dreptul procedural trebuie exercitat cu bună credinţă, în scopul pentru care a fost prevăzut de lege iar dreptul de acces la o instanţă pentru valorificarea drepturilor subiective poate fi exercitat doar în limitele arătate anterior.

Referitor la excepţia autorităţii de lucru judecat raportat la sentinţa civilă nr. 5008/19.06.2009 pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş în dosar nr. 1143/320/2009, invocată de intimată prin întâmpinare, instanţa reţine următoarele:

Astfel cum s-a arătat în cuprinsul considerentelor ce preced, elementele autorităţii lucrului judecat se referă la tripla identitate de părţi, obiect şi cauză. Pe de altă parte, pentru ca o hotărâre judecătorească să se bucure de lucru judecat, ea trebuie să îndeplinească anumite condiţii, respectiv: 1. să fie pronunţată de o instanţă română; 2. să fie pronunţată în materie contencioasă şi 3. să dezlege fondul cauzei.

Din examinarea conţinutului sentinţei civile nr. 5008/19.06.2009, rezultă că prezenta cerere de chemare în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, fiind îndeplinite astfel condiţiile cerute de art. 1201 Cod civ. Totuşi, deşi sentinţa civilă menţionată a fost pronunţată de o instanţă română în materie contencioasă, ea nu a dezlegat fondul cauzei. Astfel, prin sentinţa civilă nr. 5008/19.06.2009 pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş în dosarul nr. 1143/320/2009 a fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat raportat la sentinţa civilă nr. 5243/17.10.2008 pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş în dosar nr. 2030/320/2008, respingându-se astfel ca inadmisibilă contestaţia la executare formulată de contestatorul Covaci Sorin Iulian. Ulterior, prin Decizia civilă nr. 803/17.12.2009 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. 1143/320/2009 a fost anulat ca netimbrat recursul formulat de contestatorul Covaci Sorin Iulian. Prin urmare, având în vedere că prin această hotărâre acţiunea a fost respinsă pentru consideraţii procedurale, fără a se fi discutat temeinicia motivelor invocate de contestator, instanţa apreciază că, în cauză, nu există autoritate de lucru judecat şi în consecinţă va respinge ca neîntemeiată excepţia autorităţii de lucru judecat raportat la Sentinţa civilă nr. 5008/19.06.2009 pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş în dosar nr. 1143/320/2009, invocată de intimată prin întâmpinare.

Având însă în vedere că, faţă de cele expuse anterior instanţa a admis excepţia autorităţii de lucru judecat raportat la Sentinţa civilă nr. 5243/17.10.2008 pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş în dosar nr. 2030/320/2008, invocată de intimată prin întâmpinare, va respinge contestaţia la executare ca existând autoritate de lucru judecat.

Domenii speta

Spete similare