Fond funciar, plângere legea 247/2005

Obiect: fond funciar, plângere legea 247/2005

Sentinţa civilă: 442/ 24 Februarie 2010

Prin plângerea adresată acestei instanţe şi înregistrată, petenţii F.M. şi F.X. au formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Judeţene nr. 7674/28.08.2009 solicitând în contradictoriu cu pârâtele Comisia locală X. de aplicare a legilor fondului funciar şi Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 5,00 ha teren cu vegetaţie forestieră pe raza comunei X. în calitate de moştenitoare a defunctului F.C..

În motivare au arătat că autorul lor, F.C. a fost beneficiarul prevederilor art.2 din Legea nr. 187 din 23 martie 1945 având dreptul la împroprietărirea cu suprafaţa de 5,00 ha teren fără însă a-l primi în posesie.

În fapt, în temeiul dispoziţiilor art. 36 din Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere, potrivit prevederilor legilor fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212 din data de 24.10.2008, petenţii susţin că au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 5 ha teren situată pe raza comunei X..

Comisia locală a soluţionat cererea de reconstituire pe care petenţii au formulat-o în calitate de moştenitori ai defunctului F.C. şi a propus Comisiei Judeţene Neamţ respingerea acesteia.

Petenţii consideră că, în mod netemeinic, Comisia Judeţeană a dispus validarea acestei propuneri înaintate de Comisia locală X. şi au solicitat ca instanţa să aprecieze netemeinicia acesteia, în considerarea dispoziţiilor art.53 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru următoarele motive:

S-a arătat că, în cauză, Comisia Judeţeană Neamţ a considerat că prin admiterea acestei cereri se încalcă art.2 din Legea nr. 187/1945, deoarece scopul Legii de Reformă Agrară a fost acela de a mări suprafeţele arabile ale gospodăriilor ţărăneşti existente, care aveau mai puţin de 5 ha şi respectiv crearea de noi gospodării ţărăneşti, dispoziţii care nu au avut în vedere şi terenuri cu vegetaţie forestieră, cum a fost solicitat prin cererea de reconstituire, ci doar terenuri agricole. De asemenea, un alt motiv al respingerii cererii a fost acela al tardivităţii formulării sale.

Raportat la motivele menţionate de Comisia Judeţeană Neamţ pentru care s-a validat propunerea de respingere a cererii de reconstituire, petenţii au arătat că acestea împreună nici nu pot constitui temei al respingerii, în condiţiile în care soluţionarea cererii pe excepţia tardivităţii depunerii acesteia, face de prisos soluţionarea cererii cu antamarea fondului acesteia. Aceasta, deoarece în momentul în care o cerere este apreciată ca fiind tardiv depusă, are ca efect imposibilitatea analizării sale pe fondul pretenţiilor, excepţia invocată, din dilatorie, transformându-se în peremptorie absolut.

 În primul rând, referitor la motivul tardivităţii formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate au precizat că art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările intervenite prin Legea nr. 212/24.10.2008, prevede că au calitatea de titulari ai dreptului şi pot să solicite reconstituirea, următoarele categorii de persoane:

1) persoanele fizice cărora li s-a stabilit dreptul prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945, pentru înfăptuirea reformei agrare;

2) persoanele cărora nu li s-a atribuit teren efectiv, sau cărora atribuirea, prin aplicarea Legii nr. 187/1945, pentru înfăptuirea reformei agrare, le-a fost anulată;

3) persoanele îndreptăţite la împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945, pentru înfăptuirea reformei agrare, înscrise în tabele nominale;

4) persoanele care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front şi că îndeplineau condiţiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite.

Pentru toate aceste categorii de persoane, se prevede imperativ dreptul de a primi terenurile, agricole sau respectiv forestiere.

În al doilea rând, referitor la data formulării acestei cereri, au menţionat că, deoarece categoria de persoane, introdusă ca având calitatea de îndreptăţiţi la împroprietărire prin Legea nr. 212 din data de 24.10.2008, nu exista anterior, pentru a fi atins scopul modificării legii, şi anume reconstituirea dreptului de proprietate pentru aceştia, trebuie luat în considerare termenul calculat pe zile libere prevăzut de legile anterioare ale proprietăţii. Astfel, conform art. 10 alin. 4 din Legea nr. 18/1991 în forma iniţială, termenul de introducere a cererii de reconstituire a fost de 30 zile, acest termen a fost prelungit cu 90 zile prin art. 9 alin. 3 din Legea nr. 169/1997, şi cu 60 zile prin art. 33 din Legea nr. 1/2000, iar prin Legea nr. 247/2005 a intervenit o prelungire a termenului de la data intrării în vigoare a acestui act normativ - 16.06.2005 - până la data de 30.11.2005.

Prin urmare, termenul de a formula cererea de reconstituire de către categoria de persoane introdusă ca beneficiar prin Legea nr. 212 din data de 24.10.2008, nu poate fi, prin echipolentă, mai mic, în lipsă de dispoziţie contrară, care să facă posibilă aplicarea sa directă, decât termenele anterioare prevăzute în legile precizate.

Legea nr. 212/24.10.2008 a intrat în vigoare la data de 30.10.2008, fiind publicată în Monitorul Oficial nr.737/2008, după promulgarea de către Preşedinte prin Decretul nr. 993 din data de 23.10.2008, iar cererea formulată la data de 20.11.2008, este depusă în termenul legal.

A considera într-o altă modalitate, ar însemna să fie imposibil de aplicat o normă de drept substanţial, prin corelarea sa cu o normă de drept procesual, anterioară intrării în vigoare a celei dintâi. Mai mult, o altă interpretare ar avea ca efect o ultraactivitate a unei dispoziţii procesuale pentru un drept care este creat ulterior de o normă de drept material, constitutivă de drepturi, şi care în mod firesc ar trebui să fie circumscrisă doar regulilor de procedură proprii, sau în lipsa acestora, conform principiului echipolentei, celor anterioare aplicate prin similitudine, care să conducă, însă la o posibilitate de valorificare a dreptului, şi nu la o imposibilitate absolută de recunoaştere a acestuia.

 În al treilea rând, referitor la motivul de respingere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, constând în imposibilitatea acordării terenului care are categoria de folosinţă pădure, faţă de dispoziţiile Legii nr.187/1945, au arătat că textul de lege aplicabil este art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările intervenite prin Legea nr. 212/24.10.2008, care stabileşte o posibilitate alternativă de atribuire, şi anume teren agricol sau forestier.

Aşadar, dreptul material aplicabil este cel prevăzut de textul menţionat, şi care consacră dreptul de a primi teren pentru categoria de persoane expres menţionată. Din analiza acestui text, rezultă că, referirea la Legea de Reformă Agrară are implicaţii numai în ceea ce priveşte, dovada de îndeplinire a condiţiilor de împroprietărire, care în mod evident nu are nici o legătură cu categoria de teren reconstituită, în baza acestei norme constitutivă de drepturi. Ca atare, ceea ce este supus analizei prin prisma Legii de Reformă Agrară este îndeplinirea condiţiilor de a fi împroprietăriţi la momentul intrării în vigoare a acestei Legi, în anul 1945, şi nicidecum categoria de folosinţă atribuită, în anul 2009, sub imperiul Legii nr. 1/2000, cu modificările intervenite prin Legea nr. 212/24.10.2008.

Un alt considerent pentru care au apreciat că nu este fondat acest motiv este cel conform căruia, pentru a se putea ajunge la acest nivel de analiză de către cele două comisii, şi anume categoria de folosinţă pentru terenul care li se cuvine ar fi fost mai întâi necesar să se stabilească în favoarea lor existenţa dreptului la reconstituire şi doar în cazul în care ar fi ajuns la această concluzie ar fi fost necesară citarea lor în faţa comisiei pentru a se face aprecieri cu privire la categoria de folosinţă a terenului atribut. Aceasta, în condiţiile în care, categoria de folosinţă a terenului solicitat nu se poate determina decât în cadrul unei operaţiuni juridice ulterioare celei de recunoaştere a dreptului la reconstituire, iar lipsa categoriei de folosinţă solicitată, ca teren disponibil, la dispoziţia comisiei nu este de natură să aibă ca efect respingerea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, ci doar formularea de propuneri de atribuire pe un teren de o altă categorie de folosinţă, propunere care nu le-a fost, însă adresată de către comisia locală, în atribuţia căreia este stabilirea categoriei de folosinţă şi amplasamentul terenului. Mai mult, în situaţia în care nu avea teren la dispoziţie, ca urmare a realizării balanţei fondului funciar, comisia locală avea posibilitatea de a le prezenta şi propunerea de acordare de despăgubiri, operaţiune, care, însă, nu s-a realizat.

Pe fondul cererii de reconstituire şi faţă de dreptul lor consacrat de art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările intervenite prin Legea nr. 212/24.10.2008, au arătat că, în condiţiile în care comisiile de fond funciar nu au făcut aprecieri cu privire la inexistenţa acestuia, ar trebui să se considere că acesta a fost recunoscut şi doar imposibilitatea de reconstituire a terenului cu vegetaţie forestieră a fost singurul temei al respingerii cererii de reconstituire a dreptului lor de proprietate.

 Au mai precizat că la data intrării în vigoare a Legii nr. 187/1945, autorul lor nu avea rol agricol distinct de al autorilor săi, nefiind căsătorit. Căsătoria autorului cu P.M., devenită prin căsătorie F., a intervenit în anul 1944, dată de la care a dobândit şi calitatea de titular de rol agricol, în care au fost iniţial înscrise doar terenuri, pe care le-a primit cu titlu de zestre de la autorii săi, şi nici un teren cu privire la care să existe vreun act translativ de proprietate din care să rezulte că a fost dobândit de autor în nume propriu înainte de anul 1945. La momentul încheierii căsătoriei, 1944, Legea pentru înfăptuirea reformei agrare nu era intrată în vigoare, de la data de 23.03.1945.

În dovedire, au depus în copii : hotărârea contestată, certificatul de căsătorie al autorului cu F. C. M, certificatul de deces al autorului, legitimaţia de văduvă de veteran de război seria NT xxxxx, emisă de Ministerul Apărării Naţionale, cupon de pensie de veteran de război, certificatul de naştere pentru petentul F. C. M. şi au solicitat ca instanţa să pună în vedere intimatelor să depună documentaţia care a stat la baza emiterii hotărârii contestate, inclusiv cererea pe care de reconstituire a dreptului de proprietate.

Comisia judeţeană Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenului au formulat întâmpinare prin care a arătat următoarele:

În fapt, petenţii au formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 7674 din 28.08.2009 a Comisiei judeţene Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor; prin această hotărâre s-a validat propunerea Comisiei comunale X. privind respingerea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de petenţi, în calitate de moştenitori ai defunctului F.C., pentru suprafaţa de 5,00 ha teren cu vegetaţie forestieră, situat pe raza comunei X., jud. Neamţ.

Petenţii susţin că dovedesc calitatea de veteran de război a ascendentului lor cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării, potrivit cărora sus numitul a luptat pe front.

Comisia comunală X. a propus respingerea cererii petenţilor, prin Hotărârea nr. 2/19.01 2009. Prin hotărârea criticată, Comisia judeţeană Neamţ a validat propunerea comisiei comunale, cu următoarea motivare: cererea este tardivă, întrucât termenul de 60 de zile, prevăzut de dispoziţiile art. II din Legea nr. 193/2007, este aplicabil doar persoanelor fizice menţionate la art. I pct. din legea nr. 193/2007; persoanelor care au formulat cereri în temeiul art. 36 din Legea nr. 1/2000 nu li se poate reconstitui dreptul de proprietate pentru terenuri cu vegetaţie forestieră, deoarece conform art. 2 din Legea nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, scopul acestei din urmă legi este:

„mărirea suprafeţelor arabile ale gospodăriilor ţărăneşti existente, care au mai puţin de 5,00 ha"

„crearea de noi gospodării ţărăneşti individuale pentru muncitorii agricoli fără pământ"

În drept s-a precizat că:

Potrivit dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 1/2000, aşa cum a fost modificat prin dispoziţiile art.1, pct. 2 din Legea nr. 193/2007 şi prin dispoziţiile Legii nr. 212/2008, persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, precum şi persoanelor îndreptăţite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum şi persoanele care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front şi că îndeplineau condiţiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite, li se vor acorda terenurile respective, agricole şi forestiere, în limita suprafeţelor disponibile, sau despăgubiri.

De asemenea, potrivit art. 2 din Legea nr. 187/1945, scopul acestei legi constă în mărirea suprafeţelor arabile ale gospodăriilor ţărăneşti existente, care au mai puţin de 5,00 ha şi crearea de noi gospodării ţărăneşti individuale pentru muncitorii agricoli fără pământ.

Faţă de cele prezentate, s-a menţionat în continuarea întâmpinării că petenţii au făcut dovada calităţii de veteran de război a ascendentului lor, dar nu şi a faptului că aceştia îndeplineau condiţiile prevăzute de Legea nr.187/1945 şi nici nu se încadrează scopului prevăzut de art. 2 al acestei legi.

Recunoştinţa pentru sacrificiile veteranilor de război este legiferată prin Legea nr.44/1994, iar conform prevederilor art.13 din aceasta „veteranii de război, cărora le-au fost acordate ordine şi medalii pentru fapte de arme săvârşite pe câmpul de luptă, beneficiază de următoarele drepturi:

„ împroprietărirea cu un lot de 5,00 ha teren agricol, din rezerva creată în localitatea de domiciliu sau loc de casă în municipiu, oraşul sau comuna în care domiciliază decoratul”. Potrivit acestor prevederi, Comisia judeţeană consideră că,veteranii de război sunt îndreptăţiţi la compensări pentru sacrificiile lor, dar nu mai mult decât veteranii decoraţi.

În concluzie, hotărârea atacată este temeinică şi legală, raportat la legislaţia aflată în vigoare la data emiterii acesteia, precum şi la înscrisurile care au stat la baza emiterii ei şi a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

A solicitat şi respingerea ca neîntemeiat a unui eventual capăt de cerere privind obligarea Comisiei judeţene Neamţ la plata cheltuielilor de judecată, neputându-se reţine nici o culpă în sarcina acesteia în acest litigiu, cu motivarea că, de altfel, comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nu este persoană juridică - în sensul prevederilor art. 26 alin. 1 lit. a din Decretul nr. 31/1954 şi nici prin reglementările date prin legea specială privind fondul funciar - şi nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

 În temeiul art.242 din codul de procedură civilă a solicitat judecata în lipsă.

Petenţii au formulat răspuns la întâmpinare prin care au precizat că în fapt, în temeiul dispoziţiilor ari. 36 din Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere, potrivit prevederilor legilor fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212 din data de 24.10.2008, au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 5 ha teren, situat pe raza comunei X..

În întâmpinarea pe care a formulat-o Comisia locală X. recunoaşte calitatea autorului lor de veteran de război, însă menţionează că ei nu au făcut dovada faptului că îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 şi nici că se încadrează în scopul prevăzut de art.2 al acestui act normativ; că autorul lor nu poate primi mai mult decât un veteran de război decorat pe câmpul de luptă, în condiţiile în care sacrificiile veteranilor de război sunt legiferate prin Legea nr.44/1994.

Punctual, faţă de cele două aspecte invocate în întâmpinare, de către Comisia locală X., au precizat:

Referitor la prima dintre susţineri, conform căreia nu au făcut dovada faptului că îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 şi nici că se încadrează în scopul prevăzut de art.2 al acestui act normativ:

Aceste afirmaţii, consideră ei, nu sunt fondate în condiţiile în care, pe de o parte, un astfel de motiv nu a constituit temei al pronunţării hotărârii contestate în cauza de faţă, iar pe de altă parte, în chiar plângerea formulată au menţionat în mod expres că aceste condiţii sunt îndeplinite.

Astfel, Comisia Judeţeană a validat propunerea de respingere a comisiei locale cu următoarea argumentare:

- cererea este tardiv formulată;

- imposibilitatea acordării terenului care are categoria de folosinţă pădure, faţă de dispoziţiile Legii nr. 187/1945;

Se constată, aşadar, că nu a reprezentat temei al respingerii cererii de reconstituire neîndeplinirea condiţiilor art.2 din Legea nr.187/1945.

Prin plângerea formulată, pe fondul cauzei, au menţionat că aceste condiţii sunt îndeplinite în modalitatea în care le-au reiterat:

- au dovedit că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările intervenite prin Legea nr. 212/24.10.2008, respectiv:

- au făcut dovada că îndeplinea autorul condiţiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărit.

Pentru a fi făcute aprecieri cu privire la această condiţie necesar să fie îndeplinită, trebuie să se aibă în vedere dispoziţiile Legii nr. 187/1945, care prevede în art.2 că scopul reformei agrare este:

- mărirea suprafeţelor arabile ale gospodăriilor ţărăneşti existente, care au mai puţin de 5 lut;

- crearea de noi gospodării ţărăneşti individuale pentru muncitorii agricoli fără pământ;

- înfiinţarea prin apropierea oraşelor şi a localităţilor industriale, a unor grădini de zarzavaturi pentru aprovizionarea muncitorilor, funcţionarilor şi meseriaşilor;

-rezervarea unor terenuri pentru şcoli agricole şi ferme experimentale model în vederea ridicării nivelului culturilor agricole, a producţiei de seminţe selecţionate, a creşterii vitelor şi creării şi dezvoltării industriei agricole, terenuri care vor fi sub administrarea Statului, iar conform art. 15, se prevede că mărimea loturilor de împroprietărire nu va trece de 5 ha.

Faţă de cele arătate se constată că pentru a fi fost posibilă împroprietărirea în temeiul Legii nr. 187/1945 era necesar să aibă persoana îndreptăţită în proprietate mai puţin de 5 ha, iar limita maximă rezultată în urma împroprietăririi să nu depăşească această suprafaţă. De asemenea, în art. 12 se prevede că la împroprietărire vor avea întâietate ostaşii care sunt concentraţi sau mobilizaţi si toţi cei care au luptat împotriva Germaniei hitleriste.

La data intrării în vigoare a Legii nr. 187/1945, autorul lor nu avea rol agricol distinct de al autorilor săi, nefiind căsătorit. Căsătoria autorului cu P. M., devenită prin căsătorie F., a intervenit in 1944, dată de la care a dobândit şi calitatea de titular de rol agricol, în care au fost iniţial înscrise doar terenuri, pe care le-a primit cu titlu de zestre de la autorii săi, şi nici un teren cu privire la care să existe vreun act translativ de proprietate din care să rezulte că a fost dobândit de autor în nume propriu înainte de anul 1945. La momentul încheierii căsătoriei, 1944-Legea pentru înfăptuirea reformei agrare nu era intrată în vigoare, de la data de 23.03.1945.Faţă de a doua dintre susţinerile comisiei locale, au precizat că, în această modalitate comisia locală, interpretează un text de lege, care este calificat ca fiind o normă imperativă, prin adăugare şi condiţionare a acestor dispoziţii de altele dintr-o altă lege - şi anume din Legea nr. 44/1994 - ceea ce în mod evident este inadmisibil.

Nici una dintre condiţiile din art.36 din Legea nr.1/2000, cu modificările intervenite prin Legea nr. 212/24.10.2008 nu impune dovedirea cu acte a faptului că autorul a fost decorat cu ordine şi medalii pentru faptele de arme săvârşite pe câmpul de luptă.

Interpretarea dispoziţiilor legale dintr-un act normativ se realizează potrivit regulilor generale, prin apreciere directă, conformă interpretării gramaticale sau teleologice, însă numai în funcţie de ceea ce se prevede în mod expres în textul supus analizei. Niciodată însă, şi este absolut neconform tehnicii legislative de interpretare a unei legi să fie impusă pentru aplicarea unui text dispoziţiile dintr-un alt act normativ. Ori, tocmai această condiţie o impune comisia locală prin întâmpinarea formulată şi anume doreşte să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 36 din Legea nr.1/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212 din data de 24.10.2008, cu luarea în considerare a dispoziţiilor din art. 13 lit. a din Legea 44/1994. Această precizare a Comisiei este împotriva oricărui raţionament logic, în condiţiile în care cele două acte normative sunt distincte, au o identitate proprie, legiferează domenii diferite. Dacă legiuitorul ar fi considerat necesar să prevadă că aplicarea art. 36 din Legea nr.1/2000 trebuie să fie condiţionată de îndeplinirea condiţiilor 13 lit. a din Legea 44/1994, ar fi făcut o menţiune expresă în acest sens. Mai mult, ca să fie posibilă impunerea intercondiţionalităţii între cele două acte normative ar fi fost necesar ca legiuitorul să indice cel puţin că dispoziţiile Legii nr.1/2000 cu modificări se completează cu Legea nr. 44/1994, însă nici o astfel de menţiune nu este prevăzută.

Analizând plângerea, din probatoriul administrat în cauză, instanţa va uni excepţia tardivităţii formulării plângerii cu fondul cauzei, reţinând următoarele:

Asupra excepţiei tardivităţii formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate se reţine că art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările intervenite prin Legea nr. 212/24.10.2008, prevede că au calitatea de titulari ai dreptului şi pot să solicite reconstituirea, următoarele categorii de persoane:

1) persoanele fizice cărora li s-a stabilit dreptul prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945, pentru înfăptuirea reformei agrare;

2) persoanele cărora nu li s-a atribuit teren efectiv, sau cărora atribuirea, prin aplicarea Legii nr. 187/1945, pentru înfăptuirea reformei agrare, le-a fost anulată;

3) persoanele îndreptăţite la împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945, pentru înfăptuirea reformei agrare, înscrise în tabele nominale;

4) persoanele care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front şi că îndeplineau condiţiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite.

Pentru toate aceste categorii de persoane, se prevede imperativ dreptul de a primi terenurile, agricole sau respectiv forestiere, iar autorul petenţilor îndeplineşte condiţiile de încadrare beneficiarii acestei legi.

Cu privire la data formulării acestei cereri de către petenţi, din analiza textului de lege rezultă că termenul de a formula cererea de reconstituire de către categoria de persoane introdusă ca beneficiar prin Legea nr. 212/2008, nu poate fi, mai mic, decât termenele anterioare prevăzute în legile care au precedat actului normativ în discuţie, în lipsă de dispoziţie contrară şi potrivit principiului de interpretare a legii : „unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem” şi drept consecinţă, excepţia tardivităţii formulării plângerii urmează a fi înlăturată.

Pe fondul cauzei petenţii au dovedit că autorul lor, defunctul F.C., îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările intervenite prin Legea nr. 212/24.10.2008, respectiv :

au făcut dovada că autorul lor îndeplinea condiţiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărit cu suprafaţa de 5,00 ha teren cu vegetaţie forestieră, situată pe raza comunei X., jud. Neamţ, dovedind calitatea de veteran de război a ascendentului lor cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării, potrivit cărora susnumitul a luptat pe front.

Nici una dintre condiţiile din art.36 din Legea nr.1/2000, cu modificările intervenite prin Legea nr. 212/24.10.2008 nu impune dovedirea cu acte a faptului că autorul a fost decorat cu ordine şi medalii pentru faptele de arme săvârşite pe câmpul de luptă.

 Potrivit dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 1/2000, aşa cum a fost modificat prin dispoziţiile art.1, pct. 2 din Legea nr. 193/2007 şi prin dispoziţiile Legii nr. 212/2008 - „persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr.187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, precum şi persoanelor îndreptăţite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum şi persoanele care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front şi că îndeplineau condiţiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite, li se vor acorda terenurile respective, agricole şi forestiere, în limita suprafeţelor disponibile, sau despăgubiri”.

De asemenea, potrivit art. 2 din Legea nr. 187/1945, scopul acestei legi constă în mărirea suprafeţelor arabile ale gospodăriilor ţărăneşti existente, care au mai puţin de 5,00 ha şi crearea de noi gospodării ţărăneşti individuale pentru muncitorii agricoli fără pământ.

Pentru a fi fost posibilă împroprietărirea în temeiul Legii nr. 187/1945 era necesar ca persoana îndreptăţită să aibă în proprietate mai puţin de 5 ha, iar limita maximă rezultată în urma împroprietăririi să nu depăşească această suprafaţă. De asemenea, în art. 12 se prevede că la împroprietărire vor avea întâietate ostaşii care sunt concentraţi sau mobilizaţi si toţi cei care au luptat împotriva Germaniei hitleriste.

La data intrării în vigoare a Legii nr. 187/1945, autorul petenţilor nu avea rol agricol distinct de al autorilor săi, nefiind căsătorit. Căsătoria autorului cu P.M., devenită prin căsătorie F., a intervenit in 1944, dată de la care a dobândit şi calitatea de titular de rol agricol. În anul încheierii căsătoriei autorului petentului F.X., - anul 1944- Legea pentru înfăptuirea reformei agrare nu era intrată în vigoare, ea intră în vigoare ulterior, de la data de 23.03.1945.

Faţă de cele reţinute, în baza art. 53 din Legea nr.18/1991 şi art.36 din Legea nr.1/2000 modificată, instanţa constată că petenţii au făcut dovada proprietăţii şi a calităţii succesorale, plângerea urmând a fi admisă privind suprafaţa de 5 ha de teren.

Domenii speta

Spete similare