Plangere contraventionala

Sentinţă civilă 413 din 09.02.2009


Sentinţa civilă nr.413

Sedinţă publică din 09.02.09

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, instanţa constată următoarele:

Prin adresa nr……….. a fost înaintată de către intimata ………. spre competentă soluţionare, plângerea formulată de petentul ……….. împotriva procesului-verbal de contravenţie seria …………..

Pe rolul acestei instanţe, plângerea contravenţională a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de ………… sub dosar nr……………...

În motivarea plângerii, petentul a învederat că cele reţinute în procesul-verbal corespund realităţii, apreciind însă că faţă de pericolul social al faptei se impunea sancţiunea avertismentului.

În drept, plângerea nu a fost motivată.

În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar procesul-verbal de contravenţie seria …………).

Potrivit dispoziţiilor art. 36 şi art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997, plângerea contravenţională este scutită de plata taxei judiciare de timbru, iar conform art. 1 al. 2 din OG nr. 32/1995 şi de aplicarea timbrului judiciar.

Intimata, deşi legal citată, nu a formulat întâmpinare şi nu s-a prezentat în instanţă, depunând la dosar următoarele înscrisuri: …………

În cauză instanţa a încuviinţat, în temeiul art.167 al.1 Cod procedură civilă, proba cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind legală, pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenţie seria ……….. petentul ……………a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 500 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute şi sancţionate de art.43 pct.3 lit.a din HCL nr.69/2008.

S-a reţinut în procesul-verbal de contravenţie că petentul a fost surprins cu taximetrul ………., cu numărul de înmatriculare ………….. în parcarea Complexului Pelican, având lampa verde aprinsă, fiind în aşteptare de clienţi, locul respectiv nefiind cuprins pe lista nominală a staţiilor taxi avizată de Primăria Tulcea.

Conform art. 34 din OG nr. 2/2001 instanţa analizează legalitatea şi temeinicia procesului-verbal şi hotărăşte asupra sancţiunii aplicate.

Sub aspectul legalităţii procesului-verbal de contravenţie, instanţa reţine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii absolute.

Instanţa constată că, deşi în procesul-verbal de contravenţie s-a reţinut că fapta contravenţională, astfel cum a fost descrisă de agentul constatator, este prevăzută de dispoziţiile art.43 pct.3 lit.a, analizând dispoziţiile HCL nr.69/2008, rezultă că fapta reţinută în sarcina petentului se încadrează în dispoziţiile art.43 pct.2 lit.a.

Nefiind prevăzută sub sancţiunea nulităţii exprese, încadrarea greşită  a faptei contravenţionale reţinute în sarcina petentului poate duce la anularea procesului-verbal de contravenţie numai în condiţiile art.105 al.2 Cod procedură civilă, respectiv numai în situaţia în care se dovedeşte existenţa unei vătămări suferite de către petent, ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal. Or, având în vedere că petentului i-a fost aplicată o sancţiune corespunzătoare faptei descrise în procesul-verbal, sub minimul prevăzut de lege pentru fapta prevăzută de art.43 pct.3 lit.a, instanţa apreciază că neconcordanţa dintre fapta descrisă şi încadrarea juridică a acesteia este o simplă eroare materială ce nu poate duce la nulitatea procesului-verbal, petentul ne suferind nici o vătămare.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenţie instanţa apreciază că situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută în procesul-verbal, corespunde realităţii.

Astfel, potrivit art.43 pct.2 lit.a din HCL nr.69/2008, staţionarea taxiului în afara locurilor de aşteptare şi peste limita locurilor aprobate şi libere constituie contravenţie sancţionată cu amendă de la 500 lei la 1000 lei.

Din planşele foto depuse de către intimată la dosarul cauzei (f.5), rezultă că petentul este vinovat de săvârşirea contravenţiei reţinute în sarcina sa, acesta staţionând în afara locurilor de aşteptare aprobate.

De altfel, fiind audiat de către instanţa de judecată, în temeiul art.129 al.4 Cod procedură civilă şi art.34 al.1 din OG nr.2/2001, petentul a recunoscut săvârşirea faptei contravenţionale reţinute în sarcina sa prin procesul-verbal, contestând numai sancţiunea aplicată.

Faţă de cele expuse mai sus, instanţa apreciază că procesul-verbal de contravenţie a fost întocmit în mod legal şi temeinic.

Cu toate acestea, având în vedere criteriile prevăzute de art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 raportate la împrejurările concrete în care fapta a fost săvârşită, urmarea de mică gravitate produsă şi persoana petentului, care a avut o atitudine sinceră, recunoscând fapta, instanţa apreciază că scopul sancţiunii contravenţionale poate fi atins şi prin aplicarea avertismentului, potrivit art.7 şi art.5 alin. 5 din O.G. nr.2/2001.

Totodată, instanţa a avut  în vedere convingerea pe care şi-a format-o, în sensul că petentul nu va mai repeta fapta, chiar şi fără aplicarea unei amenzi contravenţionale.

În consecinţă,  instanţa urmează să admită în parte plângerea şi să dispună înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale aplicate petentului prin procesul-verbal, cu sancţiunea avertismentului, atrăgând atenţia petentului asupra pericolului social al faptei săvârşite şi punându-i în vedere să respecte dispoziţiile legale.