Înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea – respingere pe lipsa relei credinţe – lipsa posibilităţilor materiale

Înlocuirea pedepsei amenzii cu închisoarea – respingere pe lipsa relei credinţe – lipsa posibilităţilor materiale

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Tecuci la data de 11.09.2013 Biroul executări penale din cadrul Judecătoriei Tecuci a sesizat instanţa în conformitate cu art. 4491cpp, pentru înlocuirea pedepsei  de 600 lei amendă penală aplicată condamnatului B C M prin sentinţa  penală nr.69 din 21.02.2013  a Judecătoriei Tecuci,  rămasă definitivă prin nerecurare, la data de 05.03.2013, pentru săvârşirea  infracţiunii  de lovire sau alte violenţe, cu pedeapsa închisorii, în limitele prevăzută de lege pentru infracţiune săvârşită.

Prin sentinţa penală nr.69/21.02.2013 pronunţată de Judecătoria Tecuci, în dos.nr.5533/324/2012 (rămasă definitivă la data de 05.03.2013, prin nerecurare) inculpatul B C M a fost condamnat la o pedeapsă de 600 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. şi pedepsită de art.180 alin.2 cp.

Potrivit dispoz.art.631 cp” dacă cel condamnat se sustrage cu rea credinţă de la executarea amenzii, instanţa poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracţiunea săvârşită, ţinând seama de partea din amendă care a fost achitată”.

Potrivit art.425 cpp „persoana condamnată la pedeapsa amenzii este obligată să depună recipisa de plată integrală a amenzii la instanţa de executare, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii”.

Potrivit dispoz.art.4491 cpp.” înlocuirea pedepsei amenzii în cazul prevăzut de art.631 cp. se dispune de instanţa de executare. Sesizarea se face din oficiu sau de către organul care, potrivit legii, execută amenda.”

Întrucât condamnatul nu s-a conformat disp. art. 425 alin. 1 Cpp  şi nu a depus chitanţa de plată a  amenzii în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare s-a apreciat că este de rea-credinţă şi s-a solicitat, de către biroul executări penale din cadrul Judecătoriei Tecuci, înlocuirea amenzii cu închisoarea.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa urmează a aprecia nefondată sesizarea biroului executări penale din cadrul Judecătoriei Tecuci, pentru următoarele considerente:

- reaua-credinta a persoanei condamnate, care nu se prezuma, ci trebuie dovedita, presupune ca cel condamnat sa dispuna de mijloacele materiale pentru a plăti amenda penala si să refuze în mod nejustificat sa plătească amenda la care a fost condamnat;

- simplul fapt al neachitării amenzii penale în termenul prevăzut de dispoziţiile art.425 alin.1 din cpp. nu atrage concluzia relei credinţe a condamnatului câtă vreme pot exista obiectiv şi alte circumstanţe, neimputabile condamnatului, care să fi condus la neexecutarea pedepsei aplicate;

-din cuprinsul sentinţei penale nr.124/25.03.2013 (rămasă definitivă la data de 11.04.2013, prin nerecurare) a Judecătoriei Tecuci rezultă că, Brici Costel Marian a fost condamnat la 3 (trei) ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin.2 Cod penal, cu aplicarea disp.art.41 alin.2 Cod penal., la 1 (unu) an închisoare, pentru comiterea infracţiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin.1 Cod penal şi la 6 (şase) luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de ameninţare, prevăzută de art. 193 alin.1 Cod penal, iar conform disp. art. 33 lit.a şi ale art. 34 lit.b Cod penal, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.

-la data de 11.04.2013, condamnatul a început executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală mai sus menţionată, fiind încarcerat la Penitenciarul B.

-aşadar, în perioada de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare (sp.nr.69/21.02.2013, definitivă la data de 05.03.2013), B C M a fost încarcerat în vederea executării unei alte pedepse (privative de libertate) de 3 ani închisoare aplicată prin sp.nr.124/25.03.2013 a Judecătoriei Tecuci, astfel că fiind în stare de detenţie nu a avut posibilitatea materială de a achita amenda penală definitiv aplicată, întrucât nu a putut desfăşura activităţi producătoare de venituri care să-i permită plata amenzii penale.În consecinta, instanţa constată că nu s-a dovedit că, având posibilitati materiale, condamnatul s-a sustras de la plata amenzii penale.

Fata de aceasta împrejurare, constatând ca nu s-a facut dovada relei-credinte a condamnatului, instanţa urmează să respingă sesizarea biroului de executări penale ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare