Plangere contraventionala.

Dosar nr.13524/318/2010 Cod operator 2445

ROMÂNIA

JUDECATORIA  TG-JIU

SENTINTA CIVILA NR.6843

Sedinta publica de la 21.10.2010

Completul constituit din:

JUDECATOR- ANGELA GAVANESCU

GREFIER: IUTALÎM RAMONA CLAUDIA

Pe rol fiind solutionarea plângerii contraventionale formulate de petenta SC TPSUD SA  în contradictoriu cu intimata IPJ Gorj.

La apelul nominal facut în sedinta publica au raspuns pentru petenta, consilier juridic AA, lipsa fiind intimata.

Procedura de citare este legal îndeplinita.

S-a facut referatul oral al cauzei de catre grefierul de sedinta,  dupa care se constata înaintata la dosar prin serviciul registratura al instantei din partea Politiei Oras Rovinari adresa nr. 107456/18.10.2010.

Reprezentantul petentei depune la dosar proces verbal de predare - primire privind predarea primirea autovehiculului cu nr. GJ-28-ENE, pentru a face dovada faptului ca acesta este utilizat doar în cariera, foi parcurs pentru acelasi autovehicul apartinând petentei, bonuri de transport.

Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanta a constatat cauza în stare de judecata si a acordat cuvântul pe fond.

Consilier juridic AA a solicitat într-o prima teza admiterea plângerii contraventionale, anularea procesului verbal în totalitate, iar în subsidiar  înlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu sanctiunea avertismentului dat fiind faptul ca din actele depuse la dosar si depozitiile martorilor audiati în cauza a rezultat faptul ca autovehiculul cu nr. GJ 28- ENE este folosit de petenta doar în cariera, la momentul constatarii contraventiei deplasându-se pe drum european pentru a tracta un alt autovehicul, împrejurari pe care agentul constatator nu le-a luat în considerare la individualizarea sanctiunii deplasarii, depunând la dosar concluzii scrise.

JUDECATA

Prin plângerea contraventionala înregistrata pe rolul Judecatoriei Tg-Jiu la data de 15.07.2010, sub nr.13524/318/2010, petenta SC TPSUD SA  a solicitat instantei ca în contradictoriu cu intimata IPJ Gorj  sa se dispuna anularea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CC nr. 5847870/15.06.2010, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu sanctiunea avertismentului.

În motivarea plângerii, petenta a aratat ca  în data de 15.06.2010, orele 16,55, organele de constatare din cadrul Politiei Rovinari au oprit si controlat în trafic autovehiculul apartinând societatii petente înmatriculat sub nr. GJ-28-ENE, constatând ca conducatorul auto MM nu a prezenta dovada achitarii rovinietei pentru autovehicul anterior mentionat, drept pentru care petenta a fost sanctionata cu 2750 lei amenda contraventionala si obligatia platii unui tarif de despagubire în cuantum de 720 EURO.

A invocat faptul ca în conformitate cu art. 6 paragraful 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, prezumtia de nevinovatie constituie o componenta esentiala a dreptului la un proces echitabil, presupunând dreptul oricarei persoane acuzate de o contraventie de a fi considerata nevinovata pâna când vinovatia sa va fi stabilita printr-o hotarâre judecatoreasca definitiva.

 A apreciat în consecinta ca în prezenta speta nu se aplica prevederile art. 1169 Cod civil conform carora cel care face o propunere înaintea instantei trebuie sa o dovedeasca.

 A invocat drept motiv de nelegalitate al procesului verbal încalcarea de catre agentul constatator a dispozitiilor art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, în sensul ca nu a fost adusa la cunostinta contravenientei dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de constatare.

 Pe de alta parte, a invocat faptul ca agentul constatator nu a  avut în vedere la individualizarea sanctiunii aplicate prevederile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, regimul juridic al contraventiilor netinând cont de explicatiile conducatorului auto MM care a învederat agentului constatator faptul ca autovehiculul nu este folosit pe drumurile publice fiind utilizat numai în cariera de lignit Rovinari - Pesteana, dar, datorita defectarii accidentale a unui alt autovehicul pe raza localitatii Rovinari, a fost necesara folosirea temporara a acestuia pentru tractarea autovehiculul avariat pana la baza de reparatii, ceea ce imprima faptei un grad redus de pericol social.

În drept, plângerea a fost întemeiata pe dispozitiile art. 31-36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.

În dovedirea plângerii, petenta a depus la dosar în copie procesul-verbal de constatare a contraventiei seria CC nr. 5847870/15.06.2010 precum si un proces verbal.

Intimata, legal citata, nu a formulat întâmpinare.

Ambele parti au solicitat judecarea cauzei în lipsa conform disp.art.242 alin.2 C.proc.civ.

În temeiul dispozitiilor art. 129 alin 5 C.proc.civ. si art.34 alin.1 din O.G.nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, instanta a  dispus emiterea unei adrese catre intimata pentru a înainta la dosar actele care au stat la baza întocmirii procesului verbal contestat, precum si sa precizeze numele si domiciliul martorului asistent mentionat  în act.

 Cu adresa nr. 176034/14.09.2010, Politia Orasului Rovinari a precizat ca martorul asistent se numeste MM cu domiciliul în ... si a înaintat la dosar raportul agentului constatator, aceleasi acte fiind înaintate la dosar si cu adresa 178/21.09.2010 de catre intimata IPJ Gorj (  filele 12-21).

De asemenea, petentei i-a fost încuviintata, în temeiul prevederilor art.167 C.proc.civ., proba cu doi martori, între care si martorul asistent MM, precum si proba cu înscrisuri.

În cadrul probei cu înscrisuri, reprezentantul petentei a solicitat revenirea cu adresa catre intimata pentru a înainta ordinul de serviciu al  agentului constatator, cu adresa nr. 107456/18.10.2010 , Politia Orasului Rovinari comunicând ca la data de 15.06.2010 agentul constatator DA a executat serviciul conform buletinului posturilor si a planificarii serviciilor întocmite la nivelul subunitatii pentru luna iulie 2010 pe DE 79 sector Rovinari.

În cadrul probei cu înscrisuri  petenta a depus la dosar foi de parcurs si bonuri de transport privind autovehiculul înmatriculat sub nr. GJ-28- ENE, dovada platii rovinietei pentru autovehicul tractat, foaie de comanda reparatii autoturism tractat ( filele 26-47, filele 54-68 ).

 În cadrul probei testimoniale, instanta a audiat la termenul de judecata din 07.10.2010 martorii CI si MM, depozitiile acestora fiind consemnate în scris si atasate la dosarul cauzei ( filele 48-49).

Plângerea este scutita de plata taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar, co1nform dispozitiilor art. 15 lit.i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru  si a fost formulata cu respectarea termenului  de 15 zile de la data comunicarii procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii prevazut de art.31 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, termen calculat conform disp.art.101 alin.1 C.proc.civ.

Analizând materialul probator administrat în cauza instanta retine urmatoarele:

Prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CC nr. 58478710/15.06.2010 s-a dispus sanctionarea petentei cu amenda contraventionala în cuantum de 2750 lei pentru savârsirea contraventiei prevazute de art.8 alin. 1 din O.G. nr.15/2002 si sanctionata potrivit art. 8 alin.2 din O.G nr. 15/2002,  retinându-se ca la data de 15.06.2010, ora 16,52, pe DE 79, în localitatea Rovinari, autoutilitara Roman cu nr. GJ-28- ENE a fost identificata în trafic fara a avea achitata taxa de utilizare a drumurilor europene.

Pe lânga amenda contraventionala, în sarcina contravenientei s-a mentionat si obligatia de a achita in contul RO 26RNCB013401383724001 la DRDP Craiova suma de 720 Euro reprezentând tariful de despagubire.

Procesul-verbal nu a fost semnat de catre petenta, însa la rubrica alte mentiuni s-a consemnat ca a fost întocmit în lipsa, iar la rubrica  martor asistent a fost indicat numitul MM, conducator auto, cu datele de identificare.

Procedând la verificarea, potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001, a legalitatii si temeiniciei procesului-verbal contestat, instanta retine, în ceea ce priveste legalitatea, ca  actul contestat cuprinde mentiunile prevazute de art.17 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, nefiind incident vreunul din motivele de nulitate care se constata din oficiu de catre instanta de judecata.

De asemenea, instanta constata ca pentru fapta descrisa a fost stabilita în mod corect încadrarea în textele de lege indicate ca temei legal al constatarii si sanctionarii contraventiei, respectiv art.8 alin.1 din O.G.nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din România în  conformitate cu care constituie contraventie fapta de a circula fara a detine rovinieta valabila.

De asemenea, potrivit art.8 alin.3 din O.G.nr.15/2002 contravenientul are obligatia de a achita, pe lânga amenda contraventionala, cu titlu de tarif de despagubire, în functie de tipul vehiculului folosit fara a detine rovinieta valabila, sumele stabilite potrivit anexei 4 la ordonanta, iar sanctiunea aplicata se încadreaza în limitele prevazute de art.8 alin.2, respectiv între 2750 lei  si 3000 lei.

În ceea ce priveste motivul de nelegalitate invocat de petenta, respectiv acela ca nu i s-a creat posibilitatea de a formula obiectiuni, instanta observa în primul rând ca angajatul acesteia, conducatorul auto MM, nu are calitatea de reprezentant legal al acesteia, astfel ca în mod corect agentul constatator a consemnat ca procesul-verbal a fost întocmit în lipsa contravenientei.

Desi art.16 alin.7 din O.G.nr.2/2001 prevede sanctiunea nulitatii procesului-verbal în situatia neconsemnarii obiectiunilor petentului la rubrica "alte mentiuni", aceasta nulitate este relativa, deoarece nu poate fi invocata de instanta din oficiu, asa cum rezulta din interpretarea per a contrario a dispozitiilor art. 17 teza a II-a din O.G.nr.2/2001.

Fiind o  nulitate relativa  este conditionata de existenta unei vatamari, care nu se mai presupune de aceasta data, astfel cum rezulta din interpretarea per a contrario a art. 105 alin. 2 teza a II-a din C. proc. civ.  (incident în speta fata de prevederile art.47 din O.G.nr.2/2001, în conformitate cu care dispozitiile ordonantei se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civila), existenta vatamarii fiind lasata la aprecierea instantei.

Având în vedere faptul ca obiectiunile pe care petenta le-ar fi putut consemna, într-o formulare sumara, impusa de spatiul afectat rubricii "alte mentiuni", au putut fi valorificate prin plângerea adresata instantei de judecata, instanta apreciaza ca petenta nu a dovedit vatamarea  fara de care nulitatea relativa nu poate opera.

În ceea ce priveste motivul alegat de catre petenta, instanta are în vedere si Decizia nr.22/19.03.2007 a ÎCCJ, decizie data în recursul în interesul legii având ca obiect unificarea practicii judiciare în aplicarea dispozitiilor art.16 alin.7 din O.G.nr.2/2001, în sensul ca acest motiv nu face parte dintre cele de nulitate absoluta enumerate limitativ de art.17 din O.G.nr.2/2001 si poate atrage doar o nulitate relativa, în conditiile dovedirii vatamarii încercate.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat,  instanta are în vedere  faptul ca nu întreaga materie a contraventiilor din dreptul intern reprezinta o "acuzatie în materie penala", în sensul  autonom al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. O premisa contrara, în sensul ca natura "penala" are întreaga materie a contraventiilor, nefiind de conceput vreo distinctie din acest punct de vedere în interiorul unei materii cu caracter unitar, se loveste de cel putin doua contraargumente.

Primul are în vedere însasi modalitatea de analiza a Curtii Europene, care nu porneste niciodata - nici chiar în situatiile în care s-a mai confruntat cu ipoteze similare - de la premisa ca o anumita fapta contraventionala reprezinta o acuzatie în materie penala. Curtea procedeaza în mod necesar si invariabil la o analiza a cazului concret dedus judecatii, pentru clarificarea aplicabilitatii ratione materiae a art. 6 si subsecvent, a incidentei garantiilor instituite de acesta.

Aceasta analiza are loc prin aplicarea principiilor stabilite în cauzele Engel si altii împotriva Olandei si Oztürk împotriva Germaniei.

Pentru clarificarea continutului notiunii autonome de "acuzatie în materie penala ", necesara tocmai pentru a analiza realitatile procedurii în litigiu, Curtea a stabilit trei criterii si anume (a) calificarea faptei potrivit dreptului national, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sanctiunii.

În ceea ce priveste primul criteriu, în dreptul intern conducerea unui autovehicul fara a avea achitat tariful de utilizare a retelei de drumuri nationale reprezinta o fapta contraventionala si nu penala. 

Însa în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului calificarea faptei în dreptul national al statului în cauza are o valoare formala si relativa, reprezentând doar un punct de plecare în analiza efectuata de Curte ( cauza Weber împotriva Elvetiei).

Ratiunea pentru care calificarea realizata de dreptul intern nu este una absoluta este prezentata de Curte în cauza Oztürk  împotriva Germaniei. Astfel, ar fi contrar obiectului si scopului art. 6, care garanteaza oricarei persoane dreptul la un proces echitabil, daca statelor le-ar fi permis sa excluda din câmpul de aplicare al art. 6 o întreaga categorie de fapte, pe motivul ca acestea ar fi contraventii.

Al doilea criteriu, natura faptei incriminate,  este considerat de Curte cel mai important ( cauza Jussila împotriva Finlandei), iar el presupune analiza alternativa a mai multor aspecte.

Astfel, un prim aspect analizat îl constituie sfera de aplicare a normei încalcate prin savârsirea faptei. În ipoteza în care textul normativ se adreseaza tuturor cetatenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special, atunci acesta este de aplicabilitate generala si art. 6 sub aspect "penal " devine incident ( hotarârea Bendenoun împotriva Frantei). Evident, aceasta nu exclude stabilirea unor conditii privind savârsirea faptei, calitatea persoanei (de exemplu, sofer sau contribuabil) sau alte aspecte ale raspunderii juridice, în masura în care norma îsi pastreaza caracterul de generala aplicare.

Verificând existenta acestui element în cauza, instanta constata ca O.G.nr.15/2002 este un act normativ cu aplicabilitate generala, adresându-se tuturor posesorilor de autovehicule, iar nu unui grup de persoane având un statut special.

Un al doilea element analizat de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului îl constituie caracterul represiv (punitiv) si disuasiv, iar nu reparator al masurii luate.

În cauza, sanctiunea aplicata are acest caracter, întrucât nu este menita sa acopere un prejudiciu material produs statului, ci are rolul de a sanctiona o anumita conduita apreciata de legiuitor ca prezentând pericol social pentru circulatia pe drumurile publice.

Prejudiciul material adus statului este reparat prin tariful de despagubire, nu prin amenda contraventionala aplicata.

În ceea ce priveste cel de-al treilea criteriu, natura si gravitatea sanctiunii, se  are în vedere maximul pedepsei prevazut de lege pentru fapta incriminata, deci sanctiunea la care faptuitorul s-ar fi putut expune, iar nu neaparat cea efectiv aplicata ( cauzele Campbell si Fell împotriva Marii Britanii sau Demicoli împotriva Maltei).

În dreptul intern, dupa abrogarea prevederilor privind transformarea amenzii contraventionale în închisoare, art. 5 alin. 2 si art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 din privind regimul juridic al contraventiilor prevad ca sanctiunile contraventionale principale sunt avertismentul, amenda contraventionala si prestarea unei activitati în folosul comunitatii, iar amenda contraventionala are caracter administrativ.

 Fiind distincta de eventualele prejudicii produse prin savârsirea faptei, amenda contraventionala este o sanctiune pecuniara principala, un mijloc de constrângere având un caracter preventiv si sanctionator.

În aceste conditii, trebuie analizat cuantumul acesteia, Curtea statuând în cauza Oztürk  împotriva Germaniei ca o amenda, chiar într-un cuantum moderat, nu este de natura sa înlature de plano aplicabilitatea laturii penale a art. 6.

În prezenta cauza, petenta a fost sanctionat cu amenda contraventionala în cuantum de 2750 lei, însa instanta are  în vedere faptul ca potrivit art.63 alin.2 C.penal, minimul amenzii penale îl constituie 150 lei, comparatie care  imprima severitate sanctiunii aplicate petentei.

Ultimele doua criterii formulate de Curtea europeana pentru identificarea notiunii autonome de "acuzatie în materie penala " sunt alternative, nu cumulative, îndeplinirea oricaruia dintre ele ducând la concluzia ca art. 6 sub aspectul laturii penale este aplicabil. Ca exceptie însa, abordarea cumulativa nu este exclusa atunci când analiza separata a celor doua criterii nu a fost suficienta pentru excluderea oricarui dubiu cu privire la natura faptei ce face obiectul cauzei ( hotarârea Bendenoun împotriva Frantei).

Ca atare, având în vedere criteriile analizate mai sus, instanta apreciaza ca faptele imputate petentei în prezenta cauza reprezinta o "acuzatie în materie penala".

Consecintele calificarii faptei imputate petentei de catre instanta în prezenta cauza drept acuzatie în materie penala sunt acelea ca petenta se bucura de prezumtia de nevinovatie, iar sarcina probei incumba autoritatilor statului.

Însa niciuna dintre aceste garantii procesuale nu are un caracter absolut, deoarece limitele pâna la care functioneaza prezumtia de nevinovatie si continutul obligatiei autoritatilor de a suporta sarcina probei se raporteaza la specificul fiecarui caz în parte.

În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal si incluse în sfera abaterilor contraventionale, instanta de fata constata ca legiuitorul european  a admis faptul ca limitele de apreciere sub aspectul respectarii prezumtiei de nevinovatie sunt mult mai largi. Prezumtia de nevinovatie nu este una absoluta, ca de altfel nici obligatia acuzarii de a suporta întreaga sarcina a probei. Dat fiind ca analiza se plaseaza într-un domeniu în care numarul faptelor sanctionate este extrem de mare, Curtea Europeana a retinut ca aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enuntate ar duce la lasarea nepedepsite a multor contraventii si ar pune în sarcina autoritatilor ce aplica astfel de sanctiuni o povara excesiva si nejustificata, orientare jurisprudentiala dovedita prin  decizii de inadmisibilitate de tipul Falk împotriva Olandei.

O cauza semnificativa în jurisprudenta Curtii este Salabiaku împotriva Frantei, în care instanta europeana analizeaza limitele prezumtiei de nevinovatie prin raportare la instituirea de catre legislatiile nationale a unor prezumtii de drept ori prin folosirea de catre judecatorii nationali a prezumtiilor simple de fapt.

În aceasta cauza  instanta europeana a amintit faptul ca prezumtiile de fapt sau de drept opereaza în legile represive din toate sistemele juridice si ca ea nu interzice în principiu asemenea prezumtii. Cu toate acestea, exigentele unui proces echitabil impun statelor contractante ca, în materie penala, sa nu depaseasca cu privire la instituirea prezumtiilor de fapt sau de drept anumite limite si le foloseasca într-o maniera rezonabila, tinând cont de gravitatea faptei si cu respectarea dreptului la aparare al acuzatului.

De asemenea, Curtea a stabilit ca sarcina ei nu este aceea de a verifica compatibilitatea in abstracto a unei prezumtii legale sau simple cu prevederile Conventiei, ci de a determina daca aceasta a fost aplicata în concret reclamantului într-o maniera compatibila cu respectarea prezumtiei de nevinovatie (pentru ultimul aspect cauza Bouamar împotriva Frantei).

Prin urmare, Curtea statueaza ca instituirea unor prezumtii care opereaza  împotriva persoanei sanctionate si care au rolul de a inversa sarcina probei, nu sunt incompatibile de plano cu respectarea prezumtiei de nevinovatie.

A conferi forta probanta unui înscris nu echivaleaza cu negarea prezumtiei de nevinovatie, ci poate fi considerata o modalitate de "stabilire legala a vinovatiei" în sensul art.6 din Conventia europeana. Interpretarea contrara ar fi de natura sa perturbe în mod grav  functionarea autoritatilor statului, facând extrem de dificila sanctionarea unor fapte antisociale minore ca gravitate raportat la faptele penale, dar extrem de numeroase.

Or,  în ceea ce priveste forta probanta atribuita de lege procesului-verbal de contraventie, instanta europeana a mentionat în mod constant ca administrarea probelor este supusa în primul rând regulilor din dreptul intern si ca revine cu prioritate jurisdictiilor nationale sa aprecieze elementele furnizate de ele. Sarcina Curtii este aceea de a verifica daca procedura în ansamblul sau, care cuprinde si modalitatea de administrare a probelor, a avut un caracter echitabil ( cauza Ferrantelli si Santangelo împotriva Italiei ori  Saidi împotriva Frantei).

Instanta apreciaza, având în vedere si cauza  Bosoni împotriva Frantei, ca aplicarea art. 6 din Conventie în prezenta cauza nu are ca obiect limitarea modalitatilor de proba prevazute de legea interna.

 Exigentele textului mentionat au în vedere ca vinovatia sa fie în mod legal stabilita si nu reprezinta un obstacol în calea prezumtiilor de fapt sau de drept instituite în materie contraventionala, în masura în care aceste prezumtii nu sunt irefragabile, pot fi rasturnate prin proba contrara si procedura de judecata respecta dreptul la aparare al contravenientului.

În ceea ce priveste forta probanta a procesului-verbal de contraventie în dreptul intern, instanta constata ca desi art.34 alin.1 din O.G.nr.2/2001 nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la forta probanta a actului de constatare a contraventiei, instanta pe de alta parte trebuie sa ia în  considerare faptul ca dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele ce i se imputa nu este absolut.

În acest context, Curtea mentioneaza ca prezumtiile de fapt sau de drept opereaza în toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, în masura în care statul respecta limite rezonabile, având în vedere importanta scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare (cauza Västberga Taxi Aktiebolag si Vulic împotriva Suediei).

Înteleasa în forma ei restrictiva, dar improprie, respectarea prezumtiei de nevinovatie ar presupune ca instanta de judecata, ignorând existenta procesului-verbal de contraventie, sa stabileasca temeinicia acuzatiei pe baza unor elemente întotdeauna extrinseci acestuia.

Dincolo de excesivitatea si imposibilitatea obiectiva de realizare a acestei cerinte, mai ales atunci când agentul constatator consemneaza în procesul-verbal rezultatul propriilor sale constatari, aceasta concluzie ar face ca în materia contraventionala sarcina probei sa fie mult mai împovaratoare decât în materia dreptului penal, unde, de exemplu, procesul-verbal de constatare a infractiunii flagrante este un mijloc de proba necontestat.

Or, sarcina instantei de judecata este de a respecta principiul proportionalitatii între, pe de o parte, scopul urmarit de autoritatile statului de a sanctiona faptele antisociale, iar pe de alta parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevarului judiciar, cu respectarea dreptului la aparare al persoanei sanctionate contraventional. Aceasta presupune prin esenta ca sistemul probator sa nu duca la impunerea unor conditii imposibil de îndeplinit în materie de sarcina a probei.

Textul articolului 34 alineatul 1 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 permite o interpretare în concordanta cu exigentele unui proces echitabil, de vreme ce prevede ca instanta de judecata verifica legalitatea si temeinicia procesul-verbal de contraventie.

Prin urmare, în prezenta cauza instanta nu porneste de la ideea preconceputa ca persoana sanctionata contraventional este vinovata, ci mentinerea procesului-verbal de contraventie este rezultatul unor verificari, mai restrânse ori mai largi, efectuate în mod obligatoriu de instanta de judecata.

 Hotarârea Anghel împotriva României nu constituie o critica a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contraventie, ci doar a modului de administrare a probelor, prin neînlaturarea motivata a unor declaratii de martor favorabile persoanei sanctionate contraventional, care ar fi dus la încalcarea dreptului la un proces echitabil indiferent de natura litigiului.

Transpunând aceste principii în speta, instanta observa ca intimata îsi sustine acuzarea prin procesul-verbal de constatare a contraventiei contestat, precum si prin depozitia martorului asistent.

Instanta a dat posibilitate petentei sa indice motivele de fapt si de drept ale plângerii sale, a administrat din oficiu proba cu înscrisuri, precum si proba testimoniala solicitata de petenta.

Acesteia i s-a respectat astfel dreptul la un proces echitabil, oferindu-i-se posibilitatea de a utiliza orice mijloc de proba si de a invoca orice argumente pentru dovedirea împrejurarii ca situatia de fapt descrisa în actul contestat nu corespunde modului de desfasurare a evenimentelor.

Agentul constatator al intimatei a încheiat procesul-verbal în urma constatarii personale a savârsirii contraventiei, asa cum rezulta din raportul acestuia (fila 18), iar  prezumtia de temeinicie a procesului-verbal de contraventie contestat este întarita prin depozitia martorului asistent MM , care a relatat ca seful de coloana a fost nevoit în data de 15.06.2010 sa-i dea ordin sa se deplaseze cu camionul sau GJ 28 ENE în fata Termocentralei R pentru a tracta un alt autovehicul tip basculanta apartinând petentei, desi nu avea rovinieta platita pentru camionul condus, întrucât fiind în afara programului celelalte camioane erau închise, fiecare sofer pastrând cheile camionului dat în primire de pe o zi pe alta.

Aceste probe se coroboreaza cu faptul ca petenta nu a depus la dosar dovada achitarii rovinietei pentru autovehiculul sau înmatriculat sub nr.GJ 28 ENE pentru deplasarea facuta în data de 15.06.2010, dimpotriva apararea sa a fost construita pe argumentul ca nu se impunea sa faca dovada achitarii tarifului de utilizare a retelei de drumuri nationale, autovehiculul fiind folosit doar în cariera miniera EMC Rosia, o stare de necesitate impunând ca în data de 15.06.2010 camionul sa fie scos din cariera, cu consecinta deplasarii pe o portiune nu foarte lunga a DE 79.

Cu privire la aceasta aparare, instanta retine ca într-adevar din declaratiile celor doi martori, MM si CI, conducatori auto ai celor doua autovehicule, reiese ca în data controlului autovehiculul GJ 28 ENE a iesit pe drumul national doar pentru a tracta autovehiculul GJ 02 ZAO, autovehicul care se defectase în zona Termocentralei Rovinari.

Conducatorul auto al camionului, MM, a relatat ca din garajul carierei s-a deplasat pe un drum comunal, apoi a iesit la drumul national, pe care  a circulat aproximativ un km pâna la Termocentrala R, locul unde era stationat camionul avariat.

Depozitiile celor doi martori se coroboreaza cu foaia de comanda reparatii autoturism tractat aflata la fila 45 în dosarul cauzei, din care rezulta ca în data de 15.06.2010 pentru autovehiculul GJ 02 ZAO a fost comandata repararea grupului interaxial, precum si cu foaia de parcurs aflata la fila 46, din care rezulta ca în data de 15.06.2010 autovehiculul GJ 02 ZAO a circulat pe drumul national cu destinatia Tg-Jiu.

De asemenea, instanta constata ca sustinerea petentei în sensul ca autovehiculul GJ 28 ENE este folosit în mod obisnuit în cariera miniera este întemeiata.

Astfel, din foile de parcurs  aflate la filele 26-35 se observa utilizarea camionului doar în cariera de lignit EMC Rosia si ocazional în cariera Pa, pentru perioade de timp având continuitate, anterior sanctionarii contraventionale, petenta depunând foi de parcurs pentru dovedirea aceluiasi aspect si la filele 58-64,  prezumându-se de instanta adevarata afirmatia sa ca aceste cariere sunt la distante mici una de alta, tranzitarea facându-se fara a iesi pe drumurile nationale sau europene.

Aceste foi de parcurs se coroboreaza cu depozitiile martorilor, precum si cu procesul-verbal de predare primire aflat la fila 54, încheiat la o data anterioara celei retinute în actul contestat -17.09.2008, din care rezulta ca  utilajul camion înmatriculat sub nr.GJ 28 ENE a fost predat pentru exploatare conducatorului auto MM  pentru a fi folosit în cariera, în depozite, platforme si drumuri industriale, trasee cu privire la care într-adevar  petenta nu trebuie sa achite taxa de utilizare.

Asadar, petenta a dovedit faptul ca iesirea autovehicului GJ 28 ENE pe DE 79 a reprezentat o actiune izolata, impusa de o situatie de urgenta, respectiv tractarea unui autovehicul defect.

Însa, chiar daca aceasta actiune a fost impusa de o situatie de urgenta si a avut drept scop, asa cum rezulta din depozitiile martorilor audiati în cauza, fluidizarea si deblocarea circulatiei pe DE 79, instanta apreciaza ca în speta nu sunt întrunite conditiile starii de necesitate, cauza exoneratoare de raspundere contraventionala potrivit art.11 alin.1 din O.G.nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.

Pentru a retine astfel, instanta are în vedere faptul ca blocarea traficului rutier de catre autovehicul avariat putea fi înlaturata si altfel, respectiv prin trimiterea de catre petenta pentru tractarea camionului avariat a unui autovehicul pentru care avea achitat tariful de utilizare a retelei de drumuri nationale.

Faptul ca la perioada din zi în care s-a petrecut evenimentul si a luat nastere nevoia tractarii unui autovehicul avariat, respectiv 16.00-17.00, în garajul carierei miniere nu existau alti soferi sau alte camioane deschise  având achitata rovinieta pentru a fi folosite în acest scop nu este imputabil decât petentei, care are obligatia, având în vedere ca si din depozitiile martorilor angajati ai sai a rezultat ca tractarea autovehiculului avariat de catre un altul apartinând tot petentei este procedura standard în astfel de situatii, sa ia masurile necesare  pentru asigurarea unui serviciu permanent de urgenta, în care sa poata fi folosit la orice moment al zilei un autovehicul având rovinieta achitata.

Asadar, cum petenta nu a procedat în acest fel, si-a asumat riscul comiterii si sanctionarii unei contraventii în momentul în care a ales sa utilizeze pe drumurile nationale un autovehiculul cu privire la care rovinieta nu era achitata.

În concluzie, în raport de probatoriul administrat în cauza, instanta apreciaza ca  starea de fapt descrisa în procesul-verbal de constatare a contraventiei contestat corespunde realitatii, astfel ca  în mod temeinic s-a retinut  în sarcina petentei de catre agentul constatator savârsirea contraventiei prevazute de art.8 alin.1 din O.G.nr.15/2002.

Pe de alta parte, instanta constata ca la stabilirea sanctiunii nu au fost avute în vedere dispozitiile art.4 alin.5 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor,  în sensul ca sanctiunea stabilita nu este  proportionala cu gradul de pericol social al faptei savârsite, proportionalitatea  între fapta comisa si consecintele comiterii ei fiind una dintre cerintele impuse prin jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului în materia aplicarii oricaror masuri restrictive de drepturi,  în cauze precum Handyside împotriva Marii Britanii si Muller împotriva Elvetiei.

Astfel, faptul ca iesirea autovehicului GJ 28 ENE  pe DE 79 a fost impusa într-adevar de o situatie de urgenta, respectiv tractarea  unui autovehicul defect si implicit fluidizarea si deblocarea circulatiei pe DE 79, faptul ca petenta a facut dovada împrejurarii ca în mod constant camionul GJ 28 ENE este folosit doar în cariera miniera, precum si bunacredinta a acesteia cu privire la respectarea O.G.nr.15/2002 retinuta de instanta din aceea ca pentru alte 9 autovehicule apartinându-i are achitata taxa de utilizare a drumurilor nationale pentru o perioada de 12 luni de zile, pâna în data de 05.05.2011, aspect rezultat din înscrisul aflat la fila 44 în dosar, constituie argumente suficiente pentru ca instanta sa aprecieze ca fapta sa  cercetata în prezenta cauza  prezinta un pericol social redus.

Desi amenda contraventionala aplicata a fost în cuantumul minim prevazut de lege, având în vedere  circumstantele atenuante descrise mai sus, instanta considera ca la aprecierea gradului de pericol social al faptei agentul constatator a omis sa dea suficienta relevanta acestor aspecte, posibilitate pe care o avea potrivit disp.art.21 alin.3 din O.G.nr.2/2001.

Orice sanctiune juridica, inclusiv cea contraventionala, nu reprezinta un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile sa se aplice sanctiunea amenzii. Sanctiunile juridice constituie nu mijloace de razbunare a societatii, ci de prevenire a savârsirii faptelor ilicite si de educare a persoanelor vinovate.

În consecinta, în cazul faptelor cu un grad scazut de pericol social, scopul sanctiunilor contraventionale se poate realiza si prin aplicarea unei masuri de atentionare a contravenientului, fara aplicarea amenzii contraventionale, ca sanctiune corelata unor contraventii cu un grad sporit de pericol social.

Desi pentru contraventia savârsita art.8 alin.2 din O.G.nr.15/2002 prevede numai sanctiunea amenzii contraventionale, instanta retine ca potrivit art.7 alin.3 din O.G. nr.2/2001 avertismentul se poate aplica si în cazul în care actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei nu prevede aceasta sanctiune.

Ca atare, având în vedere  prevederile art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, în conformitate cu care sanctiunea se aplica în limitele prevazute de actul normativ  si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savârsite, tinându-se seama de împrejurarile în care a fost savârsita fapta, de modul si mijlocele de savârsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului, instanta constata ca plângerea este în parte întemeiata, sanctiunea amenzii contraventionale aplicata de agentul constatator petentei  fiind neproportionala cu gradul de pericol social al faptei.

Având în vedere prevederile art.8 alin.6 din O.G.nr.15/2002 în conformitate cu care odata cu aplicarea amenzii contraventionale, utilizatorilor români care folosesc reteaua de drumuri nationale din România fara a avea rovinieta valabila li se retine certificatul de înmatriculare al vehiculului pâna la prezentarea dovezii de achitare a tarifului de despagubire, instanta apreciaza ca masura restituirii certificatului de înmatriculare pentru autovehiculul GJ 28 ENE este una administrativa, astfel ca  în raport de prevederile precitate si faptul ca procesul-verbal a fost modificat doar sub aspectul individualizarii sanctiunii, cererea petentei de obligare a intimatei sa-i restituie certificatul de înmatriculare la data pronuntarii prezentei hotarâri este neîntemeiata.

Pentru aceste considerente, instanta va admite în parte plângerea, va dispune înlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale  în cuantum de 2750 lei cu sanctiunea "Avertismentului", ce  va fi comunicata  petentei prin prezenta hotarâre în conformitate cu disp.art.7 alin.1 din O.G. nr.2/2001 si va mentine celelalte dispozitii ale procesului-verbal contestat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Admite în parte plângerea contraventionala formulata de petenta SC TPS SA, cu sediul procesual ales în .... în contradictoriu cu intimata IPJ Gorj, cu sediul în Tg-Jiu, judetul Gorj.

Înlocuieste sanctiunea amenzii contraventionale  în cuantum de 2750 lei, aplicata petentei prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CC nr.5847870/15.06.2010 întocmit de Politia Oras Rovinari, cu sanctiunea "Avertisment", ce va fi comunicata petentei.

Mentine celelalte dispozitii ale procesului-verbal de constatare si sanctionare  a contraventiei contestat.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica din 21.10.2010 la Judecatoria Tg-Jiu.

 Presedinte,  Grefier,

Red./Tehn.AG 4 ex./22.11.2010

Domenii speta

Spete similare