Ucidere din culpă, art. 178 alin. 1, 2 Cod penal

Obiect: ucidere din culpă,  art. 178 alin. 1, 2 Cod penal

SENTINŢA PENALĂ Nr. 91 /17.03.2011

Prin rechizitoriul înregistrat la această instanţă, Parchetul de pe lângă Judecătorie a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului V.D., cu datele de stare civilă din dispozitiv, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1,2 Cod penal, constând în aceea că la data de 28.03.2010, în timp ce se deplasa cu autoturismul pe DN xx din direcţia X. către Y., inculpatul a surprins şi accidentat pe numitul V.F. din comuna Z., jud. Neamţ, care a fost transportat la Spitalul Piatra Neamţ, unde a doua zi a decedat, urmare a evoluţiei nefavorabile.

Părţile vătămate, moştenitori ai defunctului V.F., s-au constituit părţi civile în cauză conform cererii de constituire.

Inculpatul, la termenul de judecată din data 17 februarie 2011, a recunoscut în totalitate fapta reţinută în actul de sesizare a instanţei şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Din actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, instanţa reţine că din probele administrate în această fază rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite şi sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.

Astfel, la data de 28.03.2010, inculpatul se deplasa cu autoturismul Opel Vectra cu nr. NT xxxxxx pe DN 15 B din direcţia X. către Y., iar la un moment dat pe sensul său de mers a pătruns victima V.F., pe care a încercat să o evite, prin efectuarea unei manevre de viraj la stânga; nu  a reuşit să-l evite, producându-se impactul iniţial în treimea din dreapta a spoilerului faţă, în zona adiacentă a numărului de înmatriculare, ceea ce corespunde cu fractura deschisă a ambelor oase ale gambei drepte ale victimei, consemnată în actele medicale. După impactul iniţial, victima a fost proiectată pe parbriz şi apoi în aer, după care a aterizat pe carosabil.

Autoturismul condus de inculpat circula în momentele premergătoare accidentului cu o viteză de 57,02 km/h, în condiţiile în care viteza maximă legală a autoturismelor în localităţi este de 50 km/h.

Inculpatul ar fi putut evita accidentul dacă ar fi efectuat manevra de viraj la stânga şi ar fi pătruns pe sensul opus, de unde în acel moment nu venea niciun autoturism, însă ca urmare a faptului că victima a realizat târziu pericolul expunerii şi a ezitat în a efectua traversarea, conducătorul auto a avut o reacţie întârziată în a efectua virajul la stânga, ceea ce a condus la producerea accidentului.

După producerea accidentului, inculpatul a mutat autoturismul mai în faţă, aşa cum rezultă din cuprinsul depoziţiei martorului I.C., cel care a perceput în mod direct evenimentul rutier soldat cu decesul victimei.

Astfel, inculpatul a încălcat prevederile art. 49 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 R, conform cărora limita maximă de viteză în localităţi este de 50 km/h, şi ale art. 77 alin. 3 din acelaşi act normativ, conform cărora este interzis oricărei persoane să schimbe poziţia vehiculului implicat într-un accident de circulaţie în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau a mai multor persoane, să modifice starea locului sau să şteargă urmele accidentului fără încuviinţarea poliţiei care cercetează accidentul.

Pe de altă parte, nici victima nu a întreprins măsuri de evitare a producerii accidentului, în condiţiile în care a traversat carosabilul printr-un loc nemarcat, fără a se asigura înainte, încălcând astfel prevederile art. 72 pct. 3 din OUG nr. 195/2002 R, conform cu care traversarea drumului public de către pietoni se face perpendicular pe axa acestuia, numai prin locurile special amenajate şi semnalizate corespunzător, iar în lipsa acestora, în localităţi, pe la colţul străzii, numai după ce s-a asigurat că o pot face fără pericol pentru ei şi pentru ceilalţi participanţi la trafic.

Situaţia de fapt astfel reţinută şi culpa comună a inculpatului şi a victimei în producerea accidentului a fost temeinic şi amplu argumentată de procuror prin rechizitoriu.

Din probele administrate în faza de urmărire penală, instanţa reţine că inculpatul se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1,2 Cod penal.

Vinovăţia inculpatului este dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la faţa locului, planşă foto şi schiţa locului accidentului, depoziţiile martorilor I.F. şi I.C., raport de constatare medico-legală, raport de expertiză tehnică auto, buletin analiză toxicologică alcoolemie, toate coroborate cu declaraţiile inculpatului, prin care recunoaşte şi regretă fapta comisă.

La individualizarea pedepsei ca fa vi aplicată, instanţa va avea în vedere gradul de pericol social al infracţiunii, al cărei rezultat a constat în decesul unei persoane, circumstanţele concrete în care a fost comisă, persoana inculpatului, care este la prima abatere de la legea penală şi a avut o poziţie procesuală sinceră, şi în raport de aceste criterii se reţine că scopul educativ şi preventiv al pedepsei va putea fi realizat prin condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, cu aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În baza art. 3201 alin. 5 Cod procedură penală, se va dispune disjungerea acţiunii civile.

În tem. art. 191 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Domenii speta

Spete similare