Ucidere din culpă - Art. 178 Cod penal

Ucidere din culpă - Art. 178 Cod penal

SENTINŢA PENALĂ Nr. 24/ 26.01.2012

Prin rechizitoriul înregistrat la această instanţă, Parchetul de pe lângă Judecătorie a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului I.S., jud. Iaşi, de cetăţenie română, studii liceale, ocupaţia şofer, este căsătorit, are doi copii minori, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1,2 Cod penal.

Se reţin prin actul de sesizare a instanţei în esenţă următoarele :

La data de 18.07.2009, în jurul orelor 21:00, în timp ce conducea autoturismul Ford Galaxy cu nr. de înmatriculare IS.XX.XXX pe DN 15 B, în localitatea S., com. Z., jud. Neamţ, în dreptul magazinului mixt-restaurant SC E. SRL, a surprins şi accidentat mortal pe minorul C.E..

Prin expertiza tehnică judiciară auto efectuată în cauză, s-a stabilit că inculpatul circula cu viteza de 58 km/h, accidentul fiind determinat de faptul că victima a pătruns pe partea carosabilă printr-un loc nepermis cu indicator sau marcaj de traversare pentru pietoni, în fugă şi fără să se asigure.

Cu toate acestea însă, având în vedere că inculpatul circula în localitate cu o viteză peste limita legală, încălcând astfel prevederile cuprinse în OUG 195/2002 R, nu poate fi reţinută culpa exclusivă a victimei în producerea accidentului.

Deşi s-a constatat prin expertiză că evenimentul nu ar fi putut fi evitat de inculpat chiar dacă ar fi circulat cu viteza maximă admisă în localitate, culpa concurentă a victimei nu înlătură răspunderea penală a inculpatului, culpa sa suprapunându-se peste cea a victimei, fiind vorba de forma culpei simple prevăzute de art. 19 pct. 2 lit. b Cod penal, inculpatul neprevăzând rezultatul periculos al faptei sale de a conduce autoturismul cu o viteză peste cea legală, constând în posibilitatea de producere a unui accident rutier soldat cu decesul unei persoane, deşi trebuia şi putea să-l prevadă.

În acest sens, ca practică judiciară, prin rechizitoriu au fost exemplificate două decizii penale pronunţate de I.C.C.J.

Părţile vătămate s-au constituit părţi civile în cauză, după cum urmează : C.E., tatăl victimei, cu 30.000 lei cu titlu de daune materiale şi 1.000.000 lei cu titlu de daune morale, E.C., mama victimei, cu suma de 1.000.000 lei cu titlu de daune morale, E.L.C., sora minoră a victimei, cu 1.000.000 lei, daune morale.

În cauză, a fost introdus asigurătorul de răspundere civilă auto – SC X. Sa (a se vedea poliţa de asigurare – fila 29 din dosar).

Prin declaraţia dată în instanţă (fila 44), inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei puse în sarcina sa, învederând instanţei în esenţă că nu a avut nicio posibilitate de evitare a accidentului, întrucât victima a ieşit brusc pe carosabil, într-o fracţiune de secundă, şi s-a izbit de oglinda laterală a maşinii.

Au fost audiaţi martorii din lucrări, respectiv L.S., F.E., O.L., A.S. şi C.H., declaraţiile acestora fiind consemnate la dosarul cauzei.

Pe latură civilă, la propunerea părţilor vătămate, au fost audiaţi martorii L.A. şi P.V., ale căror depoziţii, de asemenea, au fost consemnate la dosarul cauzei.

Analizând probatoriul administrat atât în cursul urmăririi penale, cât şi nemijlocit în instanţă, se reţine următoarea situaţie de fapt :

La data de 18.07.2009, în jurul orelor 21:00, inculpatul I.S. conducea autoturismul Ford Galaxy cu nr. de înmatriculare IS.XX.XXX pe DN 15 B, în localitatea S., com. Z., jud. Neamţ, din direcţia P. spre Tg.Neamţ.

Autoturismul inculpatului circula în faţa autocamionului SV.XX.XXX, condus de martorul C.H. şi cât mai aproape de axul drumului.

Ajuns în dreptul magazinului mixt-restaurant SC E. SRL, unde avea loc o nuntă, inculpatul a observat un autoturism Dacia oprit paralel cu o cabină telefonică montată pe gardul restaurantului, pe sensul său de deplasare, şi imediat din partea dreaptă a ieşit în fugă minorul C.E., a intrat pe carosabil şi s-a izbit de partea frontală a autoturismului, respectiv de oglinda retrovizoare din partea dreaptă, la scurt timp intervenind decesul acestuia.

Astfel, martora A.S., soţia inculpatului şi care se afla în autoturismul condus de acesta la momentul producerii accidentului, a declarat următoarele :

În localitatea S., întrucât pe ambele părţi ale carosabilului se afla multă lume, iar la un restaurant se sărbătorea o nuntă, inculpatul circula cât mai aproape de axul drumului.

În dreptul restaurantului, de după o maşină parcată în faţa localului, brusc un copil s-a angajat în traversarea străzii în fugă, probabil se alerga cu un alt copil, întrucât era cu capul întors în spate, apoi a avut loc impactul totul petrecându-se „într-o fracţiune de secundă”.

De asemenea, relevantă este depoziţia martorului C.H., conducătorul autocamionului care circula în spatele autoturismului condus de inculpat (fila 65 din dosar).

Acest martor a declarat că ajungând în faţa barului unde se desfăşura o nuntă, în faţa acestui bar victima, care se juca cu alţi copii, a intrat brusc şi fără să se asigure cam jumătate de metru pe carosabil şi s-a izbit în partea dreaptă a autoturismului condus de inculpat. Încercând să evite accidentul, inculpatul a intrat pe contrasens.

Mai arată martorul că inculpatul circula într-o coloană de maşini şi că nu ar fi putut evita impactul, că accidentul s-a întâmplat „din scurt”, minorul fiind lovit cu laterala autoturismului.

Este adevărat că martorul declară că a văzut pe partea dreaptă în faţa restaurantului copii jucându-se, dar trebuie avut în vedere că acesta circula cu un autocamion şi deci a avut această posibilitate, în comparaţie cu autoturismul condus de inculpat.

În varianta expusă de martorii L.S., F.E. şi O.L. (a se vedea declaraţiile acestora – filele 55, 56, 57 din dosar), inculpatul s-a angajat în depăşirea unui T.I.R., a virat brusc dreapta şi a intrat în afara carosabilului, acroşându-l pe minor cu oglinda retrovizoare.

În cursul urmăririi penale, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto şi apoi a unui supliment de expertiză, în urma redeschiderii urmării penale.

Conform concluziilor expertului tehnic judiciar X., varianta expusă de martorii L.S., F.E. şi O.L. nu are susţinere tehnică, deoarece : pătrunderea autoturismului condus de I.S. în parcarea situată în fata restaurantului SC E. SRL ar fi produs cu siguranţa pe lângă alte avarii (în parcare aflându-se autoturisme) şi alte victime (în parcare putându-se afla şi potenţiali nuntaşi); pierderea controlului autoturismului în situaţia de revenire din depăşire, ţinând cont de traiectoria descendentă către acostamentul situat in partea dreapta a sensului Z. - Tg.Neamţ, ar fi condus în această situaţie la părăsirea carosabilului de către autoturismul condus de inculpat, cu posibilitate insignifiantă de a reintra pe contrasens, direcţia opusă faţă de cea invocată de martori . Nu în ultimul rând, aşa cum reiese din măsurătorile efectuate la faţa locului, consemnate in procesul verbal de cercetare la faţa locului şi în schiţa locului accidentului, se constată că pata de sânge notata cu 1 provenită de la minor pe carosabil se situează la o distanta de 0,25 m fata de extremitatea carosabilului; există o diferenţă sensibilă de nivel între carosabil şi parcare, iar în zona respectivă nu se afla un acostament, ci doar parcare situată în partea dreaptă a sensului de mers Z.-Tg.Neamţ.

Analizând procesul verbal de cercetare la faţa locului, schiţa locului accidentului, coroborate cu concluziile expertului tehnic X., instanţa reţine că autovehiculul condus de inculpat nu a avut posibilitatea din punct de vedere tehnic să iasă în afara părţii carosabile, să lovească victima cu oglinda din dreapta a sensului său de mers, după care să se oprească pe contrasens.

Conform concluziilor aceluiaşi expert, varianta expusă de inculpat şi martorii A.S. şi C.H. are suport veridic, inculpatul I.S. a dispus de 1,11 secunde pentru a sesiza pericolul si pentru a întreprinde masuri de evitare a producerii evenimentului, fie prin frânarea autovehiculului si/sau printr-o manevra de evitare prin viraj, din care timpul întârzierilor fiziologice ale şoferului reprezintă 0,9 s, iar 0,2 s reprezintă timpul întârzierilor mecanice ale sistemului de frânare (cumulat 1,11 secunde), evenimentul produs nu putea fi evitat de conducătorul auto prin manevra de frânare si oprirea autovehiculului, deoarece timpul necesar pentru oprirea autovehiculului (4,52 s) s-a determinat că este mai mare decât timpul de 1,11 secunde avut la dispoziţie pentru a lua masurile de evitare prin frânarea autovehiculului, în conformitate cu durata întârzierilor involuntare ale conducătorului.

Mai concluzionează expertul că nici în situaţia în care conducătorul autoturismului ar fi circulat cu viteza maximă admisă în localitate (50 km/h) ca nu ar fi putut sa evite accidentarea minorului C.E..

Apoi, instanţa nu poate ignora împrejurarea că, deşi circula cu viteza de 58 km/h, deci doar cu opt km peste limita legală admisă în localitate, inculpatul se deplasa într-o coloană de maşini, că minorul a ieşit brusc, respectiv în fugă, pe carosabil, prin loc nepermis şi fără a se asigura, şi s-a izbit violent de partea laterală a autoturismului, în sfârşit că victima, în vârstă de doar 8 ani, avea o alcoolemie de 1,60 gr. %o.

În aceste împrejurări ale derulării evenimentelor, instanţa constată că nu viteza a fost cauza determinantă a producerii tragicului accident rutier, ci comportamentul victimei care s-a angajat în traversarea străzii prin loc nepermis, fără a se asigura, cu o alcoolemie de 1,60 gr./%o, alcoolemie care faţă de vârsta fragedă a minorului i-a indus acestuia o stare avansată de ebrietate.

Faţă de alcoolemia ridicată a victimei, constatată medico-legal, se poate spune că minorul a acţionat involuntar şi fără a-şi lua cele mai elementare norme de prevedere în traversarea străzii, cu atât mai mult cu cât această acţiune a avut loc prin loc nepermis.

Instanţa consideră că depăşirea vitezei legale în localitate (58 km/h) de către inculpat, în condiţiile date, îmbracă conţinutul unei contravenţii şi nu reprezintă o faptă de natură penală.

Coroborând concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară auto (inclusiv suplimentul de expertiză întocmit în cursul urmăririi penale) cu mijloace de probă administrate în cauză : proces verbal de cercetare la faţa locului, planşe foto cu aspecte de la investigarea tehnico-ştiinţifică de la faţa locului, schiţa locului producerii accidentului, raport de constatare medico-legală-necropsie nr. 208/20.07.2009, întocmit de S.M.L. Neamţ, declaraţiile martorilor A.S., C.H., declaraţiile inculpatului, se poate stabili neîndoielnic că inculpatul s-a aflat în imposibilitatea de prevedere a conduitei victimei.

Potrivit art. 19 pct. 2 lit. b Cod penal, fapta este săvârşită din culpă când infractorul nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă .

Aprecierea vinovăţiei sub forma culpei se face după observarea criteriilor prevăzute de lege, anume: dacă făptuitorul trebuie să prevadă rezultatul şi dacă putea să-l prevadă.

Criteriul obiectiv în stabilirea obligaţiei de prevedere este cel al împrejurărilor in care se săvârşeşte fapta, pentru a observa dacă orice om normal şi atent din categoria făptuitorului avea in momentul săvârşirii faptei posibilitatea să prevadă rezultatul .

Analizând probatoriul administrat în dosarul cauzei, aşa cum acesta a fost mai sus analizat, instanţa reţine că deşi a circulat cu o viteza mai mare decât limita maximă admisă în localitate (respectiv 58 km/h, faţă de 50Km/h), inculpatul nu a avut nicio posibilitate obiectivă şi reală de a evita impactul cu victima, astfel că nu există nicio legătură de cauzalitate între viteza cu care circula autoturismul condus de inculpat la momentul producerii accidentului şi decesul minorului.

Jurisprudenţa I.C.C.J. la care procurorul face referire în rechizitoriu se referă la cu totul alte situaţii de fapt şi nu au relevanţă în cauza dedusă judecăţii.

În atare situaţie, constatând că producerea accidentului rutier s-a datorat exclusiv conduitei imprudente a victimei, inculpatul fiind pus în imposibilitatea de a prevedea aceasta conduită, instanţa apreciază că fapta supusă judecăţii a fost săvârşită în caz fortuit, vinovăţia inculpatului fiind exclusă.

Pe cale de consecinţă, în baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. e Cod procedură penală, instanţa va dispune achitarea inculpatului I.S., pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1,2 Cod penal.

În baza dispoziţiilor art. 346 alin. 2 Cod procedură penală, va respinge pretenţiile civile ale părţilor vătămate şi ale Spitalului Orăşenesc, iar în baza dispoziţiilor art. 192 alin. 3 Cod procedură penală va dispune ca cheltuielile judiciare avansate de stat să rămână în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII,

H O T Ă R Ă Ş T E :

În baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. e Cod procedură penală, achită pe inculpatul I.S., jud. Iaşi, de cetăţenie română, studii liceale, ocupaţia şofer, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1,2 Cod penal.

În baza dispoziţiilor art. 346 alin. 2 Cod procedură penală, respinge pretenţiile civile ale părţilor vătămate şi ale Spitalului Orăşenesc.

Constată că inculpatul a fost asistat de apărător ales.

În baza dispoziţiilor art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunţare pentru Ministerul Public şi de la comunicare pentru inculpat, părţi civile, Spitalul şi asigurătorul SC X. SA Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2012.

Domenii speta

Spete similare