Vârsta standard de pensionare. Determinare în raport cu data naşterii asiguratului.

Vârsta standard de pensionare. Determinare în raport cu data naşterii asiguratului.

Legea nr. 263/2010: art.52 şi 53; Anexa 6

Tabelul din Anexa 6 la lege, trebuie interpretat în sensul că, toate persoanele care sunt născute în aceeaşi perioadă să îndeplinească condiţiile de pensionare sub aspectul vârstei în acelaşi interval, sub condiţia realizării şi a stagiului minim. Deci, în aplicarea corectă a tabelului se pleacă în mod firesc de la prima coloană a acestuia, urmând ca elementele din celelalte trei coloane să depindă de coloana unu şi să fie stabilite raportat la aceasta.

Secţia I Civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale - Decizia  civilă nr.214/12 martie 2015.

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr. 2897/107/2013 formulată de contestatorul S.I. în contradictoriu cu intimatele C.P.S. M.A.I. şi  Comisia de Contestaţii a MAI,  s-a solicitat anularea  deciziei de pensionare nr.(…)/2013 emisă de către intimata C.P.S. a MAI.

În motivarea acţiunii reclamantul arată că decizia de pensionare nr.(…)/21.02.2013 încalcă prev.art.2 lit.d din Legea nr.263/2010, respectiv principiul egalităţii, prin care se asigură tuturor participanţilor la sistemul public de pensii, contribuabili şi beneficiari, un tratament nediscriminatoriu între persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege.

De asemenea încalcă prev.art.3 lit. n din Legea nr.263/2010, în care se arată că expresia „punctajul mediu anual" are următoarea semnificaţie: „numărul de puncte realizat de asigurat, calculat prin raportarea punctajului total realizat de acesta în întreaga perioadă de activitate la numărul anilor corespunzători stagiului complet de cotizare prevăzut de lege la data pensionării.

Din interpretarea prev. art.52 şi ale art.95 coroborat cu art. 3 lit. n din lege, rezultă că voinţa legiuitorului a fost aceea de a porni în stabilirea vârstei standard de pensionare şi a stagiului complet de cotizare de la data la care a fost depusă cererea de pensionare, iar nu de la data împlinirii vârstei standard de pensionare stabilită în funcţie de data naşterii pentru fiecare persoană în parte, aceasta fiind şi ordinea logică, atât timp cât valorile vârstei de pensionare si ale stagiului complet de cotizare sunt diferite în raport cu perioada de timp, iar nu fixe.

Această creştere treptată a valorilor se realizează conform unui grafic de eşalonare prevăzut în anexa nr. 5 la Legea nr.263/2010, pentru toţi asiguraţi bărbaţi şi pentru toate asiguratele femei şi în anexa nr. 6 din lege pentru toate persoanele prevăzute la articolul 6 alineatul 1 punctul I litera c.

Astfel, folosindu-se prima coloană fiecărei persoane asigurate i s-au prestabilit, în funcţie de data naşterii, un anumit stagiu de cotizare şi o anumită vârstă standard de pensionare, ceea ce contravine spiritului Legii nr.263/2010, care prevede că în orice moment dat toţi asiguraţii, prevăzuţi la art. 6 alin.1 punctul I litera c au dreptul să beneficieze de acelaşi stagiu complet de cotizare şi de aceeaşi vârstă standard de pensionare.

Mai mult decât atât, prima coloană din anexa nr. 6 la Legea nr.263/2010 are ca scop implementarea unui program informatic, având la bază data naşterii persoanelor care solicită pensionarea, care să vină în sprijinul C.P.S., însă aceasta duce la stabilirea unei alte modalităţi de raportare a vârstei standard de pensionare, comparativ cu a doua coloană din anexa nr. 6 la Legea nr. 263/2010. De aceea, pentru raţiuni de ordin informatic, această modalitate de calcul este larg utilizată de casele de pensii.

Eliminând coloana cu anul şi luna naşterii rezultă anexele corecte. Anexele astfel rezultate se folosesc pentru persoanele care solicită pensie anticipată sau anticipată parţială, pensie medicală sau care solicită să se pensioneze în baza articolului 55 din lege cu reducerea vârstei standard de pensionare datorită activităţilor desfăşurate în condiţii speciale sau deosebite de muncă.

A doua coloană din tabel cuprinde intervalele de timp în care se face eşalonarea (ianuarie 2011 - ianuarie 2030).

Prin urmare, semnificaţia întregului tabel este aceea că, în perioada indicată în coloana a doua, vârsta asiguratului la ieşirea la pensie, stagiul complet de cotizare şi stagiul minim de cotizare sunt cele indicate în coloanele 3 -5, şi se foloseşte pentru toate persoanele care solicită înscrierea la pensie pentru limită de vârstă înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare sau beneficiază de pensie anticipată, anticipată parţială sau pensie de invaliditate.

Invocă decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 4/2011.

Prin sentinţa civilă nr. 1090/2014 Tribunalul Alba a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de către C.N.P.P.

A admis contestaţia formulată de contestatorul S.I. împotriva intimaţilor M.A.I.–Casa de Pensii Sectorială a M.A.I.- prin Direcţia Generală Juridică şi  Comisia Centrală de Contestaţii a M.A.I. şi în consecinţă:

A fost anulată decizia de pensionare nr.(…)/2013 emisă de către intimata Casa de Pensii a M.A.I.

A fost anulată Hotărârea nr.(…)/24.04.2013, emisă de către intimata Comisia Centrală de Contestaţii a M.A.I.

S-a dispus obligarea intimatei Casa de Pensii a M.A.I. la emiterea şi comunicarea  unei noi decizii de pensie pentru limită de vârstă, cu uzitarea la determinarea punctajului mediu anual, a unui stagiu necesar de cotizare de 21 de ani, cu plata pensiei lunare datorate contestatorului şi astfel stabilită, începând cu data de  3.01.2013.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că stagiul necesar de cotizare care trebuie reţinut ca element cumulativ împreună cu vârsta standard necesară de pensionare, este cel necesar a fi realizat la data cererii de pensionare şi nu cel corespondent datei naşterii reclamantului, aceasta fiind şi voinţa expresă a legiuitorului, anexa 6 din legea în materie, reprezentând în mod evident un grafic de eşalonare pentru creşterea treptată a stagiului necesar de cotizare, cât şi a celui minim şi obligatoriu.

S-a reţinut faptul că, prin decizia nr.4/4.04. 2011, referitoare la recursul în interesul legii, privind modalitatea de stabilire a vârstei standard de pensionare şi a stagiului complet de cotizare utilizate pentru determinarea punctajului mediu anual în operaţiunile de calculare a pensiilor din sistemul public, pentru persoane ale căror drepturi s-au deschis începând cu data de 1 aprilie 2001 şi care beneficiază de reducerea vârstei de pensionare potrivit legii, s-a statuat în sensul că, vârsta de pensionare si stagiul de cotizare - doua elemente obiective care trebuie sa se aplice tuturor asiguraţilor - au cunoscut modificări periodice, prin voinţa legiuitorului, care a dorit să crească treptat vârstele standard la care asiguraţii pot solicita pensionarea, precum si stagiile minime si complete de cotizare.

Aceasta eşalonare in timp a vârstelor standard de pensionare şi a stagiilor minime si complete de cotizare a devenit necesară, deoarece trecerea la vârsta standard de pensionare si la stagiul de cotizare, nu se putea realiza de îndată, ci treptat.

Din interpretarea prevederilor legale, rezultă ca voinţa legiuitorului a fost aceea de a porni în stabilirea vârstei de pensionare şi a stagiului de cotizare de la data la care a fost depusa cererea de pensionare, iar nu de la data naşterii asiguratului, aceasta fiind şi ordinea logica, atât timp cât valorile vârstei de pensionare si ale stagiului de cotizare sunt diferite în raport cu perioada de timp, iar nu fixe.

Aceasta creştere treptată a valorilor s-a realizat conform unui grafic de eşalonare. Prin urmare, semnificaţia întregului tabel este aceea că, în perioada indicata în prima coloana, vârsta standard de pensionare, stagiul minim de cotizare si stagiul complet de cotizare sunt cele indicate in coloanele din tabel. De asemenea, prin stabilirea unor vârste standard diferite şi a unor stagii complete de cotizare diferite pentru persoane născute la date diferite, dar care solicită înscrierea la pensie în acelaşi interval, se ajunge la crearea unei discriminări nejustificate pe criteriu de vârsta.

Vârsta standard de pensionare şi stagiul complet de cotizare sunt elemente obiective, care se aplică in mod egal tuturor persoanelor care solicita înscrierea la pensie la un moment dat (în acelaşi interval) indiferent de vârsta lor biologica.

 Prin decizia nr.919/1.11.2012, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor coloanei I cu titlul "luna şi anul naşterii" din anexa nr. 6 la Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, se arată şi se dispune în sensul că prin stabilirea unor vârste standard de pensionare diferite si a unor stagii complete de cotizare diferite pentru persoane născute la date diferite, dar care solicita înscrierea la pensie în acelaşi interval, se ajunge la crearea unei discriminări nejustificate pe criteriul de vârsta. Se mai arată că din titlurile coloanelor din anexele menţionate nu rezulta vârsta standard de pensionare, ci vârsta asiguratului la ieşirea la pensie stabilita in funcţie de data naşterii,iar în mod indubitabil, chiar şi dintr-o analiza sistematica si literala a textului nu apare nici un element de natură a conduce la concluzia ca textul legal criticat conţine dispoziţii care ar putea înfrânge principiul constituţional în cauza sau care creează o discriminare pe criteriul de vârsta, întrucât prin reglementarea în discuţie nu se stabilesc vârste de pensionare diferite şi stagii complete de cotizare diferite pentru persoane născute la date diferite, dar care solicită înscrierea la pensie în acelaşi interval şi deci nu instituie vreo inegalitate in raport cu prevederile din Constituţie invocate in cauza, reglementările din cuprinsul dispoziţiilor legale criticate fiind aplicabile, fără nici o discriminare, pentru toate persoanele care se pensionează, aflate în situaţiile prevăzute de aceste dispoziţii legale şi care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege.

De asemenea, prin decizia nr. 680 din 26 iunie 2012, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.73 alin.(1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, instanţa de control constituţional, a statuat că pentru deschiderea dreptului la pensie, legiuitorul a prevăzut, de principiu, existenta unui stagiu de cotizare minim sau complet, după caz, precum si o vârsta standard de pensionare. Îndeplinirea cumulativă, potrivit specificului fiecărui tip de pensie, a celor doua condiţii impuse da naştere dreptului persoanei în cauza să beneficieze de pensie pentru limita de vârsta, anticipată, anticipată parţială, de invaliditate sau de urmaş.

De altfel, sistemul public de pensii are la baza principiul contributivităţii. Fiecare categorie de pensie acordată în temeiul legii are în vedere acest principiu şi este la aprecierea legiuitorului de a prevedea condiţiile si criteriile necesar a fi îndeplinite pentru a beneficia de o anumita categorie de pensie sau alta, cu condiţia de a nu încălca exigentele constituţionale ce rezulta din prevederile constituţionale aplicabile.

Principiul contributivităţii stă la baza întregului sistem public de pensii, dreptul la pensie, precum si cuantumul pensiei fiind acordat, respectiv determinat ca urmare a contribuţiilor realizate la bugetul asigurărilor sociale de stat. Contribuţiile astfel realizate nu se circumscriu numai pensiilor pentru limita de vârstă, ci si tuturor celorlalte pensii.

Împotriva aceste sentinţe au formulat apel în termen legal pârâţii M.A.I.- prin D.G.J. a M.A.I şi Casa de Pensii Sectorială a M.A.I., solicitându-se schimbarea în tot a sentinţei atacate, cu consecinţa respingerii acţiunii.

S-a criticat modul în care instanţa fondului a soluţionat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.A.I., reiterându-se în esenţă argumentele arătate în faţa instanţei de fond prin întâmpinare, respectiv faptul că atribuţiile instituţiei sunt strict reglementate în cuprinsul  O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea M.A.I.

Potrivit  prev. art. 139 lit. l  din Legea nr.263/2010  cu  modificările si completările ulterioare, C.P.S. a M.A.I. „asigură reprezentarea în faţa instanţelor judecătoreşti in litigiile în care sunt parte ca urmare a aplicării dispoziţiilor prezentei legi “.

În situaţia de faţă, având în vedere că solicitarea reclamantului vizează operaţiuni specifice de stabilire şi plată a drepturilor de pensie (recalculare punctaj mediu anual), pretenţiile acesteia pot fi dezbătute în cadrul unui proces civil doar în contradictoriu cu instituţia care are atribuţii specifice conferite de lege în acest sens, respectiv cu C.P.S. a M.A.I.

Cu privire la fondul cauzei s-a arătat că pensia reclamantului a fost stabilită cu respectarea art. 95 din  Legea  nr.263/2010, precum şi a anexei 6 la lege.

Invocă faptul că hotărârile CEDO menţionate în sentinţa tribunalului nu au incidenţă în cauză, întrucât practica CEDO în cauze similare este în sensul că art.1 din Protocolul nr.1 la CEDO se interpretează în sensul că garantează acordarea unei indemnizaţii unei persoane care a contribuit la asigurările sociale, dar nu garantează acordarea unei anumite sume. (….)

CURTEA (..) verificând,  potrivit art. 479 din Codul de procedură civilă, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, reţine că apelul este fondat, în următoarele limite:

În primul rând, cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive  invocată prin apel, se constată că prima instanţă a stabilit corect cadrul procesual, respectiv calitatea procesuală pasivă în cauză a pârâţilor M.A.I.–C.P.S. a M.A.I.- prin D.G.J. şi Comisia Centrală de Contestaţii a M.AI. Potrivit art.149 şi 151 din Legea 263/2010, obiectul contestaţiilor îl constituie deciziile de pensie emise de casele de pensii sectoriale, respectiv hotărârile comisiei de contestaţii care funcţionează în cadrul M.AI., astfel încât se justifică calitatea procesuală pasivă a instituţiilor emitente a deciziilor atacate.

Cu privire la anularea deciziei de pensionare nr.(…)/.2013, emisă de către intimata C.P.S. M.A.I., Curtea de apel reţine că în mod greşit prima instanţă a dispus admiterea acţiunii contestatorului cu consecinţa anulării deciziei de pensie, pentru următoarele considerente:

Contestatorul este născut la data de 16.07.1964, astfel încât la data cererii de pensionare (18.01.2013) avea vârsta de 48 ani şi 5 luni.

Aplicabilă în cauză este Legea 263/2010, care prevede următoarele cu privire la deschiderea dreptului la pensie:

Art. 52 - Pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare sau în specialitate, după caz, prevăzute de prezenta lege.

Art. 53 - (1) Vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbaţi şi 63 de ani pentru femei. Atingerea acestei vârste se realizează prin creşterea vârstelor standard de pensionare, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 5.

(2) Stagiul minim de cotizare este de 15 ani, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. Atingerea acestui stagiu se realizează prin creşterea stagiului minim de cotizare, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 5.

(3) Stagiul complet de cotizare este de 35 de ani, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. Atingerea acestui stagiu se realizează prin creşterea stagiului complet de cotizare, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 5.

Contestatorului, cadrul militar în Ministerul Administraţiei si Internelor, i se aplică tabelul din anexa nr. 6 la lege, ale cărui rubrici sunt următoarele: (…)

Contrar celor afirmate de contestator, tabelul trebuie interpretat în sensul că, pentru toţi cei născuţi într-o anumită lună–de exemplu, în cazul contestatorului, iulie 1964- data şi anul în care sunt îndeplinite condiţiile de pensionare pensionării trebuie să fie aceleaşi, cu luarea în calcul bineînţeles, a reducerilor de care beneficiază individual fiecare în baza altor articole din lege, deci, toate persoanele care sunt născute în aceeaşi perioadă să îndeplinească condiţiile de pensionare sub aspectul vârstei în acelaşi interval, sub condiţia realizării şi a stagiului minim. Deci, în aplicarea corectă a tabelului se pleacă în mod firesc de la prima coloană a acestuia, urmând ca elementele din celelalte trei coloane să depindă de coloana unu şi să fie stabilite raportat la aceasta.

Interpretarea contestatorului este cea opusă, în sensul că vârsta standard de pensionare şi stagiile de cotizare sunt elemente obiective care se aplică în mod egal tuturor asiguraţilor care solicită înscrierea la pensie în acelaşi interval, indiferent de vârsta biologică şi  o prevedere contrară ar produce o discriminare nejustificată în funcţie de vârstă. Invocă în susţinerea acestui punct de vedere decizia  ÎCCJ 4/2011.

Instanţa nu îşi poate însuşi acest punct de vedere. Î.C.C.J. a pronunţat, într-adevăr, în cazul unui recurs în interesul legii, decizia nr. 4/2011, care privea însă interpretarea şi aplicarea legii anterioare a pensiilor, Legea nr.19/2000. Această decizie a fost pronunţată în contextul în care în aplicarea Legii nr.19/2000 instanţele de judecată au avut o practică neunitară cu privire la determinarea vârstei standard de pensionare, respectiv dacă trebuia aplicată anexa 3 la lege, care pornea într-adevăr în stabilirea vârstei de pensionare şi a stagiului de cotizare de la data la care a fost depusa cererea de pensionare, sau anexa 9 la Ordinul 340/2001, conform cu care fiecărei persoane asigurate i s-au prestabilit, în funcţie de data naşterii, un anumit stagiu de cotizare şi o anumită vârsta standard de pensionare. Această controversă care este reală şi la care face trimitere contestatorul a fost soluţionată de ÎCCJ prin recursul în interesul legii, dându-se prioritate actului juridic de forţă superioară, legea, care, într-adevăr, prevedea ca punct de plecare în stabilirea vârstei de pensionare şi a stagiului de cotizare, data depunerii cererii.

Însă, tocmai pentru rezolvarea problemelor sistemului public de pensii şi pentru a nu se genera interpretări diferite, legiuitorul (anterior chiar pronunţării recursului în interesul legii) a edictat o nouă lege a pensiilor, nr.263/2010, în vigoare şi aplicabilă reclamantului, în care a stabilit un singur mod de calcul a celor trei elemente ce sunt avute în vedere la stabilirea dreptului la pensie -  deci luna şi anul pensionării, stagiul complet şi minim de cotizare se stabilesc în funcţie de  luna şi anul naşterii titularului cererii de pensionare.

În acest sens au fost concepute anexele 5 şi 6 la lege, în prezent nemaiexistând un alt tabel–cum exista în reglementarea precedentă invocată de contestator-care să pornească în stabilirea acestora de la data cererii de pensionare.

În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională a României, care prin decizia nr. 919/2012, a reţinut următoarele:

„În ceea ce priveşte invocarea Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr.4 din 4 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.349 din 19 mai 2011, Curtea observă că ea a vizat o situaţie existentă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.263/2010.

În această decizie a fost analizată neconcordanţa dintre două categorii de dispoziţii normative pretins contradictorii: unele prevăzute de anexa nr.3 la Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.140 din 1 aprilie 2000 şi altele prevăzute de anexa nr.9 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului muncii şi solidarităţii sociale nr.340/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.237 din 10 mai 2001, care îşi propuneau să le detalieze pe primele. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a vizat rezolvarea acestei contradicţii care ţinea, în opinia acesteia, de ierarhia normelor juridice.

Pentru a tranşa definitiv problemele legate de luarea în calcul a datei naşterii pentru stabilirea vârstei de pensionare, legiuitorul a stabilit expressis verbis că prima o determină pe cea de-a doua, ambele fiind indisolubil legate între ele. În aceste condiţii, aspectele rezultate din Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr.4 din 4 aprilie 2011 nu mai subzistă sub actuala reglementare; de data aceasta, pentru a nu da naştere la interpretări divergente, legiuitorul a stabilit că ceea ce primează la stabilirea dreptului de pensie este situaţia personală a asiguratului, şi nu a altor asiguraţi (a se vedea în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr.1.238 din 22 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.811 din 16 noiembrie 2011).

De asemenea, Curtea reţine că legiuitorul nu este obligat la adoptarea unei soluţii legislative care să preia cele stabilite în decizia pronunţată în urma soluţionării unui recurs în interesul legii, ci poate adopta o reglementare nouă şi neechivocă (a se vedea, pentru o situaţie similară, Decizia nr.575 din 4 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.368 din 26 mai 2011). Decizia pronunţată în urma promovării unui recurs în interesul legii reprezintă rezultatul unei activităţi de interpretare a legii (Decizia Curţii Constituţionale nr.221 din 9 martie 2010, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.270 din 26 aprilie 2010), şi nu de legiferare (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr.838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.461 din 3 iulie 2009), şi îşi găseşte aplicabilitatea atât timp cât temeiul de drept, mai precis norma interpretată, este în vigoare.

În concluzie, Curtea reţine că soluţia din 2010 a legiuitorului vizează, pe de o parte, asigurarea unui echilibru între resursele financiare existente şi cheltuielile ocazionate de plata pensiilor, în condiţiile unui deficit al bugetului asigurărilor sociale în creştere, iar, pe de altă parte, tranşarea definitivă a unei probleme care a dat naştere unei interpretări cel puţin discutabile. Astfel, dublul criteriu folosit este de natură să satisfacă exigenţele art.16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi, dispoziţiile legale respective aplicându-se persoanelor care se află în aceeaşi situaţie juridică”.

Cu privire la pretinsa discriminare invocată de contestator, prin aceeaşi decizie Curtea Constituţională reţine următoarele: „Trebuie observat că legea instituie un dublu criteriu pentru ieşirea la pensie pentru limită de vârstă: vârsta şi stagiul complet de cotizare. Având în vedere deficitul bugetului de asigurări sociale menţionat, legiuitorul a instituit o grilă de creştere progresivă a vârstei de pensionare, iar data naşterii este un criteriu obiectiv pentru determinarea acesteia, întrucât raportat la ea se stabileşte vârsta de pensionare. Acest tip de reglementare există în majoritatea sistemelor naţionale, ea fiind justificată de asigurarea resurselor necesare finanţării sistemului public de pensii, în condiţiile în care, pe de o parte, se înregistrează o scădere a numărului populaţiei active şi, pe de altă parte, o creştere a speranţei de viaţă a persoanelor aflate la pensie.”

Tot astfel, prin decizia nr. 698/2014 a Curţii Constituţionale s-au reţinut următoarele: „Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 95 alin. (1) din Legea nr.263/2010, dispoziţii criticate din perspectiva instituirii unei discriminări referitoare la calculul punctajului mediu anual, în funcţie de anul şi luna naşterii, Curtea reţine că asupra criticii privind instituirea unor condiţii inegale de calcul al punctajului mediu anual, în funcţie de anul şi luna naşterii, cu consecinţa diminuării progresive a punctajului mediu anual, respectiv a pensiei, critică raportată la art. 16 din Constituţie, s-a pronunţat prin Decizia nr. 243 din 29 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 18 iunie 2014, respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. c) şi d), art. 95 coroborat cu art. 3 alin. (1) lit. n) şi v) şi art. 52-54 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum şi ale anexelor nr. 5 şi 6 la aceasta. Curtea a reţinut în esenţă că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări. Astfel, cuantumul pensiei reflectă atât stagiul de cotizare, cât şi veniturile realizate în cursul acestuia, însă deschiderea drepturilor de pensie este condiţionată şi de vârsta asiguratului determinată în funcţie de data naşterii sale. Legea instituie un dublu criteriu pentru ieşirea la pensie pentru limită de vârstă: vârsta şi stagiul complet de cotizare. Având în vedere deficitul bugetului de asigurări sociale menţionat, legiuitorul, prin  Legea nr. 263/2010, a instituit o grilă de creştere progresivă a vârstei de pensionare, iar data naşterii este un criteriu obiectiv pentru determinarea acesteia, întrucât, raportat la ea, se stabileşte vârsta de pensionare. Acest tip de reglementare există în majoritatea sistemelor naţionale, ea fiind justificată de asigurarea resurselor necesare finanţării sistemului public de pensii, în condiţiile în care, pe de o parte, se înregistrează o scădere a numărului populaţiei active şi, pe de altă parte, o creştere a speranţei de viaţă a persoanelor aflate la pensie.”

În concluzie, se reţine că modul de calcul solicitat de intimat, atât cu privire la vârsta standard pentru deschiderea dreptului la pensie, cât şi cu privire la modul de calcul al punctajului nu este în concordanţă cu dispoziţiile legale în vigoare şi cu interpretarea acestora de Curtea Constituţională a României.

Pentru considerentele arătate anterior, Curtea, conform art. 480 alin. 2 Cod de procedură civilă, a admis ca fondate apelurile, a schimbat în parte sentinţa atacată şi a respins ca nefondată acţiunea formulată în cauză.

S-a menţinut sentinţa atacată în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a C.N.P.P.

Domenii speta

Spete similare