Recurs. Nesoluţionarea cererii de chemare în garanţie de către instanţa de fond. Casare

C. pr. civ.:  art. 498 alin. 2; art. 488 pct. 8;

Legea nr. 37/2014.

Observând că,  în cauză, în faţa primei instanţe, pârâta a formulat o cerere de chemare în garanţie împotriva  Administraţiei Fondului pentru Mediu, cerere a cărei admisibilitate în principiu nu a fost discutată şi analizată şi asupra căreia prima instanţă nu s-a pronunţat, în temeiul dispoziţiilor art. 498 alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanţa de control judiciar a trimis pentru rejudecare cauza numai sub aspectul soluţionării cererii de chemare în garanţie.

Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:

 Prin Sentinţa nr. 2740 din 11.11.2014, pronunţată de Tribunalul Mureş - Secţia contencios administrativ şi fiscal s-a admis  excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi s-a respins ca prescrisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul XX în contradictoriu cu pârâta D. G. R. F. P. Braşov – A. J. F. P. Mureş.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii atacate şi, rejudecând, admiterea acţiunii.

În susţinerea recursului s-a arătat că soluţia primei instanţe este rezultatul greşitei aplicări a legii, în sensul că, prima instanţă, în mod eronat, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, aceasta ignorând împrejurarea că prin cererea formulată, termenul de prescripţie a fost întrerupt.

În drept, recurentul a invocat dispoziţiile art. 488 pct. 8 din Codul de procedură civilă.

Examinând actele şi lucrările dosarului din perspectiva criticilor de recurs formulate, Curtea a constatat următoarele:

Reclamantul a solicitat restituirea taxei pe poluare în cuantum de 9362 lei, ce a fost achitată în temeiul prevederilor OUG nr. 50/2008, la data de 14.08.2007.

Potrivit dispoziţiilor art. II din Ordonanţa nr. 40/2015 pentru modificarea şi completarea OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule se prevede că dreptul contribuabililor prevăzut la art. 12 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 37/2014, astfel cum aceasta a fost modificată prin prezenta ordonanţă, de a cere restituirea se naşte la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, indiferent de momentul la care s-a perceput taxa.

Potrivit art. 12 alin. 1 din OUG nr. 9/2013 contribuabilii care au achitat taxă specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, pot solicita restituirea acesteia prin cerere adresată organului fiscal competent, în termenul de prescripţie prevăzut de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin urmare, prin dispoziţiile art. II din Ordonanţa nr. 40/2015, Statul recunoaşte printr-un act normativ intern neconformitatea taxei şi dreptul contribuabilului la restituirea acesteia şi a dobânzilor aferente de la momentul perceperii taxei, în acord cu deciziile CJUE, textul legal în discuţie operând o repunere în termenul de a solicita restituirea, indiferent de momentul la care s-a perceput taxa.

Curtea a subliniat că prevederea legală în discuţie este aplicabilă în cauză, întrucât nu ne aflăm în prezenţa unui act normativ nou, ci a unei modificări a OUG nr. 9/2013, astfel încât prescripţia dreptului material la acţiune nu mai poate fi opusă contribuabililor.

Din acest motiv, instanţa, constatând incidenţa dispoziţiilor art. 488 pct. 8 din Codul de procedură civilă, va casa în parte hotărârea atacată  şi va respinge excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

Procedând la rejudecarea pe fond a cauzei, constată că în cauzele Tatu şi Nisipeanu s-a reţinut că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie în statul membru menţionat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională.

În ambele cauze în care Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a fost chemată să se pronunţe cu privire la interpretarea art. 110 TFUE, s-a observat că OUG nr. 50/2008, în versiunea iniţială, dar şi cu toate modificările succesive aduse prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 si OUG nr. 117/2009 (cauza Nisipeanu, punctul 27) – neexistând diferenţă relevantă nici în reglementarea în baza căreia şi reclamantul a fost obligat la plata sumelor a căror restituire o solicită în prezentul cadru – menţin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre şi care se caracterizează printr-o uzură şi o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piaţa naţională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.

În esenţă, modul de calcul al taxei pe poluare are ca efect favorizarea vânzării autoturismelor de ocazie deja înmatriculate în ţară şi descurajarea, în acest fel, a importului de vehicule de ocazie similare deja înmatriculate într-un stat membru prin influenţarea alegerii consumatorului, menţinând astfel o discriminare incompatibilă cu art. 110 TFUE.

Curtea a reţinut că prezenta cauză nu diferă de aspectele analizate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, în condiţiile în care taxa pe poluare a fost stabilită şi impusă reclamantului în august 2007, potrivit formulei de calcul instituite prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 50/2008.

În consecinţă, faţă de împrejurarea că dispoziţiile art. 110 TFUE au caracter necondiţionat şi, prin urmare, efect direct, ţinând cont şi de caracterul obligatoriu al hotărârii preliminare şi aplicarea sa retroactivă (în Cauza Nisipeanu solicitarea Guvernului României, de a limita efectele hotărârii în timp a fost respinsă, punctul 48 din hotărâre) şi, deopotrivă, de art. 1 alin. 5 din Constituţie privind obligativitatea respectării Legii fundamentale şi de art. 148 alin. 2 din Constituţie care consacră principiul aplicării prioritare a dreptului european faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, Curtea a înlăturat de la aplicare reglementarea naţională ca reprezentând un obstacol în calea liberei circulaţii a mărfurilor în cadrul Uniunii Europene şi a dispus restituirea taxei achitate.

De asemenea, având în vedere hotărârea pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauza C-565/11, Mariana Irimie, prin care instanţa de la Luxembourg a stabilit că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim naţional care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe, instanţa va obliga pârâta la plata dobânzii aferente de la data plăţii taxei până la data restituirii efective.

Observând că în cauză, în faţa primei instanţe pârâta a formulat o cerere de chemare în garanţie împotriva  Administraţiei Fondului pentru Mediu, cerere a cărei admisibilitate în principiu nu a fost discutată şi analizată şi asupra căreia prima instanţă nu s-a pronunţat, în temeiul dispoziţiilor art. 498 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea a trimis pentru rejudecare cauza numai sub aspectul soluţionării cererii de chemare în garanţie.

Fiind în culpă procesuală, în temeiul dispoziţiilor art. 453 din Codul de procedură civilă intimata urmează a fi obligată la plata în favoarea reclamantului a sumei de 450 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanţă, reprezentând taxă judiciară de timbru, conform chitanţelor aflate la filele 28, 36 în dosarul Tribunalului şi 150 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxă judiciară de timbru, conform chitanţei nr.333.

Domenii speta

Spete similare