Contestaţie la executare

Executarea silită faţă de debitor încetează de drept, potrivit dispoziţiilor art. 3715 lit. c cod procedură civilă, prin renunţarea creditoarei la executare silită.

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei R, contestatorul C.L. Reşiţa a chemat în judecată pe intimata G.M. solicitând să se dispună anularea somaţiei emisă la data de 20.04.2012, în dosar execuţional nr. ../2012, întocmit de Biroul Executorului Judecătoresc M.G.; în subsidiar, s-a solicitat ca, în cazul respingerii cererii principale, acordarea unui termen de graţie şi stabilirea unor termene de plată eşalonată, respectiv suspendarea procedurii de executare silită la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cererii privind acordarea termenelor de plată, susţinându-se că reintegrarea salariatului se poate produce numai dacă şi acesta doreşte acest lucru, iar în situaţia în care salariatul contestator nu a fost reintegrat pentru că nu a cerut aceasta, nu mai poate solicita despăgubiri, decât în limita drepturilor salariale cuvenite, până la data rămânerii definitive şi executorii a Sentinţei civile nr. ../..2011, pronunţată de TCS, prin care părţile au fost repuse în situaţia anterioară, hotărâre comunicată contestatoarei la data de 31.05.2011, după această dată contestatoarea având obligaţia de a se prezenta la locul de muncă. S-a arătat că, după data de 31.05.2011 şi până în prezent, intimata nu s-a prezentat şi nici nu a solicitat în vreun fel reintegrarea efectivă la locul de muncă. Prin Sentinţa civilă nr…/..2012, pronunţată de Judecătoria R, s-a respins contestaţia la executare, urmare a cererii de renunţare la executarea silită, formulată de intimată, constatându-se de către instanţă că acţiunea a rămas fără obiect, ne mai analizându-se fondul cauzei, fiind declarat recurs de către contestator, iar prin Decizia civilă nr…/R/…2013, pronunţată de TCS a fost casaăt hotărârea judecătorească recurată, trimiţând cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, argumentat de faptul că renunţarea la executare presupune renunţarea creditorului de a-şi mai executa drepturile pretinse şi nicidecum renunţarea la executare întrucât respectiva executare s-a realizat integral. Prin Sentinţa civilă nr. ../..2013, pronunţată de Judecătoria R, a fost respinsă contestaţia la executare, reţinându-se că intimata a retras cererea de executare silită, în urma faptului că aceasta şi-a realizat drepturile băneşti pretinse pe parcursul procesului, respectiv la data de 11.10.2012. Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti, contestatorul a declarat recurs.

Examinând sentinţa recurată, Tribunalul a respins recursul motivându-se că, potrivit dispoziţiilor art. 372 cpc, intimata dispunând de un titlu executoriu, constând în Sentinţa civilă nr…/..2011, pronunţată de TCS, irevocabilă la data de 14.09.2011, a formulat cerere de executare silită la BEJ Modâlcă Gheorghe, la data de 09.04.2012, cerere prin care s-a solicitat punerea în executare a acestui titlu executoriu numai în ceea ce priveşte plata drepturilor băneşti, conform celor dispuse în titlul executoriu, potrivit dispoziţiilor art. 3712 cod procedură civilă, pentru perioada 15.08.2010, data desfacerii contractului de muncă şi data de 31.03.2012. În baza dispoziţiilor art. 387 cod procedură civilă, executorul judecătoresc a emis Somaţie de plată, către cei doi debitori Instituţia Primarului Municipiului Reşiţa şi Consiliul Local al Municipiului Reşiţa, obligaţi în solidar, prin titlul executoriu, fiind întocmit Procesul verbal de stabilire a cuantumului cheltuielilor de executare silită - titlu executoriu, potrivit dispoziţiilor art. 3717 alin. 3 cod procedură civilă. Prin Încheiere, instanţa de fond a dispus suspendarea executării silite pornite de intimată împotriva contestatorului, conform celor menţionate în încheiere, astfel că, executarea a continuat, procedural, faţă de celălalt debitor – instituţia Primarului Municipiului Reşiţa. În aceste condiţii, Instituţia Primarului a fost executată silit, la data de 11.10.2012, când creanţa în sumă de… lei a fost achitată creditoarei. Ca urmare a acestei achitări, aceasta, la data de 12.11.2012, a renunţat la executarea silită faţă de contestator, astfel că, susţinerea că distribuirea sumei poprite ar fi trebuit să se facă cu citarea contestatorului, conform dispoziţiilor art. 569 alin. 1 cod procedură civilă, nu-şi găseşte aplicabilitate, urmând a fi şi aceasta înlăturată. Faptul că, la data de 15.10.2012, contestatorul a formulat, către executorul judecătoresc, o solicitare privind modul de distribuire a sumelor urmărite silit, nu are relevanţă, din moment ce, prin renunţarea creditoarei la executare silită, executarea silită faţă de contestator a încetat de drept, potrivit dispoziţiilor art. 3715 lit. c cod procedură civilă, încă din data de 12.10.2012. În ceea ce priveşte susţinerile contestatorului privind modul de calcul al creanţei, cuantumul acesteia, perioada pentru care s-a datorat creanţa şi  faptul că acesta nu ar fi certă, lichidă şi exigibilă, urmează a fi înlăturate, pentru simplul motiv potrivit căruia, titlul executoriu fiind o hotărâre judecătorească irevocabilă, nu mai poate fi pusă în discuţie, în nici un mod, natura creanţei stabilită de instanţa de judecată, aceasta fiind nu numai lichidă şi exigibilă dar şi determinabilă, fiind aplicabile dispoziţiile art. 3712 alin. 3 cod procedură civilă, potrivit cărora executorul judecătoresc a şi procedat la stabilirea valorii creanţei, printr-o expertiză tehnică extrajudiciară, expertiză ce nu a fost contestată de contestator cu ocazia executării silite, dar nici pe parcursul judecăţii contestaţiei la executare, acesta nesolicitând întocmirea unei expertize tehnice judiciare. În ceea ce priveşte susţinerile contestatorului cu privire la ,,culpa,, intimatei în neexecutarea de către contestator, de bună voie, a titlului executoriu, nu poate fi acceptată, urmând a fi înlăturată, apreciind că, deşi nu există nicio obligaţie legală de emitere a unei decizii de reintegrare, executarea unei hotărâri de reintegrare revine exclusiv angajatorului, potrivit dispozitivului hotărârii judecătoreşti. În acest context, angajatorul trebuia să încunoştinţeze pe intimată, pe orice cale, să se prezinte la acesta pentru reluarea activităţii, stabilind în acest sens şi o dată. Numai în cazul în care intimata nu s-ar fi conformat cererii exprese a angajatorului, aceasta putea fi considerată absentă nemotivat şi împotriva sa, s-ar fi luat măsurile legale. Însă, intimata nici nu a solicitat, pe calea executării silite, reintegrarea sa, iar contestatorul, din momentul primirii somaţiei emise la data de 20.04.2012, avea posibilitatea de a se conforma dispoziţiilor hotărârii judecătoreşti, luând în considerare că termenul pentru care a fost încheiat contractul individual de muncă al intimatei, nu expirase încă, mandatul Primarului încetând la data de 27.06.2012, conform celor precizate de contestator.

Domenii speta

Spete similare