Recurs - putere de lucru judecat

Dosar nr. 4570/189/2011

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 808/R/2012

Şedinţa publică de la 27 Iunie 2012

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE

Judecător

Judecător

Grefier

Pe rol se află pronunţarea cererii de recurs formulată de recurenta – reclamantă SC G C 94 SRL,  în contradictoriu cu intimaţii – pârâţi GGC, COMISIA COMUNALĂ IVEŞTI PENTRU STABILREA DREPTURILOR DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, COMISIA COMUNALĂ TUTOVA PENTRU STABILREA DREPTURILOR DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, COMISIA JUDEŢEANĂ VASLUI PENTRU STABILREA DREPTURILOR DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, GSL, GC şi GD, împotriva sentinţei civile nr. 270/31.01.2012 pronunţată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr. 4570/189/2011, având ca obiect fond funciar.

INSTANŢA

Deliberând asupra recursului declarat constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 270/31.01.2012 Judecătoria Bârlad a respins excepţia autorităţii de lucru judecat şi a lipsei calităţii procesuale active, invocate de pârâţii-reclamanţi G G Cşi G S L.

A respins acţiunea principală extinsă a reclamantei – pârâte S.C. G C 94 SRL în contradictoriu cu pârâţii - reclamanţi.

A admis în parte cererea reconvenţională a pârâţilor-reclamanţi G G Cşi G S L.

A obligat pe reclamanta-pârâtă să plătească pârâţilor-reclamanţi daune morale în cuantum de 5.000 lei pentru fiecare.

A obligat pe reclamanta-pârâtă să plătească pârâţilor-reclamanţi cheltuieli de judecată în cuantum de  582 lei.

A respins cererea pârâţilor-reclamanţi de acordare a penalităţilor de întârziere pentru despăgubirile stabilite în alt dosar.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

I. Cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat.

Potrivit dispoziţiilor art. 163 Cod procedură civilă,  ,,Nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi de aceeaşi parte înaintea mai multor instanţe.

Această excepţie se va putea ridica de părţi sau de judecător în orice stare a pricinii în faţa instanţelor de fond.”, iar art. 166 prevede că această excepţie judecat se poate ridica, de părţi sau de judecător, chiar înaintea instanţelor de recurs.

Faţă de prevederile legale menţionate şi hotărârile pronunţate în dosarul nr. 957/189/2008 –sentinţa civilă nr. 1628 pronunţată la data de 29.05.2008 de Judecătoria Bârlad şi decizia civilă nr. 1337/R din 22.10.2008 pronunţată de Tribunalul Vaslui în recursul împotriva sentinţei menţionate – instanţa a constatat că operează o prezumţie de autoritate de lucru judecat cu privire la situaţia de fapt reţinută de instanţe. Astfel, în legătură cu parte dintre motivele de nulitate invocate în prezenta cauză, respectiv: cel referitor la neavizarea documentaţiei premergătoare titlului de proprietate, de către ADS, reţinându-se că aceasta nu atrage nulitatea titlului; motivul referitor la neîncheierea unui protocol de predare – primire între ADS şi Comisia locală Iveşti cu privire la terenul în litigiu, acesta făcând parte din proprietatea privată a statului, Tribunalul Vaslui a reţinut prin decizia civilă nr. 1337/R din 22.10.2008, că nerespectarea dispoziţiilor legale speciale referitoare la eliberarea titlului, dar acestea nu prevăd nulitatea titlului contestat, această sancţiune intervenind doar în cazurile speciale prevăzute de art. III din Legea nr. 169/1997. S-a mai reţinut, de asemenea, că pârâţii nu sunt vinovaţi de nerespectarea de către cele două comisii, Iveşti şi judeţeană, pentru a fi privaţi de dreptul lor de proprietate asupra terenului respectiv.

În speţă exista doar identitate de obiect, dar nu exista identitate de părţi şi de cauză, având în vedere că în prima cauză nulitatea aceluiaşi titlu era cerută de ADS. De asemenea, în prezent se invocau şi alte motive de nulitate: faptul că, deşi la data eliberării titlului, G S L era decedată, a fost înscrisă în acest titlu  şi faptul că suprafaţa de teren în litigiu era prevăzută cu investiţii şi plantaţii de pomi fructiferi, achiziţionate legal prin adjudecare de către reclamantă. A mai invocat faptul că în aceeaşi zonă în care se află terenul în litigiu, a concesionat teren de la ADS.

Prezumţia puterii de lucru judecat, ce trebuie reţinută în cauză, este una dintre cele două manifestări ale autorităţii de lucru judecat, cealaltă fiind excepţia procesuală ce împiedică o nouă judecată, conform art. 163 Cod procedură civilă. Prezumţia puterii de lucru judecat este un mijloc de probă, de natură a demonstra ceva în legătură cu raporturile juridice existente între părţi (art. 1200 pct.4, art. 1202 alin. 2 Cod civil).  .

Spre deosebire de excepţia procesuală, care corespunde unui efect negativ, extinctiv, care împiedică a doua judecată şi  presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C.civ. (obiect, părţi şi cauză), în cazul în care efectul important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea in care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase in raporturile dintre părţi, nu exista posibilitatea de a se statua în alt mod.

Legea prevede o limitare cu privire la prezumţiile de fapt, la cazurile în care este admisibilă o probă, astfel încât nici o probă contrarie nu poate fi admisă, nici chiar mărturisirea (art.1202 Cod civil).

Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune  într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Această reglementare a autorităţii de lucru judecat în forma prezumţiei asigură, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătoreşti.

În acest sens s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în decizia civilă nr. 995 din 4 februarie 2009.  Instanţa supremă a statuat că prezumţia autorităţii de lucru judecat interzice readucerea în faţa instanţelor a chestiunii litigioase deja rezolvate şi nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art.  6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiţie nu este unul absolut, el poate cunoaşte limitări ce decurg din aplicarea altor principii.

Pentru aceste motive, instanţa a respins excepţia autorităţii de lucru judecat.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active, de asemenea, nu era întemeiată, deoarece din înscrisurile depuse şi din considerentele celor două hotărâri pronunţate în dosarul nr. 957/189/2008, rezulta că reclamanta a adjudecat la o licitaţie publică efectuată în procedura falimentului SC Pomicola SA Bârlad, o livadă ce exista pe terenul cuprins în titlul de proprietate contestat în această cauză, identificată în raportul de expertiză întocmit în dosarul nr. 01841/189/2008, având ca obiect revendicare şi soluţionat irevocabil prin decizia civilă nr. 1507/R din 08.11.2011 a Tribunalului Vaslui (filele  334 – 346 ds.)

Din hotărârile pronunţate în cauza menţionată s-a reţinut că livada achiziţionată de reclamantă nu mai există, însă aceasta invocă faptul că a efectuat investiţii şi prin aceasta îşi justifică în speţă interesul şi calitatea procesuală de a promova această acţiune.

Pentru acest motiv, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active.

II. Asupra fondului cauzei.

1. Cererea principală.

Deşi nu a fost reţinută excepţia autorităţii de lucru judecat, în schimb, instanţa a reţinut că în speţă operează prezumţia de lucru judecat (prezumţie legală absolută) cu privire la o anumită situaţie de fapt, prezumţie analizată mai sus.

Conform prevederilor art. III alin.1 din Legea nr. 169/1997, nulitatea operează doar în cazul încălcării unor dispoziţii legale în vigoare în momentul emiterii actului, indiferent dacă ulterior emiterii acestuia, au intervenit modificări ale acelor dispoziţii legale, potrivit art. II din acelaşi act normativ.

Legalitatea acestui titlu de proprietate a fost constatată în mod irevocabil.

În ceea ce priveşte motivele de nulitate invocate în prezenta cauză, instanţa a constatat că nu erau întemeiate, pentru următoarele motive:

1. În ceea ce priveşte înscrierea numelui pârâtei G S L în titlul de proprietate, în mod neîntemeiat a susţinut reclamanta că aceasta ar fi decedată, din actele medicale depuse de pârâtul G G şi din procura autentificată recentă, rezultând faptul că pârâta este în viaţă şi bolnavă.

2. Şi al doilea motiv de nulitate era neîntemeiat, deoarece aspectele privind existenţa în trecut a unor investiţii - plantaţii de pomi fructiferi - pe suprafaţa de teren în litigiu, achiziţionate prin adjudecare de către reclamantă şi faptul că terenul în litigiu a fost concesionat de reclamantă, nu atrag nulitatea titlului de proprietate, motivele de nulitate absolută fiind prevăzute exhaustiv de art. III din Legea nr. 169/1997, care nu sunt incidente în cauză. Astfel cum s-a reţinut irevocabil, prin decizia civilă nr. 1507/R din 08.11.2011 a Tribunalului Vaslui, pronunţată în dosarul nr. 01841/189/2008, concesionarea terenului în litigiu, alături de altele, de către ADS reclamantei a încălcat dreptul de proprietate al pârâţilor.

Trebuie menţionat, de asemenea, că pârâţii beneficiază de un bun, în sensul art.1 din Protocolul nr.1 adiţional al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului,  bun  dobândit prin hotărâre judecătorească şi nu prin chiar titlul atacat (cum susţine reclamanta), bun care trebuie să se bucure de ocrotire şi garanţie din partea legii,  atâta timp cât actul respectiv a fost întocmit în mod legal.  Astfel, textul menţionat, stabileşte că "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional”.

Pe lângă toate acestea, trebuie subliniat din nou faptul că nu este culpa pârâţilor în neregulile privind predarea terenului între comisiile locale, pentru a justifica anularea titlului lor de proprietate.

Întrucât instanţa nu a constatat existenţa vreunui temei legal care să justifice anularea titlului contestat, a respins cererea.

III. Asupra cererii reconvenţionale.

Din hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. 01841/189/2008 şi din întreaga acţiune de faţă, instanţa a reţinut faptul că reclamanta contestă dreptul de proprietate al pârâţilor, refuzând respectarea acestuia, ceea ce a provocat o suferinţă morală pârâţilor, ce trebuie reparată, atât prin intrarea lor în posesia terenului, cât şi prin acordarea de beneficii materiale care să compenseze această suferinţă.

Pentru aceste motive, instanţa a admis cererea pârâţilor G G C şi G S L de acordare a despăgubirilor morale, în cuantum de 5000 lei pentru fiecare, ce vor cădea în sarcina reclamantei. Ceilalţi pârâţi nu au formulat pretenţii în prezenta cauză, nici personal, nici prin mandatar.

În considerarea prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, a obligat reclamanta aflată în culpă procesuală, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces şi dovedite de pârâţi cu bonurile de benzină depuse la dosar, în cuantum de 582 lei, reprezentând costul deplasărilor pârâtului GG C, la termenele de judecată, cost care corespunde distanţei şi preţului combustibilului necesar pentru deplasarea pe direcţia Iaşi-Bârlad.

În ceea ce priveşte cererea pârâţilor-reclamanţi pentru acordarea penalităţilor de întârziere aferente despăgubirilor stabilite în alt dosar, instanţa a constatat că această cerere nu era întemeiată, deoarece despăgubirile acordate în alt dosar nu au legătură cu cererea introductivă de instanţă şi cu litigiul prezent, în ansamblul său, motiv pentru care a fost respinsă. Acordarea de penalităţi pentru întârziere poate fi solicitată prin cerere separată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs SC G C 94 SRL, criticând-o pentru următoarele motive:

În mod greşit instanţa de fond a respins acţiunea promovata in contradictoriu cu paraţii G , Comisia Locala de Fond Funciar Iveşti, Comisia de Fond Funciar Tutova si Comisia de fond Funciar Vaslui, prin care a solicitat instanţei constatarea nulităţii absolute a Titlului de proprietate nr, 2097 din 14.06.2004, reţinând ca in speţa, pentru o anumita situaţie de fapt operează prezumţia de lucru judecat, precum si faptul ca legalitatea titlului de proprietate a fost stabilita in mod irevocabil printr-o hotărâre judecătoreasca.

1. În cauza  de fata au fost invocate alte motive de nulitate, sunt alte parti in proces si o alta cauza pe care se fundamentează acţiunea. Autoritatea de lucru judecat este primita când sunt îndeplinite cele trei condiţii: identitate de obiect, cauza si parti.

 2.Instanţa de fond in motivarea hotărârii nu analizează anumite motive invocate de noi iar o parte din motive le aduce in discuţie doar tangenţial.

 Sustine că pârâtii  G nu aveau dreptul sa primească in proprietate cele 11 ha de teren pe raza comunei Tutova.

Familiei G i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru cele 11 ha pe raza comunei Iveşti prin S.C. nr. 7642 din 05,11.2001, dosar 7193/2001, si in mod normal punerea in posesie trebuia sa se faca pe raza acestei comune. Este evident ca in S.C. nr. 2306 din 26.09.2005, a judecătoriei Bârlad, prin care s-a pus in posesie familia G, a fost făcuta o greşeala materiala constand in aceea ca, a fost obligata Comisia Locala Iveşti sa puna in posesie familia G pe raza comunei Tutova.

 Este de reţinut ca in dosarul civil nr. 232/2005 in care s-a pronuntat S.C. nr. 2306, Comisia de Fond Funciar Tutova nu a fost parte in proces. De asemenea, Comisia Comunala Iveşti nu putea sa puna in posesie cetăţeni pe raza comunei Tutova, competenta de punere in posesie pe raza acestei comune revenea comisiei Tutova.

 Procedându-se in acest fel s-a depăşit competenta teritoriala, acesta fiind un alt motiv de nulitate absoluta.

S-a ajuns la aceasta eroare materiala si pentru faptul ca in S.C. nr. 2306 din 26.09.2005 s-a stabilit in mod greşit ca prin S.C. nr. 7641 din 05.11.2001 s-ar ñ dispus reconstituirea pentru cele 11 ha pe raza comunei Tutova si de aici, pe cale de consecinţa, s-a greşit si in dispozitivul hotărârii cand s-a stabilit punerea in posesie pe raza comunei Tutova.

Aceste aspecte nu au fost analizate de instanţa de fond, desi au fost puse in discuţie pe tot parcursul procesului.

S-a susţinut in timpul procesului ca familia G a primit cele 11 ha pe raza Tutova pentru ca pe raza comunei Iveşti nu mai era teren, in anul 2001 cand s-a pronunţat S.C, 7641/2001.

Acest lucru nu a fost demonstrat si dovedit, desi instanţa de fond a făcut mai mult adrese la Comisia de Fond Funciar Iveşti, sa trimită balanţa de fond funciar din perioada 2001-2005, insa acest document nu a fost înaintat la dosar. Acest lucru demonstrează ca punerea in posesie cu cele 11 ha pe raza comunei Tutova, s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale in materie. Comisia Comunala Iveşti nu era abilitata prin lege, sa puna in posesie cetăţeni pe raza comunei Tutova.

Pretitlul de proprietate pentru cele ll ha aflat la dosarul cauzei evidenţiază inca o data, ca reprezentanţii comunei Iveşti au incalcat dispoziţiile legale când au pus in posesie familia G, pe raza comunei Tutova. Pretitlul de proprietate poarta semnătura si stampila comunei Iveşti insa terenul este pe raza comunei Tutova. Procedandu-se asa, se poate observa ca s-au incalcat dispoziţiile legale privind competenta teritoriala a comisiilor.

Instanţa susţine in mod greşit, ca existenta investiţiilor pe teren nu atrage nulitatea actului, insa nu face vorbire despre faptul ca investiţia a fost achiziţionată de recurentă  înainte de eliberarea titlului de proprietate si in aceste condiţii, terenul de sub plantaţie nu mai putea face obiectul reconstituirii. Titlul de proprietate a fost eliberat in data de 14.06.2004 iar noi recurenta  participat la licitaţia organizata cand s-a vândut activul fermei Dragalina ce cuprindea si plantaţia de pomi în data de 17.12.2003.

In urma licitaţiei recurenta a fost declarată  câştigătoare, preţul  achitandu-1 in  trei  rate: 31.12.2003- 17.543 Euro; 17.01.2004- 17.543 Euro; si in data de 17.02.2004, aceeaşi suma.

Terenul nu a fost niciodată predat de ADS către Comisia Locala de Fond Funciar Tutova.

In mod greşit instanţa de fond retine ca, concesionarea terenului in litigiu a incalcat dreptul de proprietate al paraţilor. Achiziţionarea investiţiei (plantaţiei) inainte de eliberarea titlului de proprietate, impunea in mod legal si concesionarea terenului in baza dispoziţiilor legale la acea vreme.

Protecţia despre care face vorbire instanţa, cu privire la bun si proprietate, poate fi pusa in discuţie atunci cand actul de proprietate a fost eliberat cu respectarea dispoziţiilor legale. Insa atâta timp cat investiţia fusese achiziţionată de către recurentă  inainte de eliberarea titlului de proprietate iar terenul de sub plantaţie l-a concesionat nu se poate susţine ca titlul de proprietate al paraţilor a fost eliberat in mod legal.

3 In mod greşit, instanţa de fond a admis in parte cererea reconventionala a paratilor-reclamanti si a  obligat  reclamanta sa plătească daune morale in cuantum de 5000 lei pentru fiecare. In legătura cu acest capăt de cerere nu s-a administrat nici o proba. Susţinerea instanţei ca punerea in discuţie a dreptului de proprietate de către recurentă  ar provoca o suferinţa paratilor-reclamanti fara a avea un suport probatoriu nu poate fi primita.

În drept nu se invocă prevederi legale.

Intimatul  G G-C, în nume propriu si ca mandatar al intimatului  G S-L, a formulat întâmpinare prin care a solicitat  recursului formulat de reclamantă împotriva Sentinţei Civile nr. 270 din 31.01.2012.

Detaliază modalitatea de  reconstituire a  dreptului  de proprietate pe teritoriul Comunei Tutova.

In anul 1997, la apariţia Legii 169/1997, a solicitat de la Primăria Corn. Iveşti să se reconstituie şi diferenţa de 11 ha dintr-o proprietate de 16 ha. pe care bunicul, dr. LG (1880-1962) a avut-o în satul Pogoneşti-actualmente com. Pogoneşti, aflată la câţiva km. de com. Tutova. Iniţial, prin H.C.J. 23/2000  s-a respins cererea de reconstituire, motivată prin faptul că pe teritoriul com. Iveşti nu mai există teren pentru reconstituirea dreptului de proprietate.

Prin Sentinţa Civ. Nr. 7641/5 nov. 2001 a Jud Bârlad fost anulată H.C.J. 23/2000 şi a dispus Comisiei Judeţene Vaslui şi Comisiei Locale Iveşti să  se reconstituie dreptul de proprietate pentru cele 11 ha.

 Prin  H.C.J. Vaslui nr. 92/03.10.2003 s-a reconstituit dreptul de proprietate pe teritoriul Comunei Tutova si  ulterior a fost se emis T.P. 2097 din 14.06.2004.

Reconstituire a dreptului de proprietate pe teritoriul unei comune învecinate este în conformitate  si cu Sentinţa Civ. Nr. 1628/29 mai 2008 a Judecătoriei Bârlad, rămasă definitivă şi irevocabilă. In motivarea acestei sentinţe se retne:, "conform prev. art. 3, alin.3 din Legea 1/2000 modificată : în cazul în care în localitate nu există suprafeţe de teren agricol, pentru a satisface integral cererile, în condiţiile prevăzute la alin. (2), reconstituirea dreptului de proprietate se va face, la propunerea comisiei locale, din suprafeţele de teren agricol trecute în proprietatea comunei, oraşului sau municipiului (...), din terenul comunelor limitrofe pe raza cărora se află terenul agricol solicitat, prin transfer de anexe cu validarea comisiei judeţene, precum şi prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile", ceea ce este cazul de fată..

 Reclamanta nu a dovedit  că pe teritoriul Corn. Iveşti nu ar mai fi fost teren pentru a  se reconstitui dreptul la proprietate.

Aşa cum s-a stabilit şi în Sentinţa Civilă nr. 1628/29.05.2009, în D.Civ. nr. 957/189/2008, A.D.S. Bucureşti nu a putut proba prin nici un act întocmit în conformitate cu prevederile Legii 268/2001, art. 7, alin 5 şi 7, că ar fi deţinut terenul din titlul nostru de proprietate, acesta fiind predat, cum am arăta în procesele anterioare, încă din 2001 de către S.C. POMICOLA S.A. Bârlad către Primăria corn. Tutova, A.D.S. Bucureşti predând a doua oară acelaşi teren către Comisia loc. Iveşti.

Reclamanta S.C. G C 94 S.R.L. a ocupat abuziv terenul şi livada de pe acest teren, prin încheierea unui contract de concesionare cu Administraţia Domeniilor Statului Bucureşti în anul 2005, modificat ulterior în 2008 printr-un act anexă unde suprafaţa concesionată se reduce la circa 3 ha. sub livadă.

În anul 2004, cu actul de adjudecare nr. 30 din 21.09. 2004, (deci la 3 luni după emiterea titlului  de proprietate şi circa 1 an de la emiterea H.C.J. Vaslui nr. 92/03.10.2003) cumpără de la S.C. POMICOLA S.A. Bârlad livadă în suprafaţă de 127,8 ha. la fosta fermă Dragalina.

La punctul cinci din Actul de Adjudecare se arată : "5. Datele de identificare ale patrimoniului: Patrimoniul amplasamentul, vecinii şi alte date fiind prezentate în documentaţia cadastrală. ... ".

Reclamanta nu a depus documentaţia cadastrală care să prezinte perimetrul (hotarele) acestei livezi cumpărate.

Din actele depuse, însă la dosar, rezultă, că până în prezent reclamanta S.C. G C 94 S.R.L. a cumpărat mai mult teren sub livadă decât avea dreptul

Investiţia-livadă nu a fost vândută şi nici nu putea fi vândută către reclamanta S.C. G C 94 S.R.L întrucât a fost predată Primăriei corn. Tutova, cum a dovedit, în dosarele anteriore, cu Protocolul nr. 12 din 30 ian. 2001 încheiat între S.C. POMICOLA S.A. Bârlad şi Primăria Comunei Tutova, deci cu mult înainte de a avea loc actul de adjudecare de mai sus.

Deci, rezultă cu certitudine că reclamanta  nu a cumpărat investiţia — livada de pe terenul reconstituit..

Nu există o înscriere în Cartea funciară a bunului imobil livadă în suprafaţă de 127,89 ha. livadă, care să se suprapună peste suprafaţa de teren.

 In cauză nu sunt îndeplinite conditiile  art. III, lit. a) din Legea 169/1997: persoanele care au interes şi care se socotesc prejudiciaţi în drepturile lor pot cere constatarea nulităţii titlurilor de proprietate asupra drepturilor care au fost reconstituite în favoarea altor persoane trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: există titluri de proprietate în favoarea unor terţe persoane; titlurile de proprietate au fost emise în mod fraudulos; foştii proprietari deţineau la emiterea titlului de proprietate adeverinţă de proprietate şi erau în posesia terenurilor care formează obiectul titlului de proprietate emis terţului; titlul de proprietate a intrat în circuitul sau, deşi nu a intrat în circuitul civil, s-a refuzat revocarea acestuia de către Comisiile de fond funciar, deoarece reclamanta nu deţinut terenuri în zona comunei Tutova, punctul Livadă.

În recurs au fost administrate înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentiţa recurată prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale aplicabile  se constată că recursul este întemeiat:

Pe fondul acţiunii introductive, în mod corect prima instanţă a reţinut prezumţia puterii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 1628 din 29.05.2008 a Judecătoriei Bârlad, menţinută prin decizia nr. 1337/22.10.2008 a Tribunalului Bârlad.

Prin această sentinţă  a fost respinsă acţiunea formulată  de  reclamanta Agentia Domeniilor Statului  în contradictoriu cu G, Comisi locală Tutova si Comisia Judeteană Vaslui având ca obiect constatarea nulităţii absolute a  titlului 2097/14.06.2004, a cărui valabilitate se discută şi în prezenta cauză.

Prin această hotărâre s-a reţinut cu prezumţie de lucru judecat că neavizarea documentaţiei aferente titlului de proprietate  de către ADS nu reprezintă un motiv de nulitate care să se circumscrie vreunui motiv de nulitate prevăzut de art. III din Legea 169/1997.

Deşi în prezenta cauză reclamanta este o altă persoană, respectiv SC G C 94 SRL,  sentinţa civilă nr. 1628 din 29 05 2008  beneficiază de prezumţia de putere de lucru judecat, pentru respectarea dreptului la un proces echitabil.

Prima instanţă nu a reţinut excepţia autorităţii de lucru judecat care presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C.civ. (obiect, părţi şi cauză),  cum susţine recurenta.

Prima instanţă a reţinut prezumţia de lucru judecat care interzice readucerea în faţa instanţelor a chestiunii litigioase deja rezolvate pentru a conferi stabilitate juridică si pentru  a nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art.  6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiţie nu este unul absolut, el poate cunoaşte limitări ce decurg din aplicarea altor principii.

În acest sens s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în decizia civilă nr. 995 din 4 februarie 2009. 

În consecinţ,ă primul motiv de recurs este neîntemeiat.

Al doilea motiv de recurs  cu privire la nepronuntarea primei instanţe asupra tuturor motivelor de nulitate  a titlului invocate nu este întemeiat.

 Motivul de nulitate al titlului, respectiv reconstituirea dreptului de proprietate pe raza altei comune, respectiv Com Tutova, deşi trebuia pe raza comunei Ivesti  nu este întemeiat.

Motivul pentru care a fost reconstituit terenul pe raza comunei Tutova este faptul că prin hot 92/2003 a Comisiei judeţene a fost stabilită calitatea pârâţilor de acţionar la SC Pomicola SA si prin sentinţa civilă nr. 2306/26 09 2005 Judecătoriei Bârlad  a fost obligată Comisia locală Ivesti să procedeze la punerea in posesie a reclamantului G G C cu suprafaţa de 11 ha pentru care a fost eliberat titlul  nr. 2097.

În dispozitivul sentinţei se arată că punerea in posesie  să se realizeze  în extravilanul Tutova, pentru care a fost emis titlu de proprietate.

Susţinerea recurentei că există o eroare materială in cuprinsul dispozitivului sentinţei civile nr. 2306/26.09. 2005 Judecătoriei Bârlad  nu poate fi primită pentru  că nu există o asemenea încheiere care să constate eroarea.

În  primă instanţă si în recurs Primăria Ivesti a indicat că motivul pentru care nu s-a realizat reconstituirea pe raza com Ivesti  a fost faptul că  la data emiterii titlului din 2004 nu exista teren disponibil pe raza acestei comune; terenul reconstituit a fost preluat de la SC Pomicola SA, în baza Hotărârii 92/2003  a Comisiei Judetene.

Faptul că reclamanta a cumpărat  prin actul de adjudecare din 21.092004, in baza procesului verbal de licitaţie din dec. 2003,  patrimoniul SC  Pomicola, din care face parte si plantaţia de pomi fructiferi nu împiedică reconstituirea proprietarilor care pot opta pentru un alt amplasament sau pentru despăgubiri, potrivit art. 4 din Legea 1/2000.

Reclamanta nu a probat existenta unor acorduri cu proprietarii si pentru acest teren; reclamantul a probat existenta unor acorduri cu  alti proprietari.

Procesul verbal de licitaţie  pentru plantatie din dec 2003, contractul de concesiune al reclamantei sunt  ulterioare hot 92/29 07 2003, prin care a fost stabilită calitatea pârâtilor de actionari ai SC Pomicola.

In consecintă, dreptul de proprietate al intimatilor este anterior  dreptului reclamantei de a exploata livada.

Motivul de recurs cu privire la soluţia pe cererea reconventionala este întemeiat.

Pe cale reconvenţională, pârâtul a solicitat, în nume propriu şi pentru G S, obligarea reclamantei la plata de despăgubiri morale în valoare de câte 5000 lei pentru fiecare dintre pârâţi, pentru promovarea acestei acţiuni şicanatoare, pe temeiul art. 723 Cod procedură civilă.

Prima instanţă a acordat aceste daune morale reţinând că reclamanta a contestat dreptul de proprietate  al intimatilor  si a  provoca o suferinţa paratilor-reclamanti.

În cauză nu s-a probat ca reclamanta si-a exercitat in mod abuziv dreptul la actiune, nefiind indeplinite conditiile prevăzute de art. 723 C.pr.civ.

In temeiul art. 312 C.pr.civ coroborat cu art. 304 ind 1 C.pr.civ.  se va admite recursul si se va modifica in parte sentinta.

În temeiul art. 274 C.pr.civ. se va respinge cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată fată de soluţia de admitere a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul formulat de SC G C 94 SRL împotriva sentinţei civile nr. 270/31.01.2012 a Judecătoriei Bârlad pe care o modifică în parte:

Respinge cererea reconventională formulată de pârâtii reclamanti.

Respinge cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată.

Menţine celelalte dispoziţii care nu sunt contrare prezentei decizii.

Irevocabilă.

Pronunţată in şedinţă publică,  azi, 27.06.2012 .

PREŞEDINTEJUDECĂTORJUDECĂTOR

GREFIER

Domenii speta

Spete similare