Spor prevăzut de art 35 Anexa vii din Lg. 284 din 2010 ; excepţie de nelegalitate pct. 2 Anexa 5 Ordin mai 214 din 2011

Dosar nr. 541/89/2014

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 17/C.A./2015

Şedinţa publică de la 19 Ianuarie 2015

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE

Grefier

Pe rol pronunţarea cauzei Contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamant SINDICATUL NAŢIONAL AL POLIŢIŞTILOR ŞI VAMEŞILOR "PRO LEX", cu sediul în Bucureşti,  şi pe pârât INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI VASLUI, cu sediul în Vaslui, pârât MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, cu sediul în Bucureşti,  având ca obiect pretenţii.

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă,

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe cu nr. 541/89/2014, precizată la 31 oct 2014,  reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor „Pro Lex", in numele  a 19 membri de sindicat, a chemat în judecată pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Vaslui, solicitând obligarea acestuia la:

-plata compensaţiei de 5-25% din salariul de funcţie cuvenit agenţilor de poliţie care desfăşoară activităţi de conducători de autovehicule, în condiţiile legii, pe ultimii trei ani şi în prezent, respectiv pentru perioada 13 02 2011-13 02 2014 ;

- plata cheltuielilor de judecată

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată următoarele:

Reclamanţii, cu excepţia lui SGF, sunt  functionari publici cu statut special, care au fost  incadrati in 13.02.2011-13.02.2014 in  functia de agenti de politie  in cadrul pârâtului Inspectoratul de Politie al Judetului Vaslui – la Biroul Rutier, la Posturi de Politie, la Politia municipală.

Reclamantul SGF  a ocupat in perioada de referintă functia de subcomisar in cadrul pârâtului.

Reclamantii solicită  acordarea compensatiei de 5-25% din salariul functiei pentru perioada 13.02.2011- 13.02.2014 (cu indicarea unor perioade diferentiate in functie de perioada in care a lucrat fiecare reclamant-conform precizărilor de la fila 117 dosar).

Temeiul in drept al compensatiei este art. 34 din anexa VII la Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice care prevede:  „Maiştrii militari, subofiţerii, soldaţii şi gradaţii voluntari, agenţii de poliţie şi cei din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul contractual care desfăşoară activităţi de conducători de autovehicule, inclusiv cei care conduc motociclete cu ataş, care, prin natura muncii, lucrează peste programul normal de lucru, inclusiv în zilele ele repaus săptămânal sau în zilele în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, şi cărora nu li se poate acorda timp liber corespunzător au dreptul la o compensaţie de 5-25% din solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază, în conformitate cu normele metodologice aprobate prin ordin al ordonatorului principul de credite. "

Punctul 2 din Anexa nr. 5 din Ordinul MAI S/214/2011, astfel cum este depus in regim de informaţie clasificată, si al cărui text este reprodus de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne  prevede:

„compensaţia se acordă numai maistrilor militari, subofiterilor, soldatilor si gradatilor voluntari, agentilor de politie si personalului contractual incadrati/incadrat in functia de conducător auto prevăzută de statutul de organizare precum si celor incadrati in alte functii, care au trecută in statutul de organizare pe lângă functia respectivă si cea de conducător auto, cu conditia să aibă in primire autovehicule si să efectueze muncă peste programul normal de muncă in această calitate”.

In cauză se invocă exceptia de nelegalitate a punctul 2 din Anexa nr. 5 din Ordinul MAI S/214/201.

Exceptia inadmisibilitătii invocării nelegalitătii Ordinului va fi respinsă pentru că acest ordin are valoarea unui act administrativ unilateral, nu normativ, cum susţin pârâţii.

Art. 4 alin 1 din legea 554/2004, in forma in vigoare la invocarea exceptiei, prevede: 

„ Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate.”

Conditia de admisibilitate a invocării exceptiei de nelegalitate - respectiv ca actul să fie unul individual este îndeplinită in cauză.

Potrivit definiţiilor actului administrativ normativ, respectiv individual, din doctrină si din practica ICCSJ ( decizia nr. 2110/2012), rezultă că actul normativ este un act cu aplicabilitate repetată, asupra unor subiecţi de drept nedeterminaţi iar actul individual este actul care urmăreste stabilizarea unei situatii juridice precise in raport cu un număr relativ restrâns si determinat de subiecţi de drept.

In cauză Ordinul S/ 214/5 10 2011 al MAI este un act ce aprobă  normele metodologice cu privire la salarizarea personalului  Ministerului.

Acest ordin  reglementează  o situatie juridică distinctă-salarizarea unor anumiti functionari si se aplică unui număr determinat si restrâns de subiecti-numai personalului Ministerului.

Acest ordin nu este un act administrativ normativ pentru că nu se aplică unui număr nedeterminat de subiecti de drept.

In consecinţă conditia de admisibilitate a invocării exceptiei este indeplinită, iar exceptia va fi respinsă.

Cu privire la legalitatea Punctului 2 din Anexa nr. 5 se retine că acesta nu încalcă prevederile din  art. 34 din Anexa nr. VII din legea 284/2001, care are o  valoare juridice superioară fată de rangul  legii.

Din  art. 34 anexa nr. VII din legea 284/2010 rezultă care sunt conditiile pentru acordarea compensatiei: 1. anumiti  functionari publici cu statut special sau personal contractual; 2. care desfăsoară activităti de conducători de autovehicule in regim constant; 3. care lucrează peste programul normal de lucru, inclusiv in zilele  de repaus săptămânal sau in care nu se lucrează potrivit legii; 4.  care nu pot primi timp liber.

In limitele acestei prevederi legale care trimite la nomele metodologice din Ordin, au fost prevăzute in Punctul 2 din Anexa nr. 5 din Ordinul MAI S/214/2011 conditiile explicitate.

Astfel conditia  2 din lege cu privire la desfăsurarea  de activităti de conducători autovehicule, s-a explicitat in sensul că personalul trebuie să fie incadrat in functia de conducător auto, prevăzută in statut, sau să fie incadrat in alte functii, dar să aibă si functia de conducător auto in statut si conditia de a avea  in primire autovehicule.

Această prevedere din ordin nu incalcă dispozitia din lege ci numai explicitează conditia prevăzută de art. 34 ”desfăsurarea de activităti de conducător auto”; din lege  rezultă că subiectii trebuie să desfăsoare activitate in mod constant.

Nu se poate retine că prin norme se impune o  conditie suplimentară-functia de conducător să fie cuprinsă in statut-, pentru că această functie reflectă desfăsurarea in mod constant a functiei de conducător.

Această conditie a fost stabilită si in conformitate cu prevederile art. 9 din legea 285/2010, pentru anul 2011,  cu prevederile art. 7 alin 1 din legea 283/201, art. 13 alin 5 din OUG 103/2013 pentru anul 2014.

 Pentru anul 2011 este aplicabil art. 9 din legea 285/2010  care prevede: „(1) În anul 2011, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.”

Astfel din această dispozitie rezultă că pentru anul 2011 nu se pot acorda drepturi salariale pentru timp  ce depăseste perioada normală de lucru.

Pentru anul 2012 este aplicabil art. 7 alin. 1 din Legea 283/2011  care prevede:

„ (1) În anul 2012, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.”

Astfel si pentru anul 2012 munca suplimentară nu este remunerată ci poate fi compensată  cu timp liber.

Art. 13 alin 5  din OUG 103/2013, pentru anul 2014,  prevede:

„(5) Prin excepţie de la prevederile art. 9 alin. (1), în situaţia în care activitatea desfăşurată de personalul militar, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil din instituţiile publice de apărare, ordine publică şi securitate naţională, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, nu se poate compensa cu timp liber corespunzător, se acordă o majorare de 75% din baza de calcul prevăzută la alin. (4).”

Din aceste prevederi legale rezultă că  pentru timpul de lucru peste durata normală se acordă timp  liber, si numai in 2014 o majorare.

Pentru acelasi timp de lucru suplimentar  nu se poate acorda si  compensatia de 5-25% si timp liber; prevederea din art. 34 din legea 284/2010 trebuie interpretată in sensul  că acea compensatie  se acordă numai unei categorii distincte-care desfăsoară activităti de conducători auto si care au cuprinsă in statut această functie.

In cauză prevederile din ordin nu încalcă dispozitiile din art. 34 din legea 284/2010, astfel că exceptia de nelegalitate va fi respinsă.

Pe fondul cauzei se retine că actiunea este neîntemeiată:

Reclamantii ( cu exceptia lui  SGF)  desfăsoară activitate  de agent de politie care presupune si activitate de a conduce si de a folosi autoturisme in dotare,  ocazional.

Din precizările pârâtului IPJ Vaslui rezultă că  in perioada 2011-2014 reclamantii, cu exceptia lui SGF, nu au ocupat functia de conducător auto si  nu au mentionată in statul de organizare a unitătii sintagma de conducător auto.

Acest aspect rezultă si din extrasul din Statutul de organizare IPJ, depus in regim de document clasificat, din care rezultă că reclamantii au cuprins in statut numai functia de agent.

 Astfel din fisele  postului reclamantului U A, T L, rezultă că dacă circulă cu vehiculele are obligatia de a le primi in dotare iar această atributie are o proportie de 0,1% din activitate.

Din fisele reclamantilor  P N, M L, M M  rezultă că  sarcina de  a conduce autoturismele din dotare  este in procent de 5% .

Astfel că fisele posturilor  reclamantilor atestă că acestia desfăsoară activitatea de a conduce  autoturismele din dotare in procent  maxim de 5% din totalitatea activitătii.

Fată de ponderea activitătii de a conduce autoturismele, nu se poate deduce că acestia desfăsoară activitatea de conducător auto, cum se prevede in art. 34 din lege.

Astfel că in privinta acestor reclamanti nu se poate deduce că desfăsoară activitate de conducători de vehicule si că  prin natura acestei  activităti de conducător auto lucrează peste programul  normal de lucru, inclusiv in zilele de repaus săptămânal.

Reclamantii nu indeplinesc conditia  a doua prevăzută de art. 34 din lege pentru  acordarea compensatiei- de a indeplini activitatea de conducător auto.

Faptul că  in cadrul anumitor IPJ- s-ar aplica in mod diferit prevederile art. 34 din lege nu reprezintă o justificare pentru acordarea acestui drept reclamantilor.

In cauză nu s-a probat că in cadrul altor IPJ se aplică in mod diferit acest articol.

Cu privire la reclamantul S G F  se retine că acesta  a ocupat in perioada de referintă functia de subcomisar, care nu se încadrează in sfera subiectilor din art.  34 din lege.

In consecintă cu privire la cei 18 reclamanti  se retine că nu desfăsoară activităti de conducători auto, astfel cum se prevede in art. 34 din legea si in pct. 2 din anexa 5 a Ordinului S/214/2011, astfel că actiunea acestora este neîntemeiată.

Actiunea reclamantului  S G F este neîntemeiată pentru că acesta  a ocupat in perioada de referintă functia de subcomisar, care nu se încadrează in sfera subiectilor din art. 34 din lege.

In consecintă acţiunea va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge  excepţia inadmisibilităţii.

Respinge excepţia  de nelegalitate  a art.2 din Anexa 5 a Ordinului S/214/5.10.2011 a Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Respinge acţiunea formulată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor Pro Lex, cu sediul in Bucuresti 2  in numele si pentru reclamantii … in contradictoriu cu Inspectoratul de politie al Judeţului Vaslui ca neîntemeiată.

Cu recurs in 15 zile de la comunicare, care se depune la prezenta instanţă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 19.01.2015. 

PREŞEDINTEGREFIER

Domenii speta

Spete similare