Divort

Prin  cererea înregistrată la data de 23.09.2015 pe rolul Judecătoriei Caracal  sub nr…../207/2015 reclamantul B. A. D., a chemat în judecată pe pârâta B. V., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se declare desfăcută căsătoria încheiată în data de 30.05.2009 si înregistrată in Registrul Stării Civile al Primăriei Mun. Caracal – Jud. Olt  sub nr.50, din culpa exclusivă a pârâtei; exercitarea  autorităţii părinteşti pentru minora B. D. G. de către ambii părinţi; stabilirea locuinţei minorului la domiciliul reclamantei , obligarea  pârâtului la plata pensiei de întreţinere  în favoarea minorului, reclamanta să-şi reia numele purtat anterior încheierii căsătoriei acela de „P.”, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii se arată că părţile s-au căsătorit în data de 30.05.2009, căsătorie din care a rezultat minora B. D. G.  la data de 24.04.2012.

Susţine reclamanta că  ultimul domiciliu comun l-au avut în mun. Caracal str. Aleea V…. nr…, Bl. .., sc.B, et.3, ap.15, judeţul Olt.

Precizează reclamantul că vinovată de destrămarea relaţiilor de familie se face pârâta.

De la data la care a plecat din domiciliul comun,  pârâta a mai trecut o singură dată să vadă copilul, respectiv la 3 septembrie,  iar după această dată nu a mai dat nici măcar un telefon pentru a se interesa de copil, în contextul  în care cunoştea că urmează să meargă la grădiniţă.

Reclamantul arată că  minora este înscrisă de acesta la Grădiniţa cu program  prelungit nr.4 Caracal, dar mama sa pârâtă nu a vizitat-o nici măcar la grădiniţă.

În dovedirea celor de mai sus reclamantul solicită audierea martorilor B. E. şi G. D..

S-a depus la dosar chitanţa privind achitarea taxei judiciare de timbru,  certificatul de căsătorie,  certificatul de naştere al minorei, adeverinţa nr.1899 din 15.09.2015.

Din oficiu, instanţa a dispus efectuarea  anchetei psihosociale  de către autoritatea tutelară de pe lângă  Primăria  Comunei Cezieni, care ulterior a fost depusă la dosarul cauzei.

În data de 15.10.2015 pârâta-reclamantă  B. V. a formulat cerere reconvenţională, solicitând  să se declare desfăcută căsătoria încheiată în data de 30.05.2009 si înregistrată in Registrul Stării Civile al Primăriei Mun. Caracal – Jud. Olt  sub nr.50, din culpa exclusivă a reclamantului-pârât; exercitarea  autorităţii părinteşti pentru minora B. D. G. de către ambii părinţi; stabilirea locuinţei minorei la domiciliul acesteia din comuna Cezieni, judeţul Olt , obligarea  reclamantului-pârât la plata pensiei de întreţinere  în favoarea minorei, pârâta-reclamantă să-şi reia numele purtat anterior încheierii căsătoriei acela de „P.”, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, arată pârâta-reclamantă  că s-a căsătorit cu reclamantul-pârât în data de  30.05.2009, însă a părăsit domiciliul conjugal din cauza acestuia.

Precizează  pârâta-reclamantă că  în momentul părăsirii domiciliului conjugal, reclamantul-pârât i-a interzis acesteia să ia pe minora  B. D. G.,  născută la data de 24.04.2012, care este ataşată de aceasta, fiind cea care s-a ocupat de creşterea şi îngrijirea  minorei.

În drept, se invocă dispoz. art.373, art.383, 397, 400, art.402 NCC şi art. 453 NCPC.

În data de 21.10.2015 reclamantul-pârât a depus la dosar întâmpinare, solicitând admiterea în parte a cererii reconvenţionale.

De asemenea solicită să se declare desfăcută căsătoria încheiată în data de 30.05.2009 si înregistrată in Registrul Stării Civile al Primăriei Mun. Caracal – Jud. Olt  sub nr.50, din culpa exclusivă a pârâtei-reclamante; exercitarea  autorităţii părinteşti pentru minora B. D. G. de către ambii părinţi; stabilirea locuinţei minorului la domiciliul reclamantei , obligarea  pârâtului la plata pensiei de întreţinere  în favoarea minorului, reclamanta să-şi reia numele purtat anterior încheierii căsătoriei acela de „P.”, cu cheltuieli de judecată.

Reclamantul-pârât susţine că, minora nu mai lucrează neavând  mijloace materiale pentru a-şi asigura propria  subzistenţă fără a mai aduce în discuţie  posibilităţi materiale minim necesare pentru a asigura fetiţei un trai decent şi o creştere şi educare corespunzătoare la care orice copil are dreptul.

În dovedire, reclamantul-pârât solicită audierea martorului M. V..

S-a depus la dosar informaţii  detaliate  (filele 31-36).

În data de 02.11.2015 Primăria Mun. Caracal a depus la dosar ancheta socială nr.18249 din 28.10.2015, efectuată la domiciliul reclamantului-pârât .

La data de 18.11.2015 instanţa a luat interogatoriu părţilor care au precizat că sunt  de acord cu desfacerea căsătoriei încheiată de părţi la data de30 mai 2009 şi înregistrată la Primăria Mun. Caracal, jud. Olt, sub nr. 50 , pârâta reclamantă îşi va relua numele avut anterior acestei căsătorii, acela de „P.”, să se dispună  exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi pentru minora B. D. G., născută la data  de 24 aprilie 2012,  stabilirea  locuinţei minorei B. D. G., la tată,  prin acordul părţilor, obligarea pârâtei la plata pensiei de întreţinere în  favoarea minorei în funcţie de  venitul minim pe economie,  fără motivarea hotărârii cu privire la divorţ şi cheltuieli de judecată.

De asemenea, reclamanta şi pârâtul au depus la dosar cerere cu privire la stabilirea unui program de vizită a minorei, după cum urmează:  o săptămână în vacanţa de iarnă,  o săptămână în vacanţa de primăvară, o lună în vacanţa de vară, alternativ de Crăciun şi Revelion, o dată la 2 săptămâni de vineri după amiază până duminică seara.

Examinând materialul probator administrat in cauză, instanţa urmează să reţină situaţia de fapt:

Reclamantul B. A. D. s-a căsătorit cu pârâta B. V. în data de 30 mai 2009  si înregistrată in Registrul Stării Civile al Primăriei Mun. Caracal – Jud. Olt  sub nr.50, iar din relaţiile de căsătorie a rezultat minora B. D. G. născută  la data de 24.04.2012.

 Instanţa urmează să ia act de faptul că la termenul din 18.11.2015, reclamantul şi pârâta au solicitat instanţei să ia act de acordul acestora privind desfacerea căsătoriei, fără motivarea acestui capăt de cerere, motiv pentru care instanţa in baza disp art.373 alin.l lit.a N.C.C., urmează să admită acţiunea, dispunând  desfacerea căsătoriei încheiată intre părţi la data de 30.05.2009 si înregistrată in Registrul Stării Civile al Primăriei Mun. Caracal – Jud. Olt  sub nr.50.

 Potrivit disp.art.374 N.C.C. divorţul prin acordul soţilor poate fi pronunţat indiferent de durata căsătoriei şi indiferent dacă există sau nu copii minori rezultaţi din căsătorie.

Instanţa verificând in şedinţa publică din 18.11.2015, consimţământul celor doi soţi,urmează să constate că acesta este liber şi neviciat, fapt pentru care a luat act de solicitarea acestora ca desfacerea căsătoriei, să se facă pe baza acordului soţilor.

Cum intre părţi, nu a  intervenit o învoială,  privind numele pe care urmează să-l poarte pârâta după desfacerea căsătoriei, in conformitate cu disp.art.383 alin.3.NCC, instanţa urmează să dispună ca pârâta să-şi reia numele avut anterior încheierii căsătoriei, anume acela de „P.”, conform învoielii părţilor.

 Instanţa urmează să ia act , de asemenea, de învoiala părinţilor în sensul ca locuinţa minorului  să fie stabilită in domiciliul tatălui.

 Potrivit disp.art.400 alin.2  NCC , dacă până la divorţ copilul a locuit cu ambii părinţi, instanţa îi stabileşte locuinţa la unul dintre ei, ţinând seama de interesul său superior.

Potrivit art.503 C. civil, părinţii exercită împreună şi în mod egal autoritatea părintească, iar art.505 alin.1 stabileşte că în cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiaţie a fost stabilită concomitent sau succesiv faţă de ambii părinţi, autoritatea părintească se exercită  în comun şi în mod egal, dacă aceştia convieţuiesc.

Art.398 alin.1 C. civil, stabileşte că, dacă există  motive întemeiate având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte că autoritatea părintească să fie exercitată numai de unul dintre părinţi.

De altfel, instanţa va avea în vedere şi dispoz. art.507 C. civil,  din care rezultă că,  exercitarea autorităţii părinteşti se va face de către un singur părinte, dacă unul dintre părinţi este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicţie, decăzând din exerciţiu drepturilor părinteşti, sau dacă din orice motiv se află în neputinţă de a-şi exprima voinţa.

În speţă, instanţa urmează să, stabilească exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi pentru minora B. D. G. născută  la data de 24.04.2012.

In ceea ce priveşte obligaţia legală de întreţinere, instanţa urmează să ia act de asemenea, de învoiala părinţilor, in sensul că, pârâta a  fost de acord aşa cum a precizat să plătească minorei o pensie lunară de întreţinere.

Conform art.402 alin.l NCC , instanţa de tutelă, prin hotărârea de divorţ, stabileşte contribuţia fiecărui părinte, la cheltuielile de creştere, educare învăţătură şi pregătire profesională a copiilor.

În temeiul dispoz. art.499 C. civil părinţii sunt obligaţi în solidar să contribuie la întreţinerea copilului lor minor, asigurând cele necesare traiului, să acopere toate cheltuielile de creştere ,educare şi învăţătură.

Potrivit art.529 alin.1 C.p.c. întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti, iar alin.2 stabileşte că, atunci când întreţinerea este datorată de un părinte, ea se stabileşte până la ¼ din venitul său lunar net pentru un copil, 1/3 pentru doi copii şi o jumătate pentru trei sau mai mulţi copii.

Având în vedere  aspectele menţionate şi salariu minim net pe economie în cuantum de 770 lei, instanţa urmează să oblige pârâta  la plata sumei de  190  lei, cu titlul de contribuţie lunara de întreţinere, în favoarea minorei  B. D. G., începând cu data 23.09.2015 până la majorat, ori până la schimbarea condiţiilor avute in vedere de instanţă.

Potrivit art.401 alin.1 C. civil în cazurile prev. la art.400 C. civil, părintele sau după caz părinţii separaţi de copii lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta.

De asemenea,  copilul care nu locuieşte la unul dintre părinţi are dreptul de avea legături personale cu acesta conf. art.262 alin.2 C. civil.

Acest drept al copilului este menţionat şi de Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului care prin art.14 prevede că minorul are dreptul de a menţine relaţii personale şi  contacte directe cu părinţii.

Art.15 din aceeaşi lege prevede modalităţile prin care se poate realiza aceste relaţii personale printre care: întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea copilului pe perioade determinate de către părinte, corespondenţă ori altă formă de comunicare cu copilul.

În caz de neînţelegere între părinţi, potrivit art.401 alin.2  instanţa de tutelă decide cu privire la modalitatea de exercitare a acestui drept.

Având în vedere că părţile s-au înţeles cu privire la modalitatea de a avea legături personale cu minora B. D. G. născută  la data de 24.04.2012,  instanţa va stabili următorul program: o odată la două săptămâni  de vineri  după amiază,  până duminică seara,  cu luarea minorei  în domiciliul mamei si obligaţia acesteia de a o readuce în domiciliul tatălui; o săptămână  în vacanţa de iarnă , o săptămână în vacanţa de  primăvară ,  o lună în vacanţa de vară  cu luarea minorei  în domiciliul mamei si obligaţia acesteia de a o readuce în domiciliul tatălui; alternativ de Crăciun  şi Revelion.

Pe cale de consecinţă, instanţa va admite în parte cererea principală şi  cererea reconvenţională  formulate şi precizate.

Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,  şi nici motivarea hotărârii cu privire la divorţ.

Postat 27.11.2015

Domenii speta

Spete similare