Anulare hotărâre de repartizare în grupa de vânători. Repunerea în situaţia anterioară

Asupra apelurilor civile de faţă;

Prin sentinţa civilă nr. 12200/2014 Judecătoria Slatina a  admis în parte cererea formulată de reclamantul C. G. în contradictoriu cu pârâta A. J. V. P. S.O. şi a dispus anularea hotărârii de repartizare a reclamantului în grupa de vânători Scorniceşti de pe fondul cinegetic nr. 8 Scorniceşti, din cuprinsul procesului-verbal nr. 65/20.01.2014 şi conform adresei nr. 68/21.01.2014.

A respins cererea de repunere în drepturi a reclamantului.

A respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de contravaloare prejudiciu material şi moral.

A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1035 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că potrivit adresei nr. 424/03.04.2012 emisă de pârâtă, reclamantul C. G. a fost exclus din asociaţie iar prin sentinţa nr. 10183/18.10.2013 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. 6438/311/2013, a fost anulată decizia pârâtei prin care  fost luată măsura excluderii reclamantului conform adresei sus-menţionate. Prin adresa nr. 30/13.01.2014 (fila 6), reclamantului i s-a adus la cunoştinţă că a fost repus în drepturi şi urmează să-şi achite cotizaţia de membru vânător pe anul 2014. În urma Adunării grupei  de vânători Corbu, fondul de vânătoare Icoana, din data de 12.01.2014 (proces-verbal – fila 27), a fost întocmită şi comunicată reclamantului adresa nr. 68/21.01.2014 a A.J.V.P.S. Olt, prin care i s-a adus la cunoştinţă că grupa din care făcea parte a decis neacceptarea sa ca vânător în cadrul aceleiaşi grupe. Prin aceeaşi adresă, i s-a adus la cunoştinţă că, ţinând seama de numărul maxim de vânători permis în grupă de legea 407/2006, a fost repartizat în Grupa de vânători Scorniceşti, de pe fondul cinegetic nr. 8 Scorniceşti. Această decizie a fost contestată de reclamant la data de 31.01.2014 (fila 9). Potrivit adresei nr. 447/24.04.2014, cererea reclamantului nu a fost aprobată (fila 28).

Instanţa a reţinut că adresa nr. 68/21.01.2014 a A.J.V.P.S. O.contestată de reclamant a fost emisă în baza procesului-verbal al Adunării grupei  de vânători Corbu, fondul de vânătoare Icoana, din data de 12.01.2014, pe care reclamantul, prin apărător, a arătat că de asemenea, l-a contestat, în şedinţa din data de 20.11.2014. Aşa cum reiese din acest proces-verbal, referitor la primirea domnului C. G., s-a hotărât ca acesta să nu mai fie acceptat în cadrul grupei datorită comportamentului  nepotrivit avut anterior excluderii, fiind recalcitrant, care a dat naştere la numeroase tensiuni în grupă, nu a respectat etica vânătorească (sustragere de vânat). Chiar prin conţinutul său, adresa nr. 68/21.01.2014 face trimitere la procesul-verbal din 12.01.2014, distinct de care nu ar putea fi analizată, de vreme ce adresa a fost emisă în urma votului majorităţii vânătorilor din grupă exprimat la data de 12.01.2014.

A reţinut instanţa de fond că textul enunţat, preluat din procesul-verbal din 12.01.2014, nu conţine altceva decât o sancţionare a petentului, arătându-se expres că motivul neacceptării sale în grupă îl reprezintă comportamentul recalcitrant avut anterior excluderii, tensiunile provocate în grupă, precum şi sustragerea de vânat. Motivul existenţei deja a unui număr maxim de vânător nu este menţionat ca motiv al neacceptării sale decât în adresa nr. 68/21.01.2014, însă aceasta din urmă este emisă în baza votului exprimat în adunarea din 12.01.2014. Reiese, aşadar, fără putinţă de tăgadă, că decizia neacceptării reclamantului în grupă are un pur caracter sancţionator, ce doar îmbracă forma repartizări pe criterii de oportunitate, de vreme ce motivele neacceptării au fost expres menţionate. Nu au nicio relevanţă susţinerile pârâtei din întâmpinare în sensul că hotărârea sa ar fi fost dictată de considerente ce ţin de numărul maxim de vânători deja acoperit pentru grupa Corbu, de vreme ce reiese din procesul-verbal din 12.01.2014 că altele au fost raţiunile neacceptării în grupă a reclamantului. Totodată, aceste argumente nu mai au nicio viabilitate în condiţiile în care, prin procesul-verbal din 12.01.2014 şi prin adresa nr. 68/21.01.2014, s-a încălcat o hotărâre judecătorească, şi anume sentinţa nr. 10183/18.10.2013.

Au fost aşadar, în mod flagrant, nesocotite dispoziţiile art. 11 alin. 8 din Statutul Asociaţiei, potrivit căruia, înainte de adoptarea hotărârii de sancţionare, cei în cauză vor fi audiaţi în legătură cu faptele săvârşite. În aceasta situaţie, deşi nu s-a emis o hotărâre, ci pârâta a preferat varianta informă a unei adrese, aceasta, ca şi procesul-verbal din 12.01.2014, conţine o veritabilă hotărâre de sancţionare prin neacceptarea în grupă pentru motivele sus-menţionate. Reclamantul se apără în cuprinsul cererii de chemare în judecată pe considerente ce ţin chiar de motivele de fapt invocate în procesul-verbal sus-menţionat, însă nu i s-a dat posibilitatea de a se apăra în urma unei convocării în conformitate cu art. 11 alin. 8 din Statutul Asociaţiei. Locul unor dezbateri privind conduita reclamantului în grupa de vânători  era în cadrul unei cercetări disciplinare în acord cu Statutul, nu cu eludarea acestei etape.

Instanţa a reţinut că în urma anulării adresei nr. 424/03.04.2012, reclamantul trebuia reintegrat în aceeaşi grupă, putând fi repartizat într-o altă grupă numai în urma unei noi excluderi. De vreme ce măsura excluderii a fost înlăturată, nu mai există niciun suport juridic al rerepartizării sale, ci el revine în grupa din care a fost exclus. Or, pârâta, deşi i-a comunicat reclamantului că l-a repus în drepturi potrivit sentinţei menţionate, în concret, nici până în prezent nu a trecut la aplicarea acesteia.

Aşadar, instanţa a reţinut că nu se impune analizarea eventualelor motive de oportunitate invocate de reclamant, de vreme ce adresa şi procesul-verbal contestate, sub aspectul repartizării sale, încalcă o hotărâre judecătorească şi conţin o măsură sancţionatorie lipsită de suport şi luată fără ascultarea reclamantului.

În consecinţă, instanţa reţine că prin procesul-verbal nr. 65/20.01.2014 şi adresa nr. 68/21.01.2014, s-a luat indirect o măsură sancţionatorie faţă de reclamant, fără parcurgerea procedurii prevăzute în Statutul asociaţiei. Totodată, a fost încălcată sentinţa nr. 10183/18.10.2013 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. 6438/311/2013, întrucât acesta nu a fost realmente repus în drepturi, de vreme ce repunerea în drepturi presupunea reintegrarea în grupa din care a fost nelegal exclus. Aşadar, cele două acte au intervenit cu încălcarea atât a unei hotărâri judecătoreşti, cât şi a prevederilor statutare, motiv pentru care instanţa urmează să anuleze hotărârea de repartizare a reclamantului în grupa de vânători Scorniceşti de pe fondul cinegetic nr. 8 Scorniceşti, din cuprinsul procesului-verbal nr. 65/20.01.2014 şi conform adresei nr. 68/21.01.2014.

Sub aspectul cererii de repunere în drepturi formulată de reclamant, instanţa a apreciat că reintegrarea sa în grupa de vânători Corbu se impunea ca urmare a anulării adresei nr. 424/03.04.2012. Aşadar, reclamantul beneficiază deja de acest drept. Mai mult decât atât, ca urmarea a admiterii primului capăt de cerere, fiind înlăturat suportul măsurii repartizării sale într-o altă grupă de vânători, pârâta este obligată să îl reintegreze în grupa Corbu. Reclamantul ar putea cere repunerea sa în drepturi doar în măsura în care pârâta ar nesocoti încă o dată sentinţa nr. 10183/18.10.2013, precum şi capătul prim  de cerere, astfel cum a fost admis.

Cât priveşte capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de contravaloare prejudiciu material şi moral, instanţa a reţinut că reclamantul, deşi a beneficiat de apărare calificată, nu a produs nicio probă în acest sens. În condiţiile art. 1381 şi art. 1391 C.civ., reclamantul nu dovedit în niciun fel eventualul prejudiciu material şi moral pretins. De altfel, nici în cadrul concluziilor pe fondul cauzei, apărătorul reclamantului nu a făcut nicio referire la suma de 3.000 lei solicitată cu titlu de prejudiciu.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamantul C.G. cât şi pârâta A. J. V. P. S. O.

Prin apelul formulat de reclamantul C. G. se critică sentinţa întrucât instanţa de fond nu a dat dovadă de rol activ în aflarea adevărului.

Nu a ţinut seama instanţa de susţinerile reclamantului conform cărora acesta nu a primit nici un fel de răspuns la contestaţia nr. 146/31.01.2014.

Deşi a fost admisă în parte acţiunea, instanţa de fond a respins capătul de cerere privind repunerea reclamantului în drepturi, fără a explica motivul respingerii.

Urmare a respingerii acestui capăt de cerere, pârâta apelantă a refuzat să dea curs solicitării reclamantului de a fi primit în grupa de vânătoare la care acesta a funcţionat.

Şi respingerea cererii de obligare a pârâtei la plata despăgubirilor morale şi materiale este neîntemeiată, având în vedere susţinerile reclamantului dar şi declaraţia martorului audiat care a arătat perioada în care apelantul nu  a mai participat la vânătoare.

Apelanta pârâtă  A. J. V. P. S.O. a formulat la data de 10 aprilie 2015 întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de reclamant, ca nefondat, având în vedere că în procesul verbal nu este inserată menţiunea de repartizare ci se consemnează numai opinia grupei stabilită prin vor, în sensul de a nu fi primit în grupa Corbu ca urmare a comportamentului recalcitrant al reclamantului. Răspunsul la contestaţia 146/2014 a fost comunicat petentului, dovezile  fiind ataşate la dosarul de fond.

Cu privire la daunele materiale şi morale, în mod corect s-a reţinut că reclamantul nu a făcut dovezi în acest sens.

Prin apelul formulat de pârâta A. J. V.  P. S. O. se critică sentinţa  întrucât instanţa de fond s-a pronunţat şi asupra a ceea ce nu s-a cerut, respectiv asupra legalităţii procesului-verbal din 12.01.2014, deşi nu fusese învestită cu o astfel de cerere. Instanţa  a schimbat caracterul acestui act care cuprinde exclusiv opinia membrilor vânători. Repartizarea unui membru la o altă grupă de vânătoare nu are un caracter de sancţiune ci constituie o atribuţie a consiliului, conform dispoziţiilor art. 18 lit. f din Statut.

Instanţa de fond a fost sesizată doar cu analizarea legalităţii adresei nr. 68/21.01.2014 şi s-a rezumat la a menţiona că acest motiv ar încălca sentinţa nr. 10183/18.10.2013.

A fost încălcat principiul contradictorialităţii dreptului la apărare al pârâtei atât timp cât recalificarea ca sancţiune a procesului verbal nr. 65/20.0.2014 s-a făcut exclusiv cu ocazia deliberării şi nu a ost pusă în discuţia părţilor.

Cu privire la apelul declarat de pârâtă, reclamantul apelant a formulat la 27 aprilie 2015 întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat, motivat de faptul că probele administrate sunt dovada certă a situaţiei .

Verificând în limitele cererilor de apel stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de prima instanţă, tribunalul  constată ca fondat apelul formulat de apelanta pârâtă A. J.V. şi P. S. O., urmând a fi admis , cu consecinţa respingerii apelului formulat de reclamant pentru următoarele considerente. :

Prin sentinţa civilă nr. 12200/2014 Judecătoria Slatina a  admis în parte cererea formulată de reclamantul C. G. în contradictoriu cu pârâta A. J. V şi P S O şi a dispus anularea hotărârii de repartizare a reclamantului în grupa de vânători Scorniceşti de pe fondul cinegetic nr. 8 Scorniceşti, din cuprinsul procesului-verbal nr. 65/20.01.2014 şi conform adresei nr. 68/21.01.2014.

În ceea ce priveşte prevederile legale aplicabile prezentei speţe tribunalul reţine că, în dispoziţiile art. 2 alin.2  din Statutul A J. V.  P. S. din judeţul O. reiese faptul că această asociaţie îşi desfăşoară activitatea potrivit statutului, având deplină autonomie organizatorică, funcţională şi financiară.

 Potrivit dispoziţiilor art. 32 din Statutul A.J. V. P.S. din judeţul O. (1) ,,În cadrul asociaţiilor care nu au cluburi sunt constituite grupe de vânători şi grupe de pescari sportivi.(2) Grupa de vânători se organizează la nivelul fondului cinegetic, corespunzător suprafeţelor minime stabilite de lege pentru fiecare vânător.”

Art. 33 din acelaşi statut precizează faptul că ,,Organul de conducere al grupelor este adunarea generală a membrilor săi, iar conform art. 34 adunarea generală a grupei are următoarele atribuţii… d) propune recompense şi sancţiuni pentru membrii săi.

Pornind de la aceste dispoziţii care reglementează activitatea vânătorilor înscrişi în evidenţele asociaţiei intimate tribunalul reţine  că soluţia pronunţată în cauză nu este în conformitate cu aceste dispoziţii statutare.

Apelantul reclamant a investit instanţa cu cererea prin care a solicitat anularea hotărârii nr. 68/21.01.2014 , în realitate fiind vorba de adresa prin care i s-a adus la cunoştinţă că, în urma şedinţei desfăşurate în data de 12.01.2014, prin votul majorităţii vânătorilor din grupă , grupa de vânători Corbu a hotărât neacceptarea sa ca vânător în cadrul acestei grupe.

Prin aceeaşi adresă i-a fost comunicat faptul că a fost repartizat să practice vânătoarea la grupa de vânători Scorniceşti ţinând cont şi de numărul de vânători pe fiecare grupă de vânători relativ la numărul maxim de vânători impus prin Legea 407/2006.

Nu reiese din actele dosarului faptul că apelantul reclamant ar fi contestat şi acest proces verbal , reţinându-se de către instanţă faptul că adresa 68/21.01.2014 face trimitere la procesul din 12.01.2014, distinct de care nu ar putea fi analizată.

Tribunalul nu poate reţine concluziile primei instanţe în sensul că prin procesul verbal din 12.01.2014 şi prin adresa nr. 68/21.01.2014 s-a încălcat o hotărâre judecătorească, şi anume sentinţa nr. 10183/18.10.2014

Apelantul reclamant C. G. a fost exclus din această asociaţie întrucât nu a achitat obligaţiile statutare pe anul 2011 iar prin sentinţa nr. 10183/18.10.2013 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. 6438/311/2013, a fost anulată decizia pârâtei prin care  fost luată măsura excluderii reclamantului reţinându-se faptul că reclamantul nu a fost în prealabil înştiinţat conform dispoziţiilor art. 6 alin. 4 din statut, excluderea pentru neachitarea cotizaţiilor de membru fiind expres prevăzută de dispoziţiile art.6 alin.4 lit. b din statut.

În acest sens tribunalul nu poate reţine motivarea primei instanţe vizând nesocotirea dispoziţiilor art.11 alin. 8 din Statutul Asociaţiei , prevederile reţinute de instanţă vizând  încălcarea  actelor normative în domeniul cinegetic, ale normelor de comportare şi de etică ori care aduc daune materiale sau morale asociaţiei din care fac parte membrii şi care se sancţionează cu avertisment scris, suspendarea dreptului de exercitarea vânătorii sau pescuitului sportiv pe timp limitat sau excluderea din asociaţii, sancţiunile fiind enumerate limitativ.

Repartizarea la o altă grupă de vânătoare  nu este prevăzută de dispoziţiile statutare ca fiind o sancţiune ci constituie o atribuţie a Consiliului Asociaţiei, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 18 lit. f din Statut.

 Mai mult decât atât, practicarea vânătorii la o anumită grupă de vânătoare nu constituie un drept al membrului vânător( drepturile fiind, de asemenea , expres şi limitativ prevăzute de art. 7 alin. 1 lit. a)- j), ci numai o vocaţie  a acestuia supusă analizei de oportunitate a Consiliului Asociaţiei, practicarea vânătorii fiind condiţionată de achitarea cotizaţiei la termenele scadente.

Sub acest aspect tribunalul reţine faptul că repartizarea apelantului reclamant la grupa de vânători Scorniceşti de pe fondul cinegetic nr. 8 Scorniceşti a avut în vedere nu numai votul majorităţii vânătorilor din grupă ci şi dispoziţiile legii 407/2006  care reglementează numărul de vânători pe grupe. Totodată, potrivit statutului pârâtei depus la dosar criteriul opţiunii vânătorului la repartizarea pe grupe se va aplica, în măsura posibilului, în cauza de faţă nefiind posibilă repartizarea conform acestui criteriu, relevanţă având imposibilitatea depăşirii numărului maxim de vânători

Astfel, în raport de considerentele mai sus expuse , tribunalul va respinge apelul formulat de apelantul reclamant C. G., ca nefondat şi va admite apelul formulat de apelanta pârâtă A. J. V. P.O.

 În conformitate cu dispoziţiile art.480 alin. 2 cod pr. civilă va schimba  sentinţa în sensul că va respinge acţiunea formulată.

Văzând şi dispoziţiile art. 453 cod pr. civilă va obliga  apelantul reclamant la plata sumei de 977,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către apelanta pârâtă (taxă de timbru + onorariul de avocat).

Data publicarii pe portal 04.12.2015

Domenii speta

Spete similare