Procedura insolvenţei

Potrivit art. 174 din Legea nr. 85/2014 în orice stadiu al procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2014, modificată, judecătorul-sindic va da o sentinţă de închidere a procedurii prin care va dispune şi radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.

Raţiunea închiderii procedurii într-o astfel de situaţie rezidă în aceea că scopul legii – acoperirea pasivului debitorului insolvent – nu mai poate fi realizat în ipoteza în care se constată că nu se vor putea achita nici măcar cheltuielile administrative generate de desfăşurarea ei.

 Antrenarea răspunderii patrimoniale personale a fostului administrator social al debitoarei falite, potrivit alin. 1 al art. 169 din Legea nr. 85/2014 se face la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, sau potrivit alin. 2 de către creditorul deţinând mai mult de 50% din totalul creanţelor sau de preşedintele comitetului creditorilor cu aprobarea Adunării Creditorilor, însă dacă nici unul dintre cei mai sus enumeraţi nu formulează cereri de atragere a răspunderii, procedura insolvenţei se închide în condiţiile dovedite prevăzute de art. 174 din aceeaşi lege.

Prin Decizia civilă nr. 843/07.10.2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a Civilă în dosarul nr. 246/108/2015 a fost respins apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 722/30.06.2015 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. 246/108/2015, fiind reţinute următoarele:

Prin sentinţa antemenţionată s-a respins cererea de înlocuire a lichidatorului judiciar formulată de creditorul DGRFP T.- AJFP A. şi s-a închis procedura insolvenţei debitorului SC RCT  SRL Arad, dispunându-se radierea acestuia din evidenţele Oficiului registrului comerţului de pe lângă Tribunalul Arad şi descărcarea lichidatorului judiciar  CIPI BM şi toate persoanele care l-au asistat de orice îndatoriri sau de responsabilităţi cu privire la procedură, debitor şi averea lui, creditori, titulari de garanţii, asociaţi.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă  a reţinut că prin încheierea civilă nr.205/24.02.2015 s-a admis cererea formulată de debitorul SC RCT Arad pentru deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr.85/2014 şi s-a numit lichidator judiciar provizoriu CIPI BM.

Având în vedere împrejurarea că, toate demersurile efectuate de către lichidatorul judiciar privind identificarea bunurilor debitorului au rămas fără rezultat, astfel cum rezultă din conţinutul raportului de activitate prezentat de către lichidatorul  judiciar în şedinţa din data de 5.05.2015 şi reţinând că, în adunarea generală a creditorilor din data de 7.05.2015 s-a prezentat raportul privind cauzele  şi împrejurările care  au determinat starea de insolvenţă a debitorului din care rezultă că, nu s-au identificat situaţii care să impună incidenţa art.169 din Legea nr.85/2014 şi s-a pus în discuţie avansarea sumelor necesare continuării procedurii dar unicul creditor DGRFP T.-AJFP A. nu a fost de acord cu aceasta, judecătorul sindic a considerat că în această situaţie sunt aplicabile prevederile art. 174 din Legea nr. 85/2006 şi a închis procedura faţă de debitoare.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel DGRFP T.-AJFP A.solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei în sensul continuării procedurii insolvenţei.

În motivare se arată că în conformitate cu art. 2 din Legea 85/2014 scopul legi este instituita unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci când este posibil, a şansei de redresare a activităţii acestuia, situaţie care impune lichidatorului judiciar un ansamblu de măsuri şi diligente în vederea îndeplinirii scopului propus al legii. Dacă contrar acestor iniţiative nu se pot identifica bunuri urmăribile care să acopere pasivul debitoarei, din evidenţele contabile rezultă că nu sunt sau nu au rămas bunuri în inventar, precum şi numai dacă se constată cu certitudine că nu sunt persoane cărora le poate fi imputată vina de a fi provocat starea de insolvenţă abia atunci se poate propune judecătorului sindic închiderea procedurii, potrivit art. 174 din Legea 85/2014.

Fostul administrator al falitei nu a înţeles să comunice lichidatorului judiciar toate actele contabile ale societăţii, respectiv documentelor justificative care au stat la baza înregistrării în contabilitate, acesta fiind, de altfel şi motivul principal al posibilităţii derulării procedurii insolvenţei şi a stabilirii persoanelor cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvenţă, aspect reţinut de însăşi lichidatorul din prezentul dosar prin Raportul privind cauzele şi împrejurările care au dus la apariţia stării de insolvenţă a debitorului.

Deşi l-a notificat pe fostul administrator pentru depunerea tuturor actelor contabile, lichidatorul judiciar s-a limitat la acest fapt, cu toate că avea calea formulării unei acţiuni de atragere a răspunderii organelor de conducere pentru aducerea societăţii in starea de insolventa fiind incidente în cauza dispoziţiile art. 169 alin. 1 din Legea nr. 85/2014.

Potrivit doctrinei în  materie, răspunderea administratorului pentru ajungerea societăţii comerciale în insolventă este cea reglementată de dispoziţiile referitoare la mandat, iar mandatul este cuprins în actul o constitutiv al societăţii, este fără îndoială că se impun, ca lichidatorul judiciar, în considerarea retribuţiei primite pentru activitatea depusă, are datoria de a întocmi şi depune un raport asupra cauzei şi împrejurărilor care au dus la apariţia insolvenţei debitorului, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă şi, evident, de a cere atragerea răspunderii materiale a fostului administrator pentru lipsa lor de diligenţă în conducerea activităţii societăţii, atragerea răspunderii, având eficienţă doar înainte de închiderea procedurii.

Acţiunea pentru atragerea răspunderii fostului administrator statutar nu este condiţionată de existenţa unor lichidităţi în averea debitoarei sau de avansarea sumelor de către creditori.

Consideră că trebuia analizată eventualitatea unor acţiuni oblice pentru recuperarea de creanţe, investigaţii privind bunurile personale ale fostului administrator în vederea promovării acţiunii prevăzute de art. 169 din lege, nu s-au făcut cercetări la OCPI. privind eventuale bunuri imobile înscrise în cartea funciară la Arhiva electronică de gajuri mobiliare şi la bănci, astfel încât este imposibil de acceptat o soluţie de închidere a procedurii cât timp nu a fost respectată o dispoziţie imperativă a legii.

În drept invocă art. 2, 8 alin. 4, 39, alin. 4, 40, 58 alin. 1, 97 alin. 1, 169 alin. 1 şi 174 din Legea 85/2014; art. 73 alin. 1 lit. c) şi alin. 2, art. 134 alin. 1 şi 2 şi art. 181 din Legea 31/1991 republicată; art. 11 alin. 4 din Legea Contabilităţii; art. 1540 C.Civil; art. 466 si art. 480 alin. 2 C.pr.civ.

Examinând calea de atac promovată de creditoare prin prisma motivelor invocate în scris de aceasta şi din oficiu pentru cele de ordine publică în condiţiile art. 476 şi urm. C.proc.civ., Curtea apreciază ca nefondat apelul părţii pentru considerentele ce se succed.

Judecătorul sindic a derulat procedura de insolvenţă cu aplicarea normelor legale şi a reţinut elementele unei stări de fapt conform cu probatoriul administrat, fără a se identifica motive de anulare sau schimbare a sentinţei pronunţate.

Astfel, faţă de cele arătate de lichidatorul judiciar prin rapoartele de activitate depuse la dosarul de primă instanţă, în care acesta a propus închiderea procedurii de insolvenţă declanşată în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2014 pe seama debitoarei, întrucât societatea falită nu mai desfăşoară nici o activitate, nu dispune de lichidităţi pentru îndestularea creditorilor şi că în averea sa nu există nici un bun care să poată fi valorificat, în mod corect judecătorul-sindic a făcut aplicarea prevederilor art. 174 din legea-cadru, dispunând închiderea procedurii colective.

Textul de lege menţionat statuează fără echivoc că în orice stadiu al procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2014, modificată, judecătorul-sindic va da o sentinţă de închidere a procedurii prin care va dispune şi radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.

Având în vedere faptul că nici unul dintre cei trei creditori înscrişi în tabelul definitiv, nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare pentru continuarea administrării procedurii de insolvenţă faţă de societatea debitoare, în mod legal prima instanţă a făcut aplicarea textului art. 174 din Legea nr. 85/2014, criticile apelantei fiind neîntemeiate. Prin acest caz de închidere a procedurii de insolvenţă legiuitorul a avut în vedere faptul că dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare nu se mai justifică menţinerea procedurii deschisă. Raţiunea închiderii procedurii într-o astfel de situaţie rezidă în aceea că scopul legii – acoperirea pasivului debitorului insolvent – nu mai poate fi realizat în ipoteza în care se constată că nu se vor putea achita nici măcar cheltuielile administrative generate de desfăşurarea ei, prin asemenea cheltuieli înţelegându-se cele referitoare la administrarea procedurii de insolvenţă.

Din dispoziţiile legale mai sus redate rezultă fără dubiu că pentru a se putea dispune închiderea procedurii în temeiul art. 174 sunt necesare a fi îndeplinite cumulativ două condiţii: inexistenţa bunurilor în averea debitorului sau insuficienţa acestora pentru acoperirea cheltuielilor administrative şi faptul că niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele necesare acoperirii acestor cheltuieli.

Ambele cerinţe pretinse de legiuitor sunt îndeplinite în speţă, lichidatorul judiciar în urma demersurilor efectuate neidentificând bunuri în averea debitoarei falite, iar creditorii, deşi legal notificaţi de către practician pentru a arăta dacă înţeleg să avanseze sumele necesare continuării administrării procedurii, nu au răspuns acestei solicitări. În atare condiţii în mod corect judecătorul-sindic a făcut aplicarea textului art. 174, menirea acestei dispoziţii fiind tocmai aceea de a se evita, pe cât posibil, efectuarea de cheltuieli nejustificate, inutile din fondul special de lichidare, în situaţia în care în averea debitoarei nu există bunuri ori acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi nici un creditor, persoane direct interesate în continuarea administrării procedurii reglementate de Legea nr. 85/2014, nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.

În esenţă, criticile aduse de instituţia recurentă sentinţei Tribunalului Arad se referă şi la neantrenarea răspunderii patrimoniale personale a fostului administrator social al debitoarei falite, însă ele nu pot fi primite. Aceasta, întrucât potrivit alin. 1 al art. 169 din Legea nr. 85/2014, de regulă, doar la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societăţii sau de conducere, precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului, prin una dintre faptele enumerate expres în textul legii.

Prin excepţie, în conformitate cu alin. 2 al acestui text, preşedintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, un creditor desemnat de adunarea creditorilor sau creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor înscrise la masa credală pot introduce acţiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvenţă a debitorului şi/sau a hotărât că nu este cazul să formuleze acţiunea în răspundere.

Cu toate acestea, în faţa primei instanţe lichidatorul judiciar desemnat să administreze procedura de insolvenţă faţă de debitoare, nu a solicitat tribunalului, în temeiul art. 169, angajarea răspunderii patrimoniale a administratorului social, prin raportul privind cauzele care au determinat apariţia stării de insolvenţă arătând că nu s-au găsit motive de atragere a acestei răspunderi.

De asemenea, nici un creditor, fie individual, fie prin intermediul Comitetului Creditorilor, nu a cerut judecătorului-sindic să-l oblige pe fostul administrator să suporte din averea personală datoriile societăţii pe care a condus-o, deşi aveau posibilitatea legală de a formula o astfel de cerere, însă aceştia nu au înţeles să-şi valorifice drepturile în cadrul procedurii derulate în faţa judecătorului sindic.

Raportul cauzelor şi împrejurărilor ce a dus la starea de apariţie a insolvenţei debitorului a fost întocmit de practicianul în insolvenţă şi depus la data de 15.04.2015 , la dosarul cauzei, iar prin procesul verbal al adunării creditorilor din data de 07.05.2015 s-a consemnat prezenţa creditorului apelant, când s-a discutat cauzele ce au dus la starea de insolvenţă şi incidenţa art. 169 din Legea nr. 85/2014, fără ca acest creditor să aibă obiecţiuni la concluziile lichidatorului judiciar.

În concluzie, apelul este nefondat şi în baza art.480 alin.1 din Codul de procedură civilă şi art. 43 din Legea 85/2014, a fost respins fără a se acorda cheltuieli de judecată părţilor în cauză.

Domenii speta

Spete similare