Asigurări sociale - contestaţie decizie de pensionare

La stabilirea sau recalcularea potrivit Legii 263/2010 vor fi luate în considerare formele de retribuţie obţinute în acord global, dacă s-au plătit cotele de contribuţie de asigurări sociale.

În conformitate cu art.165 alin.2 din Legea 263/2010, la determinarea punctajelor lunare pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înscrise în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverinţele eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare.

Dispoziţii similare se regăseau şi anterior intrării în vigoare a Legii 263/2010, respectiv art.164 alin.1 şi 2 din Legea 19/2000,  iar prin Decizia nr. 19/17.10.2011 a ÎCCJ  s-a stabilit formele de retribuire obţinute în acord global, prevăzute de art.12 alin.1 lit. a din Legea retribuirii după cantitatea şi calitatea muncii nr.57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut şi pentru acestea, s-a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii.

Raţionamentul juridic avut în vedere la pronunţarea acestei decizii subzistă, în condiţiile în care şi Legea nr. 263/2010 – consacră expres principiul contributivităţii ca principiu de bază la organizarea şi funcţionarea sistemului public de pensii.

Tribunalul Mehedinţi – sentinţa din 28.05.2015

Constată că la data de 30.01.2015 reclamantul F. P. a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr 9471/22.12.2014 emisă de CNPP - Comisia Centrală de Contestaţii şi a deciziei nr 164044 din 17.04.2014 emisă de CJP Mehedinţi, solicitând anularea acestora şi recalcularea pensiei de urmaş, avându-se în vedere veniturile cuprinse în adeverinţa nr 181/2009.

S-a motivat că prin Hotărârea 9471/22.12.2014 Comisia Centrală de Contestaţii a respins contestaţia formulată împotriva Deciziei nr 164044/17.04.2014 emisă de CJP Mehedinţi.

Prin această decizie s-a respins cererea de recalculare a pensiei de urmaş, deoarece sporurile cuprinse în adeverinţa nr 181/24.04.2009 emisă de fostul angajator, nu au caracter permanent conform OUG 4/2005 şi nu pot fi avute în vedere la stabilirea pensiei.

A motivat nelegalitatea acestor susţineri invocându-se aplicabilitatea dispoziţiilor art. 83, 84 lit. b şi art. 89 alin1, lit. a din Legea 263/2010 şi faptul că dispoziţiile art. 96 nu au fost respectate.

Art. 96 alin.1 punctajul anual al asiguratului se determină prin împărţirea la 12 a sumei punctajelor lunare realizate în anul calendaristic respectiv.

Alin.2 prevede că punctajul lunar se calculează prin raportarea câştigului salarial brut/ soldă brută după caz a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale la câştigul salarial mediu brut din luna respectivă.

Ca atare, nelegal nu s-a avut în vedere perioada cuprinsă în adeverinţa nr. 181/24.04.2009 iar pentru veniturile suplimentare au fost achitate contribuţiile la bugetul de stat, inclusiv contribuţia la pensia suplimentară.

CJP Mehedinţi cu atribuţii de reprezentare a CNPP – Comisa Centrală de Contestaţii a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii, pe cale de excepţie, ca tardiv formulată iar pe fond ca neîntemeiată.

Reclamantul a fost beneficiarul unei pensii de urmaş începând cu data de 27.12.2013 conform deciziei 164044/30.01.2014.

Adeverinţa nr 181/2009 eliberată de SC P. MEH a fost depusă la CJP.

În urma examinării dosarului administrativ a fost emisă Decizia nr 164044/30.01.2014 pe care reclamantul avea posibilitatea să o conteste în termen de 45 zile conform art. 149, alin.1 din Legea 263. Cum nu a fost contestată această decizie  a rămas irevocabilă.

Prin cererea de recalculare a fost invocată aceeaşi adeverinţă, cerere care a fost respinsă.

Prin Hotărârea nr 9471/22.12.2014 a Comisiei Centrale de Contestaţii s-a menţinut decizia CJP Mehedinţi deoarece sumele reprezentând acord global, compensaţii acordate conform D 46/1992 şi primele înscris în adeverinţa invocată nu constituie sporuri cu caracter permanent conform Anexei 15 la Normele de aplicare a Legii 263/2010 aprobate prin HG 257/2014 şi nu făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001.

Mai mult, decizia de recalculare a fost emisă în baza Legii 263/2010 şi nu în baza Legii 19/2000 sau OUG 4/2005 astfel că nu poate fi invocată decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în interesul legii nr 19/17.10.2011, nefiind obligatorie pentru instanţă în această cauză.

Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare susţinând cererea de chemare în judecată.

S-au depus la dosar copia deciziei şi a hotărârii contestate, copia adeverinţei nr 181/24.04.2009, alte înscrisuri.

Examinând actele dosarului se reţin următoarele:

Reclamantul este beneficiarul pensiei de urmaş, conform deciziei nr 164044/30.01.2014, susţinătorul decedat fiind FM.

La data de 10.03.20.14 reclamantul a solicitat recalcularea pensiei conform adeverinţei nr 181/24.04.2009 emisă de fostul angajator al susţinătorului.

CJP Mehedinţi a respins cererea de recalculare a pensiei prin decizia nr 164044/17.04.2014.

Decizia de recalculare a pensie a fost contestată de reclamant la CNPP - Comisia Centrală de Contestații care a respins contestaţia prin Hotărârea nr 9471/22.12.2014.

În conformitate cu art. 151, alin.2 din Legea 263/2010 hotărârea Comisiei de Contestaţii a fost atacată prin prezenta acţiune.

Ca atare în prezentul litigiu reclamantul a contestat hotărârea Comisiei de Contestaţii în termenul stabilit de lege ţi nu decizia de acordare a pensei de urmaş emisă sub nr 164044/30.01.2014 situaţie în care excepţia tardivităţii contestaţiei invocată de pârâtă este nefondată.

Împrejurarea că adeverinţa invocată ca motiv al recalculării pensie în cererea de recalculare a fost avută în vedre la stabilirea cuantumului pensiei iniţiale şi nu a fost valorificată nu are importanţă în analizarea excepţiei invocate.

Pe fond se constată întemeiată în parte contestaţia.

 Aşa cum s-a arătat, reclamantul a solicitat recalculare pensiei de urmaş solicitând valorificarea veniturilor obţinute de tatăl său de la fostul angajator şi cuprinse în adeverinţa nr 181/24.04.2009 emisă de SC P MEH respectiv acord global, compensaţii, prime.

CJP Mehedinţi a respins cererea de recalculare deoarece sporurile cuprinse în adeverinţa respectivă nu au caracter permanent conform OUG 4/2005.

Comisia Centrală de Contestaţii a respins contestaţia constatând că în mod corect nu au fost valorificate sumele reprezentând acord global compensaţii acordate conform D 46/1982 şi primele înscrise în adeverinţa nr 181/24.04.2009 eliberată de SC P Mehedinţi SA întrucât nu constituie sporuri cu caracter permanent conform Anexei 15 la Normele de aplicare a Legii 263/2010 aprobate prin HG 257/2011 şi nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare datei de 01 aprilie 2001.

Atât hotărârea Comisiei de Contestaţii cât şi decizia CJP sunt parţial nelegale.

 Potrivit art.165 alin.2 din Legea 263/2010 „la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţele eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare”.

În acelaşi sens, prevederile  art. 127 alin.1 din H.G. nr.257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii 263/2010, statuează asupra categoriilor de sporuri cu caracter permanent ce pot fi valorificate la stabilirea şi/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit art. 165 alin. 2 din lege, respectiv cele enumerate în Anexa 15.

În Anexa nr. 15 la aceste Norme, la rubrica „menţiuni”s-a arătat expres că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de01.04.2001, printre altele, formele de atribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale, precum şi alte sporuri care nu au avut un caracter permanent.

Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010, dispoziţii similare se regăseau în art. 164 alin. 1 şi 2 din Legea nr.19/2000 şi respectiv în art. 1, art. 2 şi pct. VI din Anexa la OUG nr. 4/2005, iar prin Decizia nr.19/17.10.2011 pronunţată în interesul legii de  Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie interpretându-se dispoziţiile art.2 lit. e, art.78 şi art.164 alin.1, 2  şi 3 din Legea 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale  art.1 şi 2 din OUG 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, s-a stabilit că:„ Formele de retribuire obţinute în acord global, prevăzute de art.12 alin.1 lit. a din Legea retribuirii după cantitatea şi calitatea muncii nr.57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut şi pentru acestea, s-a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii”.

În considerentele deciziei s-a reţinut, printre altele,  că neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivităţii, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuţiei de asigurări sociale) şi crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior şi ulterior adoptării legislaţiei speciale a pensiilor începând cu anul 2000.

De asemenea, prin Decizia nr.736 din 24 decembrie 2006 a Curţii Constituţionale, deşi s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a pct. VI din Anexa la OUG nr. 4/2005, s-a reţinut că instanţelor judecătoreşti, în exercitarea  deplinei jurisdicţii în fapt şi în drept, le incumbă atributul exclusiv al verificării împrejurărilor dacă, potrivit legislaţiei anterioare s-au încasat sau nu contribuţii de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse  de la stabilirea punctajului anual şi dacă aceste venituri au făcut  sau nu  parte din baza de calcul al pensiilor, acestea constituind probleme de fapt şi de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, iar nu o problemă de interpretare a legii.

Este adevărat că, fiind dată în interpretarea Legii nr. 19/2000 şi a OUG nr. 4/2005, acte în prezent abrogate, Decizia nr. 19/2011 nu este obligatorie, faţă de dispoziţiile art. 518 NCPC.

În acelaşi timp însă, instanţa constată că raţionamentul juridic avut în vedere la pronunţarea acestei decizii subzistă, în condiţiile în care şi legea nouă – Legea nr. 263/2010 – consacră expres, la art. 2 alin. 1 lit. b, principiul contributivităţii ca principiu de bază la organizarea şi funcţionarea sistemului public de pensii, principiu conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoane fizice şi juridice, participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite.

Mai mult decât atât, după cum s-a arătat, dispoziţiile actuale au reluat practic vechile reglementări, fără a aduce modificări care să impună o nouă interpretare, astfel  încât argumentele juridice reţinute de instanţa supremă, referitoare la aplicarea „principiului contributivităţii” în sistemul asigurărilor sociale de stat, sunt pe deplin valabile şi  în contextul legislativ actual

Din cuprinsul adeverinţei nr. 181/24.04.2009 eliberată de SC P Mehedinţi SA rezultă că sumele suplimentare acordate apelantului cu titlu de acord global au fost incluse în salariul brut, iar angajatorul a virat bugetului asigurărilor sociale de stat contribuţia corespunzătoare acestor sume, conform Decretului nr. 389/1972.

Prin prisma acestor considerente, se reţine că neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivităţii, iar intimata trebuia să ia în considerare adeverinţa prin care fostul angajator, asumându-şi răspunderea, a confirmat faptul că a plătit lunar cotele de contribuţie de asigurări sociale şi în funcţie de veniturile suplimentare realizate.

Referitor la compensaţiile şi primele cuprinse în adeverinţa eliberată de angajator spre deosebire de veniturile realizate prin munca în acord global care nu aveau natura unor sporuri ci reprezentau la aceea vreme însăşi o formă de retribuire, compensaţiile şi primele nu au această natură, nu au caracter permanent şi nu pot fi luate în considerare la recalcularea pensiei.

Pentru aceste considerente va fi admisă în parte formulată de reclamant în sensul anulării deciziei contestate şi a hotărârii şi obligarea la recalcularea pensiei de urmaş prin luarea în considerare a venitului obţinut prin acord global.

Această sentinţă a rămas definitivă ca urmare a  respingerea apelului formulat de  pârâta CJP ca nefondat prin Decizia nr. 5275/09.11.2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova.

Domenii speta

Spete similare