Daune morale – Invocarea prejudiciului moral determinat de formularea unei plângeri penale

Daune morale – Invocarea prejudiciului moral determinat de formularea unei plângeri penale.

Lipsa culpei angajatorului. Sarcina probei.

Tribunalul Mehedinţi-sentinţa din 09.10.2015

Prin cererea  înregistrată în data de 31.10.2014 sub nr. 14899/225/2014, pe rolul Judecătoriei Dr. Tr. Severin reclamanta A. de P. nr. 62 a chemat în judecată  pe pârâta B. N., solicitând obligarea paratei-debitoare la plata sumei de 3440.11 lei pentru realizarea dreptului său  de creanţă , ce-l are asupra acesteia, cu cheltuieli de judecată.

Prin precizarea şi completarea acţiunii, formulată ulterior reclamanta a arătat că  pârâta  a ocupat funcţia de administrator pe perioada ian-august 2011, iar în urma unui control intern, s-a constatat o lipsă din casă de 3440.11 lei,aşa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză contabilă, ulterior fiind demisă din funcţie, iar la data de 19.09.2011 pârâta,  conform procesului verbal al Adunării Generale  a recunoscut lipsa  din casă a banilor şi s-a angajat să-i completeze în termen de 90 de zile, însă nu  şi-a ţinut promisiunea de a  depune banii.

Pârâta  B. N.  a formulat întâmpinare şi cerere reconvențională  prin care a arătat că se constituie parte civila cu suma de 1.000.000.000 lei care provine din denunţul calomnios  formulat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. Severin , ca urmare a  rezoluţiei Parchetului în care s-a menţionat că nu este  vinovată de delapidare sau evaziune fiscală, însă i-a afectat onoarea şi prestigiul.

Instanţa  a disjuns cererea reconvenţională formându-se dosarul 4068/225/2015 având obiect pretenţii.

Faţă de precizarea cererii de chemare în judecată în care se arată că  relaţiile  pârâtei B. N. cu A. de P. NR. 62  au avut la bază  un contract individual de muncă, iar prin cererea reconvenţională  pârâta reclamantă reconvenţional a solicitat plata salariilor cuvenite pe perioada cât a ocupat funcţia de administrator al Asociaţiei, tot în baza contractului de muncă nr. 71/04.01.2011 încheiat între părţi, în acest dosar instanţa a invocat excepția de  necompetenţă materială a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

Judecătoria Drobeta Turnu Severin, prin sen.civ. nr. 1828/12.05.2015, pronunţându-se asupra excepţiei de necompetenţă materială, a admis excepţia şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei  în favoarea Tribunalului Mehedinţi - Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale.

Cauza a fost înregistrată, în urma declinării, pe rolul Tribunalului Mehedinţi - Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale la data  de 03.06.2015 sub nr.4978/101/2015 .

La solicitarea instanţei  reclamanta B. N.  depune precizare de acţiune prin care  solicită plata drepturilor salariale pentru perioada martie 1999- august 2010 când a lucrat ca cenzor al asociaţiei şi salariul de administrator pe lunile noiembrie , decembrie 2010 şi ianuarie 2011, precum şi suma de 1.000.000 lei reprezentând daune morale.

În motivarea cererii, a arătat că pârâta nu i-a plătit drepturile salariale pe perioada menţionată mai sus, iar cu privire la daunele morale a precizat că solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000.000 lei întrucât i-au fost lezate onoarea şi prestigiul său, şi al familiei sale, prin denunţul calomnios depus de către pârâtă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin şi denigrarea sa în publicaţiile locale ( Gazeta de sud) pe posturile locale TV, internet.

În dovedirea cererii a  depus la dosar în copie: cererile din data de 15.11.2013  adresate administratorului Asociaţiei de proprietari, Demisia din 12.09.2011, articol publicaţie locală Gazeta de sud intitulat ,,Administratoarea Asociaţiei de proprietari nr. 62 din  Drobeta Turnu Severin este acuzată că a furat 3.600 lei din banii plătiţi de locatari la întreţinere”.

Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta, a solicitat respingerii cererii ca neîntemeiată, întrucât drepturile salariale i-au fost achitate, iar daunele morale nu se justifică, întrucât lipsa în gestiune a fost dovedită cu raportul de expertiză dispusă de Parchet.

Depune în copie stat salarii ianuarie 2011, martie – iulie 2011, procesul verbal încheiat în 11.08.2002, 08.03.2006, 10.09.2006, 11.10.2010, procesul-verbal nr.2/23.11.2010, procesul-verbal nr. 4/11.10.2010, procesul-verbal nr. 5/11.01.2011 contractul individual de muncă nr. 71/04.01.2011, decizia nr.4/30.09.2011

De asemenea pârâta depune la dosar înscrisuri constând în Rezoluţia Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi din 23.04.2013, Ordonanţa Parchetului don 08.03.2013, proces-verbal nr. 060/23.05.2014, raportul de expertiză  contabilă judiciară.

La termenul din data de 02.10.2015 reclamanta depune o completare a cererii de chemare în judecată  prin care adaugă noi petite, iar prin încheierea din aceiaşi dată instanţa a respins ca tardiv formulată modificarea  cererii de chemare în judecată.

Pârâta A. de P. nr. 62  a formulat precizări  cu privire la solicitările reclamantei, la care a anexat înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine şi constată următoarele:

Reclamanta B. N., fost administrator al pârâtei A. de P. nr. 62, conform contractului individual de muncă nr. 71/04.01.2011 încheiat între părţi a solicitat plata drepturilor salariale pe perioada martie 1999-ianuarie 2011.

Raportând perioada  pentru care se solicită aceste drepturi la data introducerii cererii la Judecătoria Drobeta Turnu Severin, unde aceasta a fost formulată, respectiv 16 ianuarie 2015, instanţa a pus în discuţie excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, în conformitate cu dispoz. art. 268 lit. c, C.M.

Astfel, exercitarea dreptului de acces liber la justiţie poate fi supusă unor  condiţionări legale, cum sunt şi termenele stabilite pentru introducerea cererilor,  menite să asigure restabilirea în termen rezonabil a drepturilor încălcate, precum şi stabilitatea raporturilor juridice.

Ori, potrivit art. 268 lit. c, C.M. cererile în vederea  soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune,  în situaţia în care obiectul conflictului individual  de muncă constă în plata drepturilor salariale neacordate  sau a  unor despăgubiri către salariat,  precum şi în cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă de angajator.

Cum obiectul principal al cererii este neplata drepturilor salariale şi cum a trecut mai mult de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, instanţa urmează să constate prescris acest drept.

Cu  privire la celălalt petit al acţiunii, respectiv obligarea pârâtei la plata dunelor morale în cuantum de 1.000.000 lei, întrucât pârâta i-a adus atingere onoarei şi prestigiului său prin denunţul calomnios formulat împotriva sa la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi defăimarea sa prin  mijloace mass-media, şi internet, instanţa apreciază că este neîntemeiat.

Astfel, se reţine că la data de 12.05.2012, pârâta A. de P. nr. 62 a sesizat organele de poliţie  cu privire la faptul că reclamanta, administrator al asociaţiei de proprietari, în perioada 01.01.2011-31.08.2011 şi-a însuşit în interes personal suma de 3684,97 lei din gestiune, aspect constatat la data de 16.09.2011, când cenzorul asociaţiei R. A. D. a verificat gestiunea.

Anterior formulării acestei plângeri, la data de 19.09.2011 a avut loc Adunarea Generală a proprietarilor din cadrul  asociaţiei pârâte, iar în data de 21 septembrie 2011, a fost publicat într-un ziar local (fila 48 dosar) un articol intitulat ,,Administratoarea A. de P. nr. 62 din  Drobeta Turnu Severin este acuzată că a furat 3.600 lei din banii plătiţi de locatari la întreţinere”.

Din cuprinsul acestui articol reiese că reclamanta a şi dat un interviu publicaţiei ,,Gazeta de sud”, în care  recunoaşte existenţa neregulilor reclamate de cenzorii comisiei de control ai Asociaţiei de proprietari, fiind de acord să restituie suma de bani ce constituia lipsă de gestiune şi pe care cenzorii au aproximat-o la 3600 lei.

Aşa cum rezultă şi din Ordonanţa Parchetului de pe  lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, dar şi din expertiza contabilă ( fila 58 dosar), dispusă de procuror în cauză, reclamanta a şi  restituit conform procesului-verbal încheiat între reclamantă şi cenzorul asociaţiei la  20 septembrie 2011, suma de 1360 lei, urmare a şedinţei din 19 septembrie 2011 a Adunării Generale a proprietarilor, în cadrul căreia a fost somată să restituie suma constatată lipsă în cuantum de 3.684,97 lei în termen de 90 de zile.

Cum diferenţa nu a mai fost achitată, pârâta a formulat la 12.05.2012, plângere penală, aşa cum s-a menţionat mai sus.

Prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin din 08.03.2013 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a reclamantei pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare,  încetarea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 6 şi art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005 (prejudiciul cauzat bugetului de stat) şi i s-a aplicat sancţiunea cu caracter administrativ – amendă în sumă de 500 lei.

Astfel, s-a reţinut de către procurorul de caz, că evidenţa contabilă a Asociaţiei  a fost  condusă defectuos de către reclamantă ( încasări evidenţiate eronat, neînregistrarea  plăţilor în fişele individuale ale proprietarilor, neînregistrarea veniturilor realizate), însă din probele administrate în cauză nu a rezultat că reclamanta şi-a însuşit, folosit sau traficat sume de bani din gestiune, în interes propriu, soldul debitor constatat fiind consecinţa evidenţierii eronate a încasărilor şi plăţilor efectuate.

S-a reţinut însă în sarcina sa că nu a declarat la  bugetul de stat, în scopul sustragerii de la plata obligaţiei bugetare suma  de 136 lei şi nu a virat ( deşi a calculat, reţinut şi declarat) către bugetul de stat suma de 330 lei.

Cum reclamanta a achitat sumele de bani reprezentând  prejudiciu cauzat bugetului de stat, a fost sancţionată  cu  amendă administrativă .

Prin urmare, prin aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ,  fapta îşi păstrează caracterul care justifică răspunderea penală,  însă nu este decât înlocuită cu o astfel de răspundere şi  nicidecum înlăturată.

În consecinţă, nu se pot acorda daune morale în cazul în care prin rezoluţia parchetului, chiar dacă s-a aplicat o sancţiune administrativă, s-a reţinut existenţa unei fapte şi vinovăţia, iar formularea de către angajator a unei plângeri împotriva acestei rezoluţii constituie un drept, iar reclamanta nu a dovedit că acest drept a fost exercitat abuziv.

Pe de altă parte, acordarea daunelor morale trebuie să-şi găsească suport în prejudiciul moral suferit de reclamant pe planul aprecierii sociale.

Aceasta presupune în primul rând probaţiunea unui prejudiciu a cărui întindere, de o anumită gravitate, să fie probată sau prezumată şi în legătură cu care reparaţia patrimonială să fie  de natură a-l acoperi total sau parţial.

Ori, reclamanta nu a făcut nici o dovadă în acest sens, sarcina probei în dovedirea existenţei prejudiciului moral  invocat  revenindu-i.

Faţă de cele ce preced, instanţa va respinge petitul privind acordarea daunelor morale ca neîntemeiat.

Această sentinţă a rămas definitivă prin neapelare.

Domenii speta

Spete similare