Intabulare

Prin sentinţa civilă nr.588 din 24 aprilie 2015 s-a respins acţiunea civilă având ca obiect „prestaţie tabulară, superficie” formulată de  reclamanta QF, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Câmpulung Moldovenesc prin primar, intervenienţi fiind ALN şi ADM, ca nefondată. De asemenea, s-a respins cererea de intervenţie, ca nefondată.

În baza art. 394 cod proc.civilă s-au închis dezbaterile în fond, şi deliberând asupra cauzei civile da faţă, instanţa constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 1911/206/2014 din data de 11 august 2014, reclamanta QFa chemat în judecată pe pârâta Mun. Câmpulung Moldovenesc, prin primar, solicitând ca, prin  hotărârea ce o va pronunţa, instanţa: să constate că reclamanta a dobândit prin edificare dreptul de proprietate asupra construcţiei magazie şi garaj în suprafaţă de 15 mp pe terenul proprietatea privată a pârâtului Mun. Câmpulung Moldovenesc; să dispună intabularea dreptului de proprietate asupra construcţiei pe numele reclamantei; să se instituie un drept de superficie asupra terenului aferent construcţiei; să se dispună intabularea dreptului de superficie în Cartea funciară.

În motivarea în fapt a acţiunii, reclamanta a arătat că, în anul 1988, a solicitat aprobarea de la Primăria Câmpulung Moldovenesc să îşi construiască un garaj cu magazie de lemne pe lotul atribuit acesteia  în folosinţă din anul 1984, în suprafaţă de 57 mp, în faţa blocului nr. …, sc…. str…..

Primăria Câmpulung Moldovenesc a fost de acord cu cererea lui, i s-a transmis prin intermediul primarului  să se adreseze I.G.O. pentru a indica amplasamentul construcţiei şi să reglementeze problema terenului aferent construcţiei.

 Reprezentanţii I.G.O. i-au indicat locaţia construcţiei pe care urma să o edifice, astfel încât aceasta să nu afecteze instalaţiile de canalizare şi alimentare cu apă, iar reclamanta a construit garajul – magazie pe o fundaţie din beton, lemn şi l-a acoperit cu tablă.

Pe timpul construirii garajului a fost mereu controlată de reprezentanţii primăriei şi de cei ai  I.G.O. Câmpulung Moldovenesc, instituţii care i-au aprobat şi dirijat construcţia.

În toată această perioadă a achitat impozitul pe clădire şi teren, iar o perioadă a plătit şi chirie pentru întreaga suprafaţă de 57 mp.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 480 şi urm. din vechiul Cod civil, art. 693 şi urm. din Noul Cod civil şi Legea nr. 7/1996.

La data de 24.10.2014 pârâta Mun. Câmpulung Moldovenesc prin primar a depus întâmpinare prin care a solicitat instanţei să respingă acţiunea formulată, ca nefondată.

În motivarea în fapt a întâmpinării pârâta arată că aprobarea verbală de edificare a unei astfel de construcţii nu avea şi nu poate să aibă valoare juridică, că  şi înainte de anul 1990 şi după, pentru orice fel de construcţii era şi este nevoie de autorizaţie de construire. Astfel, până la apariţia Legii nr. 50/1991 privind executarea lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care prevede la art. 1 alin (1) că „executarea lucrărilor de construcţii este permisă numai pe baza unei autorizaţii de construire sau de desfiinţare. Autorizaţia de construire sau de desfiinţare se emite la solicitarea deţinătorului titlului de proprietate asupra unui imobil - teren şi/sau construcţii – identificat prin numărul cadastral…”, a fost în vigoare Decretul nr. 144/1958, care prevedea  la art. 2 pct. I lit. a ) obţinerea autorizaţiei înainte de edificarea oricărei construcţii.

A menţionat pârâta  că există garaje şi magazii, amplasate pe domeniul public şi privat al municipiului Câmpulung Moldovenesc, care au fost construite înainte de anul 1990, în baza autorizaţiilor de construire emise.

Din primăvara anului 2013, în aplicarea Legii nr. 50/2001 privind executarea lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (art. 33 alin.1, alin.2, alin.4 şi alin.5), respectându-se în totalitate procedurile specifice - notificări, somaţii, dispoziţii, au fost demolate, peste 230 de astfel de construcţii (garaje, magazii, şuri) edificate ilegal fără autorizaţie de construire) pe domeniul public şi privat al municipiului Câmpulung Moldovenesc şi că din evidenţe rezultă că mai sunt de demolat 10 astfel de construcţii,între acestea aflându-se şi construcţia care face obiectul prezentei acţiuni.

Având în vedere intenţia autorităţii locale de a demola acest tip de construcţii, edificate ilegal pe domeniul public şi privat al municipiului Câmpulung Moldovenesc, s-a adus la cunoştinţa deţinătorilor acest aspect prin anunţul nr. 8584/17.06.2013 şi notificarea nr. 8876/12.05.2014, care au fost transmise asociaţiilor de proprietari şi afişate la intrarea în blocurile de locuinţe. Din acest motiv, reclamanta a promovat prezenta acţiune, iar afirmaţia reclamantei că achită din anii 80 impozit pe clădire nu este conformă cu realitatea, deoarece din evidenţele lor existente la Serviciul impozite şi taxe al Primăriei municipiului Câmpulung Moldovenesc rezultă că nu s-a plătit niciodată impozitul pe clădiri pentru această construcţie magazie-garaj.

Reclamatei i-a fost atribuit un teren cu destinaţie agricolă, în suprafaţa de 57 mp, pentru care plăteşte o arendă de 5 lei/an, în temeiul unor contracte care s-au prelungit anual iar reclamanta, împreună cu alte patru persoane aflate în aceiaşi situaţie, a promovat o acţiune în care se solicită emiterea unei ordonanţe preşedinţiale în vederea obligării autorităţii locale la sistarea demolării construcţiilor în cauză (dosarul nr. 2085/206/2014). Prin sentinţa civilă a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, acţiunea a fost respinsă. În prezent dosarul este transmis la Tribunalul Suceava în vederea judecării apelului.

Cu privire la temeiul de drept, pârâta consideră că prezenta acţiune nu poate fi susţinută de prevederile art. 480 şi următoarele din vechiul Cod civil, art. 693 şi următoarele din noul Cod civil şi ale Legii nr. 7/1996, în această zonă drepturile solicitate putând fi obţinute doar în condiţiile prevăzute de Decretul - Lege nr. 115/1938.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 33 alin. (1), alin. (2), alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 50/1991 art. 62 alin.(l) şi (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, aprobate prin Ordinul nr. 839/2009 al Ministerului Dezvoltării Regionale şi Locuinţei şi art. 205 - 208 din Codul de procedură civilă.

Pentru dovedirea susţinerilor din întâmpinare, pârâta a depus la dosar , în copie, următoarele: anunţ nr. 8584 din 17.06.2013, notificare nr. 8876 din 12.05.2014, contract de închiriere terenuri nr. 22/2014, planşe foto.

La data de 06.11.2014 reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat susţinerile din acţiune.

Totodată, a menţionat că tipul de garaj construit de aceasta  nu era cuprins în rândul construcţiilor prevăzute de Decretul nr. 144/1958 care trebuiau autorizate şi că, după apariţia Legii nr. 50/1991, în forma sa iniţială, construcţiile neautorizate care nu au fost desfiinţate în termen de 2 ani de la apariţia legii, se consideră autorizate, iar după apariţia legii, în următorii 2 ani, nimeni din administraţia locală nu i-a cerut să demoleze construcţia , astfel că  garajul din litigiu este autorizat prin efectul legii.

Deşi a făcut mai multe cereri pentru autorizarea ulterioară a construcţiei şi cumpărarea, concesionarea sau închirierea terenului, pârâta nu a răspuns cererilor ei în termenul legal, astfel încât construcţia ei se consideră autorizată prin aprobare tacită, dăinuind  peste 25 de ani fără ca nici o administraţie locală să pretindă demolarea acesteia.

A precizat pârâta că această construcţie reprezintă o necesitate socială, deoarece apartamentele lor sunt încălzite cu lemne, iar maşinile nu au unde le parca.

La data de 08.12.2014 numiţii ALN şi ADM au depus la dosar o  cerere de intervenţie principală, prin care au solicitat respingerea cererii de intabulare formulată de reclamantă.

În motivarea cererii, intervenienţii au arătat că în baza unei hotărâri judecătoreşti şi a unui plan de situaţie s-a dispus intabularea lor cu terenul în cauză şi datorită modificării planului de situaţie cu ocazia intabulării, s-a omis intabularea lor deşi aveau titlu valabil în sentinţa definitivă

Prin încheierea de la termenul din data de 20.02.2015 s-a dispus admiterea în principiu a cererii de intervenţie şi introducerea în cauză, în calitate de intervenienţi a persoanelor care au formulat cererea.

În cauză s-a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisurile menţionate mai sus şi proba testimonială, fiind audiaţi martorii PV şi BE, la solicitarea reclamantei.

Pârâta a depus la dosar concluzii scrise, prin care a reiterat susţinerile din întâmpinare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

 Din susţinerile reclamantei, necontestate de către pârât şi confirmate prin depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, se reţine că reclamanta a edificat, pe o suprafaţă de teren aflată în proprietatea pârâtului mun. Câmpulung Moldovenesc, o construcţie, în suprafaţă de 15 mp., având destinaţia magazie.

Prin acţiunea de faţă, reclamanta a solicitat intabularea dreptului de proprietate asupra construcţiei, în favoarea sa şi instituirea unui drept de superficie asupra terenului aferent construcţiei, temeiul de drept al acţiunii fiind reprezentat de disp. art. 480 din vecchiul Cod civil şi art. 693 şi urm. din Noul Cod civil.

Relativ la capătul de cerere referitor la constatarea dreptului de proprietate asupra construcţiei, instanţa reţine că art. 480 din vechiul Cod civil defineşte dreptul de proprietate , stipulând că acesta reprezintă dreptul unei persoane de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege.

Art. 644 şi art. din acelaşi cod prevede că proprietatea se dobândeşte prin succesiune, prin legate, prin convenţie, prin tradiţiune, prin accesiune, prin lege şi ocupaţiune.

Din considerentele de fapt ale cererii de chemare în judecată se poate reţine că reclamanta a invocat, ca şi mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra construcţiei, accesiunea, susţinând că a edificat construcţia cu acceptul reprezentanţilor primăriei şi a fostului IGO.

Potrivit art. 482  din vechiul C.civ. proprietatea unui lucru imobil dă drept asupra a tot ce se uneşte ca accesoriu cu acel lucru in mod natural sau artificial iar potrivit art. 488 C.civ. tot ce se uneşte si se incorporează cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului. De asemenea, art. 492 C.civ. prezumă că orice construcţie, plantaţie sau lucru făcut in pământ sau asupra pământului sunt făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa si că sunt ale sale.

În consecinţă, având în vedere că terenul pe care a edificat reclamanta construcţia nu este proprietatea acesteia, aceasta construind cu simpla îngăduinţă a proprietarului, capătul de cerere analizat apare ca fiind nefondat

Referitor la superficie, instanţa reţine că reclamanta a solicitat instituirea unui drept de superficie, în baza prevederilor art.693 din Nou  Cod civil l.

Potrivit disp. art. 693, alin. 2 Cod civil, se dobândeşte prin act juridic, prin uzucapiune sau prin alt mod prevăzut de lege.

Potrivit disp. art.557 Cod civil, dreptul de proprietate se poate dobândi prin convenţie, moştenire, accesiune, uzucapiune, hotărâre judecătorească translativă de drepturi sau prin act administrativ.

În speţa de faţă nu s-a invocat o nici unul din modurile de dobândire a dreptului de superficie, menţionate mai sus, ci simpla îngăduinţă a proprietarului terenului.

Cum simpla îngăduinţă a proprietarului terenului nu este prevăzută de lege ca şi mod de dobândire a dreptului de superficie, iar reclamanta nu a dovedit existenţa vreunei convenţii între aceasta şi pârât, instanţa constată că şi capătul de cerere referitor la superficie este nefondat.

Pe cale de consecinţă, va respinge atât acţiunea, cât şi cererea de intervenţie, ca nefondate.

Domenii speta

Spete similare