Anularea în întregime a procesului verbal pentru netemeinicie, ca viciu care atrage nulitatea actului atacat

Constată că prin plângerea înregistrată la data de 13.03.2015 petentul  ZG în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean  Arad a solicitat anularea procesului-verbal de contravenţie seria CP nr.7713548 din data de 03.03.2015, atât în ceea ce priveşte sancţiunea aplicată cât şi măsura complementară a dreptului de a conduce.

În motivare se arată că  la data de 03.03.2015, în jurul orelor 16,00-16,30 petentul se  afla în mers, la volanul auto XXXX, conducând în coloană, din direcţia Arad către Deva. La acea oră şi pe acel sector de drum traficul era aglomerat, rareori existând posibilitatea efectuării unor manevre de depăşire în condiţii de siguranţă. În faţa petentului circula încă din Arad, o autoutilitară a cărei marcă petentul nu o reţine, dar care avea numărul XXXX, şi în urma căreia petentul se  ghida deoarece şoferul acesteia părea foarte experimentat şi cunoscător al acestui drum.

La un moment dat, autoutilitara s-a îndepărtat, iar petentul a observat o autospecială  de poliţie care circula din sens opus, şi care, la un moment dat, brusc a virat stânga şi a oprit pe partea dreaptă a sensului în care circula petentul. Din aceasta a ieşit grăbit un poliţist care i-a făcut sem de oprire, lucru pe care  petentul l-a făcut chiar lângă maşina din care coborâse.

Petentului i s-a  adus la cunoştinţă faptul că a fost surprins de aparatul radar din acea maşină cu viteza de 103 km/h, şi, pentru că se afla in interiorul unei localităţi, se va ridica şi permisul de conducere.

Petentul i-a explicat acestuia că a circulat în coloană, în spatele unei alte maşini care accelera( datorită distantei care se mărea vizibil), şi că în mod normal ar fi trebuit ca acesta să fi depăşit viteza legală, nu petentul.

După ce petentul a prezentat documentele a fost rugat să aştepte  în maşină, iar după câteva minute i s-a cerut să semneze un proces-verbal. În momentul lecturării celor scrise  procesul-verbal,  petentul a observat câteva aspecte importante care nu au fost consemnate şi mai mult, poliţistul a refuzat să completeze procesul-verbal sau să le menţioneze la rubrica "alte menţiuni", astfel:

- s-a prezetat un PV completat cu menţiunea scrisa "Recunosc fapta";

- nu s-a menţionat faptul că maşina de politie, cu aparatul radar, se afla în mers din direcţia opusa sensului meu de mers;

- în maşina de politie se aflau doi agenţi, iar procesul-verbal a fost scris de cel care se afla la volan, si nu de operatorul radar;

-nu s-au prezentat ambii poliţişti la cererea expresa a petentului, cel din locul pasagerului  refuzând să se prezinte;

-s-a refuzat prezentarea documentelor care atestă capacitatea şi legalitatea funcţionării radarului mobil;

-nu s-a dorit să se consemneze locul exact unde petentul fost oprit, dacă acesta se afla sau nu pe un sector de drum unde restricţia de viteză este de 50 km/h; 

Poliţistul  i-a comunicat că nu mai face alte menţiuni şi că dacă nu doreşte să semneze procesul - verbal este alegerea sa, dar atunci nu va mai avea posibilitatea să prelungească dovada de circulaţie, pentru că aceasta va expira în 15 zile, iar procesul-verbal o să-l primească prin poştă după cel puţin 30 zile.

Faţă de această situaţie, petentul a fost nevoit să semneze procesul-verbal în ideea că va avea posibilitatea să acţioneze legal pentru stabilirea exactă a situaţiei de fapt şi de drept. 

După ce a semnat procesul-verbal, poliţistul a completat o dovadă pentru permisul  de conducere al petentului, ocazie cu care i-a fost înmânată cu aceasta şi o copie a procesului-verbal, petentul observând că pe procesul-verbal a apărut o completare la rubrica "alte menţiuni” şi anume "Nu recunosc...", menţiune care nu era scrisă  în momentul semnării iniţiale a procesului-verbal. 

Petentul apreciază  că nu a circulat cu viteza menţionată în procesul-verbal, că nu se afla pe un sector de drum cu limita max. de viteză de 50 km/h şi mai ales, datorită ezitărilor agenţilor constatatori, petentul nu ştie care a fost operatorul radar, că mijloacele sau modul de înregistrare a vitezei cu care se deplasa nu a fost cel reglementat prin lege.

In drept: au fost încălcate disp. legale prev. de OG. 2/2001, art,16 alin. 7, cu privire la dreptul contravenientului de a face menţiuni proprii în procesul-verbal.

Lipsesc datele de identificare ale locului unde se consemnează că a fost săvârşită contravenţia (menţiunea evazivă DN7 B, nu poate constitui locul exact unde se presupune că a fost depăşită viteza legală, DN7 tranzitează pe cca. 2,5km lungime aceasta comuna unde limita de viteza este de 50 km/h şi cca. 3,8 km cu limita max. de viteza de 90 km/h)

Lipsesc informaţiile legate de direcţia de deplasare ale contravenientului şi menţiuni legate de deplasarea maşinii de poliţie pe care se pare ca a fost montat un aparat radar.

Nu se poate stabili cu precizie ce aparat a efectuat înregistrarea vitezei şi dacă acesta se afla în funcţiune sau nu, în procesul-verbal nefiind consemnate denumirea aparatului radar, seria acestuia, verificările funcţionale ale acestuia, etc. Obligaţia de a se menţiona toate datele referitoare la omologarea şi verificarea aparatelor radar este dată de art. 109 din OUG nr. 195/2002 republicată „Constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei”

Lipsa descrierii circumstanţelor şi împrejurărilor exacte în care se susţine că a fost săvârşită contravenţia, aşa cum prevede OG 2/2001, art.16, alin.l, precum şi refuzul consemnării acestora la cererea  îndreptăţită şi justificată, nu face decât să întărească convingerea că agentul constatator a fost într-o gravă eroare de fapt, sau că nu a respectat întocmai procedura legală de constatare a contravenţiei.

Arată că se pare că există modalităţi de setare a vitezei înregistrate de aparatul radar  pentru a uşura activitatea agenţilor de politie, cea mai convenabilă viteză fiind aceea de 103KM/h.

Solicită a se avea  în vedere, în concordanţă cu jurisprudenţa instanţei, speţa 50 din 25.11.2011, în care este judecat un caz asemănător, cu aceeaşi viteză înregistrată şi anume 103km/h într-o localitate apropiată, speţă în care instanţa a admis plângerea formulată de petent.

Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, având în vedere că fapta petentului a existat şi este încadrată juridic corespunzător, procesul-verbal fiind atât temeinic cât şi legal întocmit.

În fapt, la data consemnată în procesul-verbal atacat, agentul  constatator din cadrul IPJ Arad executându-şi atribuţiile de serviciu pe raza loc, B, iud. Arad  a depistat în traficul rutier autoturismul marca T cu nr. de înmatriculare XXXX, al cărui conducător auto, în persoana petentului, a încălcat normele rutiere prevăzute de legislaţia în vigoare, acesta circulând cu viteza cu viteza de 103 km/h (+53), unde limita de viteză este de 50 km/h.

Agentul a procedat la întocmirea procesului-verbal de sancţionare contravenţională pentru încălcarea prevederilor HG nr. 1391/2006 (Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 rep), stabilind sancţiunile prevăzute de OUG 195/2002, actele normative fiind în vigoare la data constatării contravenţiei.

Din verificările efectuate reiese că procesul-verbal de constatare este temeinic si legal.

Învederează că, în speţa dedusă judecăţii, nu se pune problema probatoriului administrat de petent, iar actele dosarului nu pot fi ignorate în raport de simpla negare a faptei de către petent, care apreciază aleatoriu că agentul de poliţie nu putea observa săvârşirea contravenţiei.

Consideră  că instanţa urmează să pronunţe o hotărâre în acord cu practica judiciară internaţională în materie (v. cauza Haiducu s.a. contra României).

În aceste cauze reunite, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că, în materia circulaţiei rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenţie nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumţie relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumţie fără de care ar fi practic imposibil să sancţionezi încălcările legislaţiei în materie de circulaţie rutieră, intrând în competenţa poliţiei.

În această situaţie, în lipsa probelor produse de reclamant şi în raport de existenţa la dosarul cauzei a înregistrării video şi a procesului-verbal de contravenţie, consideră că singura soluţie viabilă ce poate fi adoptată de prima instanţă este respingerea plângerii în contextul existentei faptei contravenţionale.

Prin urmare, în speţa dată, instanţa urmează să aprecieze în raport de concluziile Curţii cuprinse în cauza Haiducu ş.a. contra României potrivit cărora prevederile art. 6 par. 2 din Convenţie nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumţie relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, în materia legislaţiei rutiere procesul verbal de contravenţie bucurându-se de prezumţia de legalitate până la proba contrară.

Cât priveşte fapta reclamantului, opinează că aceasta a existat şi a fost corect individualizată, fiind aplicat minimul prevăzut de lege pentru fapta săvârşită, aspect ce denotă preocuparea agentului de a aplica prevederile legale raportat la particularităţile cazului şi la conduita petentului, în cauză nefiind necesară intervenţia judecătorului,

Învederează  că situaţia de fapt reţinută în procesul-verbal este rezultatul constatărilor personale ale unui organ de poliţie aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata şi sancţiona faptele antisociale, având ca ultim scop respectarea legilor şi apărarea statului de drept.

Deşi petentul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie în baza art. 6 CEDO, veridicitatea constatărilor personale ale organului de politie nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situaţia de fapt reţinută în procesul-verbal nu ar corespunde realităţii.

Aceste indicii trebuiesc furnizate de petentul care susţine netemeinicia procesului-verbal, neputându-se reduce însă la o simplă susţinere a acestuia în sensul negării faptelor imputate.

În caz contrar, ar fi lipsită de conţinut atât instituţia răspunderii contravenţionale cât şi puterea organelor abilitate de lege de a acţiona în sensul respectării acesteia.

Din analiza actelor depuse la dosar rezultă că petentul nu a propus nicio probă si nu a indicat nici un indiciu în susţinerea afirmaţiilor sale mai mult, nu a indicat nici un motiv minim plauzibil pentru care agentul constatator l-a oprit în trafic pe reclamant în lipsa oricărei încălcări a regulilor de circulaţie din partea sa şi, după ce a fost oprit în trafic, în lipsa oricărui incident sau încălcări a normelor rutiere, să îi întocmească un proces-verbal total neadevărat.

Raportat la această situaţie, în lipsa indicării unor minime indicii de netemeinicie a procesului-verbal, consideră că se respectă în cauza dedusă judecăţii cerinţa de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul legitim urmărit prin recunoaşterea valorii probatorii a procesului-verbal întocmit pe baza constatărilor personale ale agentului constatator.

 În condiţiile îndeplinirii de către lucrătorul intimatului a tuturor cerinţelor art 17 din ordonanţă, apreciază că procesul-verbal este corect întocmit, fiind în acord cu normele legislaţiei rutiere.

Cât priveşte temeinicia procesului-verbal, apreciază că procesul-verbal de contravenţie nu este un simplu act de acuzare întrucât el conţine şi constatarea faptei făcută personal de agentul constatator, precum şi sancţiunea aplicată.

Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 16 si art. 34 din O.G. nr. 2/2001 reiese ca procesul verbal nu numai că nu este lipsit de forţă probantă, dar face dovada situaţiei de fapt până la proba contrară, probă care trebuie făcută de petent în raport strict de fapta reţinută prin procesul-verbal.

În speţă, petentul nu a motivat în niciun fel în ce constă netemeinicia procesului-verbal ce i-a fost întocmit şi nu a adus dovezi în sprijinul nevinovăţiei afirmate în faţa instanţei, dovezi care să arate în concret ce a determinat nerespectarea de către petent a legislaţiei care să ducă la infirmarea celor retinute prin procesul verbal întocmit de agent.

Se arată  că petentul a avut posibilitatea de a se apăra împotriva prezumţiei de legalitate a procesului-verbal de contravenţie, atât prin dreptul la formularea de obiecţiuni ce au fost inserate în conţinutul procesului-verbal de către organul instrumentator, cât şi prin plângerea adresată instanţei, însă afirmaţia a acestuia conform căreia fapta descrisă nu este cea reală nu poate conduce la înfrângerea celor constatate de poliţist, astfel neputându-se afirma că a fost încălcată prezumţia de nevinovăţie.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa reţine în fapt următoarele:

 Prin procesul-verbal de contravenţie seria CP nr. x/03.03.2015 emis de intimat, petentul ZG  a fost sancţionat contravenţional în baza art.121alin. 1  din HG 1391/2006  cu suma de 877,5 lei amendă contravenţională, reţinerea permisului de conducere şi sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile,  pe următoarele considerente: la data de 03.03.2015, orele 16:28 pe  DN7 în localitatea B,  petentul  a condus autoturismul marca T cu numărul de înmatriculare XXXX  cu viteza de  103 km/h , fiind  înregistrată de aparatul radar montat pe autoturismul XXXX.

Procesul-verbal de contravenţie conţine condiţiile de fond şi formă prev. de art. 16 alin. 1, 7 şi art. 17 din OG 2/2001 fiind semnat de către petent, care a fost prezent la întocmirea procesului - verbal contravenţional, în cauză nefiind incidente motive de nulitate a procesului – verbal de contravenţie, care este însă netemeinic.

Intimatul IPJ ARAD nu a dovedit prin înregistrare video, f. 34 săvârşirea  contravenţiei privind depăşirea limitei de viteză de către petent descrisă în  proces-verbal de contravenţie.

Verificând din oficiu legalitatea şi temeinicia procesului verbal contravenţional atacat, instanţa reţine că, din înregistrarea tehnică transpusă pe suport CD, se poate stabili că, autoturismul marca T, cu numărul de înmatriculare XXXX a fost înregistrat  circulând cu viteza de 99 km/h (respectiv viteza măsurată de cinemometru care este asociată literei T-ţintă care înaintea unei valori de viteză specifică faptul că viteza măsurată de cinemometru este viteza de deplasare a autovehiculului ţintă la data şi ora specificată pe înregistrarea video) pe acel sector de drum din interiorul localităţii B, unde viteza maximă admisă era de 50 km/oră, depăşind astfel viteza legală permisă pe acel sector de drum cu 49 km/oră, nu cu 53 km/oră, cum se specifică în procesul - verbal. În datele marginale, aferente secvenţelor înregistrării este înscrisă şi viteza de 103 km precedată însă de litera L, abrevierea funcţiei Lock (viteză blocată) a cinemometrului. Interpretându-se datele înregistrării conform precizărilor Biroului Român De Metrologie Legală, Institutul Naţional de Metrologie, de la f. 75, rezultă că viteza afişată ca urmare a activării funcţiei Lock,(viteză blocată) nu poate fi atribuită autovehiculului ţintă decât dacă ea are aceeaşi valoare ca şi viteza ţintei, asociată pe diagramă literei T”, în caz contrar ea putând să aparţină altui autovehicul a cărui viteză a fost măsurată înainte de ora specificată pe înregistrarea video, viteză care se memorează şi se menţine pe monitor şi înregistrarea video până la o nouă acţionare a tastei Lock de pe telecomandă sau trecerea unui interval de timp de 15 minute. În consecinţă, cum orice dubiu profită celui acuzat potrivit principiului ”in dubio pro reo”, autovehiculului condus de petent, nu i se poate atribui decât viteza măsurată de 99 km/oră.

În aceste condiţii  s-a stabilit că petentul a condus pe sectorul de pe DN 7 în localitatea B, autovehiculul identificat mai sus cu viteza antemenţionată de 99km/h, şi nu cea de 103km/h  descrisă în procesul - verbal de contravenţie, pe cale de consecinţă  acesta nu a comis contravenţia prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 în care se încadrează viteza de 103 km/oră, respectiv depăşirea vitezei legale cu 50km/h, ci pe cea din clasa care precede acesteia.

Potrivit art.102 alin. 3 lit. e  din OUG nr. 195/2002,, Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte”, printre altele şi : ,,depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic,”.

Coroborat cu textul de încadrare  conţinut de partea introductivă a alin. 3, rezultă concluzia că suntem în prezenţa unei alte contravenţii decât cea constatată prin procesul verbal unde s-a reţinut că petentul a circulat cu viteza de 103 km/h în localitate şi  a depăşit viteza legală cu 53 km/oră, din moment ce viteza reală măsurată relevă o depăşire de doar 49 km/oră.

În aceste condiţii, cum instanţa nici măcar în cadrul contenciosului de reformare nu se poate substitui autorităţii competente să constate şi să aplice sancţiunea prin substituirea în actul acesteia a menţiunii din descrierea faptei vizând viteza constatată, care duce la alte consecinţe în stabilirea sancţiunilor aplicabile, nu este posibilă decât anularea în întregime a procesului – verbal pentru netemeinicie, ca viciu care atrage nulitatea actului atacat.

Având în vedere această stare de fapt, instanţa, în baza art. 34 alin.1 din OG 2/2001 va admite plângerea formulată de petentul  ZG  domiciliat în comuna AP, sat V,  jud. Prahova,  CNP X  în contradictoriu cu intimatul IPJ ARAD.

Va desfiinţa, procesul-verbal de contravenţie  seria CP  nr. x/ 03.03.2015 emis de intimat,  sancţiunea principală şi cea complementară  dispuse în baza acestuia,  văzând că procesul-verbal de contravenţie este netemeinic faţă de faptul că suntem în prezenţa unei alte contravenţii decât cea constatată prin procesul verbal unde s-a reţinut că petentul a depăşit viteza legală cu 53 km/oră, din moment ce viteza reală măsurată relevă o depăşire de doar 49 km/oră.

Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite plângerea formulată de petentul ZG  domiciliat în comuna AP, sat V,  jud. Prahova,  CNP x  în contradictoriu cu intimatul IPJ ARAD.

 Desfiinţează procesul-verbal de contravenţie  seria CP  nr. x/ 03.03.2015 emis de intimat,  sancţiunea principală şi cea complementară  dispuse în baza acestuia

Domenii speta

Spete similare