Nepronuntare prin încheierea prev. de art. 346 alin. 2 Cod proc.pen. asupra legalităţii sesizării instanţei, administrării probelor şi începerii judecăţii

Procedură penală: cale de atac (Nepronuntare prin încheierea prev. de art. 346 alin. 2 Cod proc.pen. asupra legalităţii sesizării instanţei, administrării probelor şi începerii judecăţii).

În speţă, cum judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă a respins doar cererea inculpatului de restituire a cauzei la parchet, fără însă a se pronunţa asupra legalităţii sesizării instanţei, administrării probelor şi actelor de urmărire penală şi fără a dispune începerea judecăţii, în speţă nu a fost soluţionat practic obiectul procedurii în cameră preliminară, astfel că a fost admisa contestaţia, desfiinţata încheierea contestată şi trimisa cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, urmând ca în rejudecare să fie soluţionat obiectului camerei preliminare şi să fie pronunţată una dintre soluţiile prevăzute de lege.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI, SECŢIA A II-A PENALĂ, Încheierea Nr. 292/CO/CP din 19.03.2015, Dosar nr. 3073/122/2014/a1 )

Prin încheierea de şedinţă din data de 12.02.2015 pronunţată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. 3073/122/2014 s-a dispus, în baza art. 345 alin.1, 346 alin. 1 Cod procedură penală, respingerea ca nefondată a cererii inculpatului B.N.D., de restituire a cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu.

Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că la data de 17.11.2014 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Giurgiu dosarul nr. 3073/122/2014, având ca obiect sesizarea instanţei cu rechizitoriul privind pe inculpatul B.N,D,, trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b şi c din legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal şi art. 5 Cod penal.

Instanţa a fixat termen la 15.12.2014, ce a fost comunicat inculpatului, împreună cu rechizitoriul, pentru a formula cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

La data de 11.12.2014 a fost înregistrată pe rolul instanţei cererea inculpatului de restituire a cauzei la parchet pentru refacerea urmării penale şi administrare a probelor.

O copie a cererii a fost înaintată procurorului, care la data de 16.12.2014 a comunicat instanţei că nu formulează răspuns la cererea şi excepţiile inculpatului.

Instanţa a fixat termen la 30.01.2015, apoi la 12.02.2015, cu citarea tuturor părţilor, pentru a pune în discuţie cererea inculpatului de restituire a cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale şi administrarea probelor.

Sintetizând cererea inculpatului, acesta critică rechizitoriul cu privire la proba cu expertiză administrată în cursul urmăririi penale, pe care a contestat-o în ceea ce priveşte întinderea prejudiciului rezultat din calcule, iar o altă expertiză solicitată i-a fost respinsă de procuror.

Potrivit art. 342 Cod procedură penală, obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Potrivit art. 346 alin. 3 lit. a Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. 3, dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii.

În speţă, obiectul judecăţii este stabilit pe baza unui amplu material probator constând în documente financiar – contabile (vol. III şi IV) puse la dispoziţia organelor de control şi a celor de urmărire penală de către inculpat, expertiza contabilă este o probă ce se impune a fi administrată în astfel de cauze, însă nu este singura probă pe baza căreia se stabileşte dacă o faptă este infracţiune, fiind necesară coroborarea acesteia cu celelalte probe.

Cu privire la raportul de expertiză întocmit în cauză s-a constatat că s-au formulat obiecţiuni atât de către inculpat cât şi de către partea civilă ANAF, obiecţiuni la care s-a răspuns de către acelaşi expert.

Referitor la oportunitatea dispunerii unei alte măsuri de către procuror în eventualitatea achitării prejudiciului în cursul urmăririi penale şi care nu i-a fost adusă la cunoştinţă în faza de urmărire penală, s-a constatat că, pe de o parte, a fost asistat de avocat ales şi s-a presupus că a fost informat de această facilitate a legii, iar pe de altă parte, o măsură similară se poate dispune şi de către instanţă în cazul achitării prejudiciului până la citirea actului de sesizare a instanţei.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie, în termen legal, inculpatul B.N.D., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a Penală la data de 25.02.2015 sub nr. 3073/122/2014/a1.

În dezvoltarea motivelor de apel contestatorului-inculpat, prin apărător, în raport de dispoziţiile art.346 şi art.347 C.pr.pen., a solicitat admiterea contestaţiei formulată de către contestatorul-inculpat.

A învederat  că cererea contestatorului-inculpat făcută la instanţa de fond este întemeiată pentru toate argumentele şi motivele prezentate în cererea sa detaliată şi expusă pe larg, cerere aflată la dosarul cauzei, privind nelegalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală de către organele de urmărire penală.

A considerat că se impune restituirea cauzei la parchet pentru insuficienţa administrării de probe pentru aspectele reţinute în sarcina sa privind săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală.

A considerat că respingerea solicitărilor de probatoriu de către organele de urmărire penală se conturează unui abuz sau unei neglijenţe, astfel încât era absolut necesară încuviinţarea acestei cereri a inculpatului privind restituirea cauzei la parchet şi administrarea de probe pentru suficienţa probatoriului privind trimiterea în judecată a acestuia, cu privire la obiectul incriminării şi învestirea instanţei cu actul de sesizare privind infracţiunile reţinute în sarcina sa.

Examinând legalitatea şi temeinicia încheierii contestate, atât prin prisma motivelor invocate de contestatorul - inculpat, cât şi din oficiu, sub toate aspectele, judecătorul de cameră preliminară reţine următoarele:

Obiectul procedurii în camera preliminară şi soluţiile pe care le poate pronunţa judecătorul în această procedură sunt reglementate în dispoziţiile art. 342-348 C.pr.pen.

Conform art. 345 C.pr.pen – Procedura în camera preliminară:

(1) Dacă s-au formulat cereri şi excepţii ori a ridicat din oficiu excepţii, judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra acestora, prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului şi a inculpatului, la expirarea termenului prevăzut la art. 344 alin. (4).

(2) În cazul în care judecătorul de cameră preliminară constată neregularităţi ale actului de sesizare, în cazul în care sancţionează potrivit art. 280 - 282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori dacă exclude una sau mai multe probe administrate, încheierea se comunică de îndată parchetului care a emis rechizitoriul.

(3) În termen de 5 zile de la comunicare, procurorul remediază neregularităţile actului de sesizare şi comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.

Conform art. 346 C.pr.pen. – Soluţiile:

(1) Judecătorul de cameră preliminară hotărăşte prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului şi a inculpatului. Încheierea se comunică de îndată procurorului şi inculpatului.

(2) Dacă nu s-au formulat cereri şi excepţii ori nu a ridicat din oficiu excepţii, la expirarea termenelor prevăzute la art. 344 alin. (2) sau (3), judecătorul de cameră preliminară constată legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi dispune începerea judecăţii.

(3) Judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă:

a) rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. (3), dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii;

b) a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale;

c) procurorul solicită restituirea cauzei, în condiţiile art. 345 alin. (3), ori nu răspunde în termenul prevăzut de aceleaşi dispoziţii.

(4) În toate celelalte cazuri în care a constatat neregularităţi ale actului de sesizare, a exclus una sau mai multe probe administrate ori a sancţionat potrivit art. 280 - 282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, judecătorul de cameră preliminară dispune începerea judecăţii.

(5) Probele excluse nu pot fi avute în vedere la judecata în fond a cauzei.

(6) Dacă apreciază că instanţa sesizată nu este competentă, judecătorul de cameră preliminară procedează potrivit art. 50 şi 51, care se aplică în mod corespunzător.

(7) Judecătorul de cameră preliminară care a dispus începerea judecăţii exercită funcţia de judecată în cauză.

Din reglementarea legală cuprinsă în textele de mai sus rezultă că soluţia pronunţată prin încheierea contestată, care se limitează la respingerea cererii formulate de inculpat de restituire a cauzei la procuror pentru administrarea unui probatoriu suplimentar, nu este prevăzută de lege, neîncadrându-se în niciuna din soluţiile pe care le poate pronunţa judecătorul de cameră preliminară.

Astfel, dacă în camera preliminară au fost invocate cereri şi excepţii de către inculpat, care pot viza doar competenţa, legalitatea sesizării instanţei, precum şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, judecătorul este dator să se pronunţe asupra acestora.

Soluţiile ce pot fi pronunţate, prin încheiere, sunt următoarele:

1. declinarea competenţei;

2. constatarea unor neregularităţi ale actului de sesizare, anularea unor acte de urmărire penală conform art. 280-282 C.pr.pen. sau excluderea unor probe. În acest caz judecătorul fixează un termen în care procurorul să remedieze neregularităţile şi/sau să comunice dacă menţine trimiterea în judecată sau solicită restituirea. Subsecvent, dacă procurorul nu remediază neregularităţile, dacă acesta solicită restituirea cauzei sau dacă au fost excluse toate probele, se dispune restituirea cauzei la parchet;

3. respingerea cererile şi excepţiile invocate, constatarea legalităţii sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi dispunerea începerii judecăţii. Începerea judecăţii se dispune şi dacă nu au fost invocate cereri sau excepţii sau dacă au fost excluse numai unele probe sau ori anulate numai unele acte de urmărire penală.

În speţă, cum judecătorul de cameră preliminară de la prima instanţă a respins doar cererea inculpatului de restituire a cauzei la parchet, fără însă a se pronunţa asupra legalităţii sesizării instanţei, administrării probelor şi actelor de urmărire penală şi fără a dispune începerea judecăţii, în speţă nu a fost soluţionat practic obiectul procedurii în cameră preliminară, astfel că urmează a se admite contestaţia, a se desfiinţa încheierea contestată şi a se trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, urmând ca în rejudecare să fie soluţionat obiectului camerei preliminare şi să fie pronunţată una dintre soluţiile prevăzute de lege.

Conform art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea prezentei contestaţii vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistenţa juridică a inculpatului va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

Domenii speta

Spete similare