Cerere de încadrare în grupa a II-a de muncă. Condiţii

Ordinul MMPS nr. 50/1990;

Legea nr. 263/2010: art. 158 al. 2;

H.G. nr. 257/2011: art. 126.

Potrivit dispoziţiilor art. 158 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situaţia în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.

Adeverinţele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele şi-au desfăşurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I şi/sau a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidenţele angajatorilor sau ale deţinătorilor legali de arhive.

Simplul fapt că funcția de mecanic agricol se regăsește la poziția nr . 178 din Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 50/1990 nu este de natură a justifica admiterea cererii reclamantului, întrucât pentru încadrare în grupa a II-a de muncă actul normativ menționat prevede o procedură pe  care angajatorul trebuia să o urmeze, încadrarea făcându-se proporțional cu timpul efectiv lucrat, în situaţia reclamantului fiind necesară îndeplinirea cumulativă a unor condiții expres prevăzute de lege. Or, o atare nominalizare nu a fost făcută, neexistând nicio dovadă în acest sens.

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 1049 din 18 iunie 2015, pronunţată în dosarul nr. xxx, Tribunalul Harghita a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de către reclamantul S.J., în contradictoriu cu pârâta S.C. I.S.C. SA.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut că în perioada 16.06.1981 – 20.03.1992, reclamantul a desfăşurat muncă în funcţia de tractorist la ILF Harghita si ca după abrogarea Ord.50/1990, la intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, angajatorii sau deţinătorii de arhive nu au temei legal pentru a nominaliza noi persoane ori pentru a încadra activităţi desfăşurate anterior datei de 01.04.2001 în grupe superioare de muncă, ei putând doar să ateste un fapt consumat anterior acestei date.

Legat de solicitarea reclamantului, ca o anumită perioadă să fie încadrată în grupa II de muncă, Tribunalul a reţinut ca este neîntemeiata, având în vedere că din lucrările dosarului rezultă că nu se poate proceda la o încadrare a acestuia în sensul celor solicitate, din documentele verificabile aflate în arhivele unităţilor pârâte nereieşind faptul că reclamantul ar fi desfăşurat activitate în grupa II de muncă.

Reclamantul S.J. a declarat apel împotriva acestei hotărâri, solicitând schimbarea ei, în sensul admiterii acţiunii formulate.

În motivarea căii de atac promovate, apelantul a arătat că instanţa i-a respins în mod greşit acţiunea, încălcând principiul neretroactivității legii.

Apelantul a mai arătat că a desfășurat activitatea de tractorist mecanic-agricol, încadrându-se în grupa a II-a, conform dispozițiilor Ordinului MMPS nr. 50/1990, Anexa nr. 2, poziția nr. 178, împrejurare dovedită cu carnetul de muncă.

În drept, s-au invocat prevederile art. 480 alin. 3 din Noul Cod de procedură civilă .

Intimata SC I.S.C. SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că hotărârea atacată este legală şi temeinică.

Astfel, s-a arătat că în cauză nu s-a făcut dovada întrunirii celor condiţiilor impuse de Ordinul nr. 50/1990, în arhiva preluată de la ILF Harghita neexistând documente din care să rezulte nominalizarea apelantului ca persoană care și-ar fi desfășurat activitatea în grupa a II-a de muncă.

Examinând calea de atac dedusă judecăţii, prin raportare la motivele invocate, Curtea a constatat următoarele:

În fapt, potrivit înscrierilor din carnetul de muncă, reclamantul a fost angajat al ILF Harghita, ocupând în perioada  16.06.1981 – 20.03.1992, funcţia de tractorist-mecanic agricol.

Potrivit dispoziţiilor art. 158 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situaţia în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.

Conform  art. 126 din HG nr. 257/2011, adeverinţele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele şi-au desfăşurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I şi/sau a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidenţele angajatorilor sau ale deţinătorilor legali de arhive.

Din actele dosarului rezultă că în arhiva preluată de  societatea pârâtă nu există niciun document verificabil din care să rezulte că în perioada menționată, reclamantul și-ar fi desfășurat activitatea în grupa a II-a de muncă. Simplul fapt că funcția de mecanic agricol se regăsește la poziția nr . 178 din Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 50/1990 nu este de natură a justifica admiterea cererii reclamantului, întrucât pentru încadrare în grupa a II-a de muncă actul normativ menționat prevede o procedură pe  care angajatorul trebuia să o urmeze, încadrarea făcându-se proporțional cu timpul efectiv lucrat în câmp, în situaţia reclamantului fiind necesară îndeplinirea cumulativă a unor condiții expres prevăzute de lege. Or, o atare nominalizare nu a fost făcută, neexistând nicio dovadă în acest sens.

Nu pot fi primite, din această perspectivă argumentele apelantului referitoare la încălcarea principiului neretroactivității legii.

În lipsa unor astfel de documente instanța nu poate obliga societatea pârâtă să elibereze adeverință pentru dovedirea încadrării în grupa a II-a de muncă, cererea reclamantului fiind neîntemeiată.

În consecință, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, Curtea urmează a o păstra, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din C. pr. civ., a respins ca nefondat apelul declarat în cauză.

Domenii speta

Spete similare