Lege penală mai favorabilă.

Lege penală mai favorabilă. Respinge cererea.

Sentinţa penală nr. 477/13.11.2015

Şedinţa publică din 13.11.2015

Prin sentinţa penală nr. 477/13.11.2015 pronunţată de Tribunalul Galaţi, s-a respins cererea de aplicare a legii penale mai favorabile formulată de petentul T.V.L. cu privire la pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 116/2009 a Tribunalului Galaţi.

În prezenta cauză se constată că petentul TVL a fost condamnat la o pedeapsă principală de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârşirea, în formă continuată, a unei infracţiuni de înşelăciune în variantele agravate prevăzute de art.215 alin.1,3,4,5 C.p. din 1969 cu aplicarea art.41 al.2 C.p. din 1969 (8 acte materiale), infracţiune ce are corespondent în norma de incriminare de la art. 244 alin. 1 C.p. actual şi care prevede ca sancţiune închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

Din considerentele sentinţei penale nr. 116/02.03.2009 a Tribunalului Galaţi rezultă în mod clar faptul că în conţinutul infracţiunii de înşelăciune pentru a cărei săvârşire s-a dispus condamnarea petentului TVL, au fost incluse un număr de 8 acte materiale care prezentau, fiecare în parte, conţinutul infracţiunii de înşelăciune, constatându-se totodată că cele 8 acte materiale care au compus infracţiunea continuată de înşelăciune reţinută în sarcina petentului au fost comise în dauna a 8 persoane vătămate diferite ceea ce echivalează cu o lipsă de identitate a subiecţilor pasivi. Referitor la mecanismul de determinare a caracterului mai favorabil al legii penale (pe instituţii autonome sau global), aşa cum s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 265 din  6 mai 2014, în aplicarea art. 6 din Noul Cod penal, fiind vorba de existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive, determinarea legii mai blânde se face prin aplicarea legii penale în ansamblul ei şi nu pe instituţii autonome. Se mai reţine că dacă înainte de judecarea definitivă a cauzei, determinarea legii penale mai favorabile trebuie făcută global, cu atât mai mult aplicarea globală a legii penale se impune a fi realizată în situaţia unei hotărâri judecătoreşti definitive.

Instanţa reţine că operaţiunea de determinare a legii penale mai favorabile în cazul petentului TVL prin utilizarea mecanismului aplicării globale a legii, în condiţiile în care exista o hotărâre judecătorească definitivă prin care a fost aplicată legea penală veche, presupune aplicarea globală a legii penale noi, compararea a ceea ce rezultă din aplicarea fiecăreia dintre legile penale succesive şi reţinerea uneia dintre cele două legi penale ca fiind legea penală mai favorabilă. Astfel, petentul TVL a fost condamnat, potrivit legii penale vechi, la o pedeapsă principală de 10 (zece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a tz.II,b, c C.p. din 1969 pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art.215 alin.1,3,4,5 C.p. din 1969 cu aplicarea art.41 al.2 C.p. din 1969 (8 acte materiale din perioada ianuarie - martie 2006).

Potrivit legii penale noi, respectiv art. 35 alin. 1 Noul Cod penal, forma continuată a infracţiunii presupune condiţia identităţii de subiect pasiv. Or, în cazul petentului TVL, această condiţie nu este îndeplinită deoarece cele 8 acte materiale de înşelăciune comise de petent au fost realizate faţă de subiecţi pasivi diferiţi, mai exact faţă de un număr de 8 subiecţi pasivi în cauza soluţionată prin hotărârea de condamnare a petentului. Pe cale de consecinţă, cele 8 acte materiale de înşelăciune comise de petent formează, potrivit Noului Cod penal, o pluralitate de 8 infracţiuni de înşelăciune sub forma concursului real de infracţiuni.

Se reţine de instanţă că infracţiunea de înşelăciune săvârşită de petent sub legea veche, prevăzută de art.215 alin.1,3,4,5 C.p. din 1969 are corespondent în Noul Cod penal, fiind prevăzută de art. 244 alin. 1 Noul Cod penal.

În condiţiile în care potrivit noii legi penale, activitatea infracţională comisă de petent sub legea penală veche realizează conţinutul constitutiv al unui număr de 8 infracţiuni în forma prevăzută de art. 244 alin. 1 Noul Cod penal, se constată că pentru fiecare din cele 8 infracţiuni, maximul special este de 3 ani închisoare. Aplicând dispoziţiile care reglementează sancţionarea concursului de infracţiuni, respectiv art. 39 alin. 1 lit. b Noul Cod penal, se obţine pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care se adaugă sporul obligatoriu de 1/3 din suma totală a celorlalte 7 pedepse de câte 3 ani închisoare (total 21 ani ), adică un spor de 7 ani închisoare, pedeapsa totală stabilită în baza noii legi penale fiind de 10 ani închisoare.

Or, comparând pedeapsa de 10 ani închisoare stabilită în baza legii penale vechi cu pedeapsa de 10 ani închisoare care s-ar aplica potrivit noii legi penale, se constată că pentru petent noua lege penală nu este mai favorabilă din moment ce şi potrivit Noului Cod penal, petentului i s-ar aplica aceeaşi pedeapsă de 10 ani închisoare care i-a fost aplicată şi sub puterea legii penale vechi.

Domenii speta

Spete similare