Plangere impotriva incheierii de carte funciara

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal la data de 23.09..2015, sub nr. de dosar ……/207/2015, petentul S. A. V. a formulat plângere împotriva încheierii de reexaminare nr.51179/2015, comunicată în data de 11.09.2015, solicitând intabularea dreptului său de proprietate cu privire la imobilul cu nr. cadastral 51152 înscris în  Cartea Funciară 51152 UAT Fălcoiu.

În fapt, petentul arată că Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Olt i-a respins prin încheierea 45711/21.07.2015 cererea de intabulare a dreptului său de proprietate cu privire la imobilul înscris in CF 51152 UAT Falcoiu.

O data cu cererea de intabulare, petentul arată că a depus toate actele doveditoare din care să rezulte transferul dreptului de proprietate din patrimoniul lui E. E.  in patrimoniul său, respectiv sentinţa nr. 716/30.06.2015 pronunţata de Tribunalul Olt in dosarul 1731/104/2015, prin care era validata Hotărârea arbitrala prin care se constata intervenită  vânzarea între părţi şi  în care era menţionat avizul 478/17.02.2015, emis de Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Olt prin care era aprobată vânzarea imobilului de la proprietarul  ofertant E. E.  la acceptantul cumpărător S. A.

Petentul a menţionat că în data de 30.07.2015 a fost emis un referat de completare, în care era citat art.11 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 17/2015, neputând depune nimic suplimentar, pe de o parte, pentru că nu îi fusese solicitat nimic  în mod concret, simpla trimitere la normele metodologice nefiind suficient pentru a putea determina ce i se solicita, iar pe de altă parte, pentru ca, în hotărârea  arbitrală erau menţionate toate actele necesare transferului dreptului de proprietate conform Legii 17/2014.

Împotriva  încheierii de respingere 45711 din 21.07.2015 a formulat cerere de reexaminare.

Printr-un nou referat,  i s-a solicitat petentului de către OCPI Olt, faţă de care a depus în original avizul  nr.478 din 17.02.2015 emis de Direcţia Agricolă şi adrese emise de Primăria Fălcoiu din care rezultă că nu există situri arheologice pe raza comunei Fălcoiu, ca aceasta nu este mai aproape de 30 de km. de frontiera României şi nici nu se află pe teritoriul sau vreun obiectiv militar. 

Petentul arată că prin  încheierea de reexaminare 51179 din 08.09.2015  a fost respinsă cererea de reexaminare,  în cuprinsul considerentelor acestora, deoarece adresa Primăriei Fălcoiu prin care se arăta că nu este necesar avizul Ministerului Culturii nu ar fi fost emisă anterior demarării procedurilor prevăzute de lege pentru vânzarea terenului.

Petentul critică soluţia OCPI Olt ca fiind nelegala pentru următoarele considerente:

1.Cererea de intabulare a dreptului său de proprietate dobândit în baza hotărârii arbitrale validate prin Sentinţa 716/30.06.2015 de Tribunalul Olt respecta

prevederile Legii 17/2014 si ale Legii 7/1996.

2.Referatul de completare emis iniţial nu este regulat, neputându-se identifica o cerinţa concreta la care sa răspund si pe care sa o pot complini. Trimiterea la o dispoziţie legala, respectiv la art.11 alin.2 din Normele metodologice de aplicare a legii 17/2014 nu este

suficienta deoarece din lecturarea textului respectiv nu se poate deduce care este

obligaţia de îndeplinit, având in vedere generalitatea sa si faptul ca el stabileşte o obligaţie

alternativa. Registratorul de carte funciara ar fi trebuit sa menţioneze expres care sunt

actele pe care ni le solicita, care este temeiul de drept si relevanta.

În faza de reexaminare, s-au depus toate actele solicitate prin cel de al doilea referat, respectiv avizul 478 din 17.02.2015 în original, adresele emise de Primăria Fălcoiu prin care se certifică faptul că pe raza comunei nu a fost şi nu este nici un sit  arheologic, nici un obiectiv militar şi nici nu se află vreo frontieră mai aproape de 30 de km.

Soluţia registratorului sef la cererea de reexaminare este netemeinica si nelegala deoarece se considera soluţia registratorului de respingere a intabulării ca fiind una corecta in condiţiile in care acesta nu a identificat prin referat actele pe care le solicita a fi depuse, astfel încât nu mi se poate imputa neîndeplinirea unei obligaţii.

Faptul că  în faza de reexaminare registratorul sef a solicitat acte suplimentare, nu este de natură să acopere viciul referatului care ar fi trebuit să conducă la o soluţie de admitere a reexaminării.

Adresa Primăriei Fălcoiu arată că pe întreaga rază a comunei Fălcoiu,  din care fac parte şi tarlaua şi parcela a căror intabulare se cere, nu există situri arheologice.  Raţiunea pentru care legiuitorul a prevăzut necesitatea emiterii unei adrese din partea Primăriei este respectarea dreptului de preemţiune a Ministerului Culturii acolo unde există situri arheologice, pentru prezervarea acestora.

Fata de cele arătate, s-a solicitat admiterea plângerii si sa se dispună intabularea dreptului său de proprietate cu privire la imobilul care face obiectul cererii de intabulare.

Petentul a solicitat probele cu înscrisuri, respectiv dosarul de carte funciară. 

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru.

 În data de 13.10.2015 s-a depus dosarul de carte funciară.

 La data de 13.10.2015 ,  OCPI Olt a formulat întâmpinare.

 La data de 20.10.2015, petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare.

 Potrivit art. 50 ind. 1 din Legea nr. 7/1996 privind publicitatea imobiliară,  OCPI Olt nu are calitate procesuală pasivă, astfel încât nu are calitate pentru a depune acte de procedură la dosar, inclusiv întâmpinare şi pe fondul cauzei, a solicitat admiterea plângerii formulate.

Instanţa califică  întâmpinarea depusă la dosar la  data de 13.10.2015, ca fiind un înscris depus la dosarul cauzei, având în vedere că petentul nu a solicitat  să se judece în contradictoriu cu OCPI, potrivit art. 50 ind.1 din Legea 7/1996 cu referire la decizia nr. 72/15.10.2007 a ÎCCJ.

În şedinţa publică din 28.10 2015, petentul S. A. , în temeiul art. 29 din Legea 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a înţeles să formuleze  şi  să depună la dosar o cerere prin care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 5 alin.2 din legea 17/2014 care prevede: Cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate, formulată în baza hotărârii judecătoreşti care ţine loc de contract de vânzare, se respinge dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege.

Petentul a considerat că dispoziţiile legale invocate sunt un exces de reglementare şi încalcă prevederile art.1 alin.4 din Constituţia României: "Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale"şi ale prevederilor art.44 alin. 1din Constituţia României - Dreptul de proprietate privată: "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege" pentru motivele arătate în cele ce urmează.

Astfel, dispoziţia legală cu privire la care înţelege să invoce excepţia de neconstituţionalitate dă puterea Oficiilor de Carte funciară, prin intermediul registratorului, de a respinge cererea de intabulare formulată de cel care a obţinut un drept de proprietate în baza unei hotărâri judecătoreşti care ţine loc de contract de vânzare cumpărare, lipsind astfel de efecte hotărârea judecătorească.

Hotărârea judecătorească irevocabilă pronunţată de către un magistrat, parte a puterii judecătoreşti, are putere de lucru judecat  şi are efecte directe în persoana părţilor din cauza judecată.

În cazul hotărârilor judecătoreşti care ţin loc de contract de vânzare cumpărare, efectul acestora este de a transmite dreptul de proprietate asupra unui imobil din patrimoniul pârâtului în cel al reclamantului.

Hotărârea judecătorească irevocabilă, bucurându-se de autoritate de lucru judecat, produce efecte erga omnes de la momentul pronunţării, iar înscrierea în Cartea funciară are, pe de o parte, efecte de opozabilitate faţă de terţi, iar pe de altă parte, permite exercitarea unui dintre elementele constitutive ale dreptului de proprietate, respectiv „abusus”. (art.21 legea 7/1996)

Mai mult, înscrierea în Cartea funciară, în cazul intabulării definitive, are efecte translative, persoana înscrisă în Cartea funciară fiind considerată proprietar și având prioritate faţă  de orice altă persoană, chiar având act translativ cu dată anterioară (art. 14 alin.8 din legea 7/1996).

Prin legea 17/2014 a fost reglementată vânzarea terenurilor agricole, legiuitorul instituind un sistem ierarhic de preemţiuni  şi  o procedură prealabilă în cadrul căreia Direcţia Agricolă de pe raza căreia se găseşte imobilul oferit spre vânzare avizează vânzarea dacă toate condiţiile legale prevăzute în cadrul legii 17/2014 sunt respectate.

În cazul în care transmiterea dreptului de proprietate se face prin act autentic, notarul este obligat să verifice dacă prevederile legii 17/2014 au fost respectate.

Dacă transmiterea dreptului de proprietate ca efect al unei hotărâri judecătoreşti care ţine loc de act de vânzare cumpărare, potrivit dispoziţiilor art. 5 alin.1, instanţa judecătorească are obligaţia de a pronunţa o asemenea hotărâre doar dacă procedura prealabilă prevăzută de art.3 și 4 din legea 17/2014 a fost respectată :

Art. 5.(1) În toate cazurile în care se solicită, în conformitate cu art. 1.669 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care ţine loc de contract de vânzare-cumpărare, este necesar ca antecontractul să fie încheiat în formă autentică şi să fie îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 3, 4 şi 9 din prezenta lege.

În cazul în care transferul s-a realizat prin act autentic, notarul este mandatat de legea 7/1996 a cadastrului și publicităţii imobiliare să trimită actele autentificate la OCPI, să intabuleze transferul dreptului de proprietate, iar în situaţia în care transferul s-a realizat prin hotărâre judecătorească, cererea de intabulare a noului proprietar se face chiar de către acesta, reclamant în dosarul de instanţă, obligaţie care era și a instanţei din oficiu.

Potrivit dispoziţiilor art.24 din legea 7/1996, intabularea se poate realiza doar în baza unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, de unde rezultă că orice cerere de intabulare făcută după parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de legea 17/2014 are, obligatoriu, la bază o hotărâre irevocabilă, cu putere de lucru judecat.

Art.24 alin.3 din legea 7/1996: "Dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza înscrisului autentic notarial sau a certificatului de moştenitor, încheiate de un notar public în funcţie în România, a hotărârii judecătoreşti rămase definitivă şi irevocabilă sau pe baza unui act emis de autorităţile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta, prin care s-au constituit ori transmis în mod valabil."

Cu toate acestea, pe lângă dispoziţiile legii 7/1996, art.5 alin.2 dă putere Oficiilor de Carte funciară de a verifica dacă hotărârea judecătorească a fost pronunţată cu respectarea condiţiilor legii 17/2014, registratorul având posibilitatea de a respinge cererea de intabulare chiar și atunci când există o analiză judiciară prealabilă finalizată printr-o hotărâre judecătorească.

Oficiul de Carte funciară nu mai este astfel obligat să respecte hotărârea judecătorească pronunţată, având puterea de a face o analiză proprie a cauzei deja soluţionate și de a refuza intabularea, cu lipsirea astfel de efecte a sentinţei pronunţate.

Cum Oficiul de Carte funciară este autoritate administrativă, organizată în baza legii 7/1996 în subordinea Agenţiei Naţionale de Publicitate și Cadastru Imobiliare, care la rândul ei se află în subordinea Guvernului (art.3 din legea 7/1996) este evident că prin posibilitatea dată registratorului de a verifica condiţiile pronunţării unei hotărâri judecătoreşti, se produce o imixtiune a puterii administrative în sfera puterii judecătoreşti, autoritatea administrativă putând să contrazică și să ignore o hotărâre judecătorească având putere de lucru judecat.

Or, este excesivă și de neconceput o ingerinţă și o cenzură a unei hotărâri judecătoreşti din partea unei entităţi executive, fiind contrară principiului separaţiei puterilor în stat. Se cunoaşte că, întotdeauna, instanţa de recurs sancţionează cu casarea o hotărâre judecătorească atunci când judecătorul se consideră că intră în sfera altei puteri constituite în stat, astfel că situaţia inversă, este de asemenea, contrară legii și Constituţiei, întrucât toate celelalte entităţi au obligaţia generală de a respecta și pune în aplicare hotărârile judecătoreşti.

Mai mult, controlul efectuat de către OCPI este redundant, excesiv, în condiţiile în care procedura prealabilă prevede ca Direcţia Agricolă să avizeze vânzarea doar dacă au fost îndeplinite condiţiile art. 10 din legea 17/2014, iar nerespectarea prevederilor legale privind procedura prealabilă este sancţionată cu nulitatea relativă.

Încălcarea prevederilor art. 20 din Constituţie.

Totodată, se încalcă prevederile art. 20 din Constituţie, întrucât dispoziţia legală criticată aduce atingere dreptului de proprietate, exerciţiului normal al acestui drept, libertăţii de circulaţie juridică a terenurilor - în condiţiile în care dreptul de proprietate este un drept fundamental, proteguit prin art.1 din Protocolul adiţional nr.1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Îngrădirea unor drepturi fundamentale trebuie să fie proporţională cu scopul urmărit, potrivit cu art. 17 și 18 din Convenţie.

Prin declaraţia legii, scopul urmărit de actul normativ criticat (Legea nr. 17/2004) este urmarea unei proceduri, verificarea unor condiţii la unele autorităţi, nu o procedură solemnă, nu afectarea dreptului, nu limitarea abuzivă a însuţi exerciţiului dreptului fundamental și a valorificării lui economice.

Potrivit art. 20 din Constituţia României, dispoziţiile constituţionale privind drepturile și libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte iar dacă există neconcordanţe  între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.

În acest caz, în raport cu restricţiile prevăzute de Legea 17/2014, este evident că primează dispoziţiile din Tratatele internaţionale privind drepturile omului, adică prioritatea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului este evidentă. Art.1 din Protocolul adiţional nr.1 fiind parte a dreptului intern, este de directă și imediată aplicare raportat la dispoziţiile  legii nr. 75/2004.

Încălcarea art.6 din Convenţie sau lipsirea de efecte a scopului art.21 din Legea fundamentală - Constituţia României :

Complexitatea procedurilor şi neclarităţile privind natura juridică a unor acte pot constitui şi ele obstacole pentru realizarea unui acces efectiv la o instanţă, aşa cum rezultă din cauza De Geouffre de la Pradelle c. Franţa, judecată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Aceste obstacole trebuie înlăturate de judecător sau de legiuitor sau de emitentul normei subsecvente ori al instrucţiunilor de aplicare. În cauza Acimovici c. Croaţia, Curtea a sancţionat statul pentru reglementarea defectuoasă sau pentru lipsa de reglementare, inclusiv cu privire la legislaţia secundară și terţiară.

Faza de punere în aplicare a unei hotărâri judecătoreşti face parte din procesul civil, în sensul articolului 6 paragraf 1 din Convenţie. Prin urmare, nepunerea în aplicare sau executarea cu întârziere a unei hotărâri judecătoreşti poate, în mod indirect, să ducă la lăsarea fără conţinut a dreptului de acces la un tribunal, fructificat de petent în fața Tribunalului Arbitra și validat prin hotărârea judecătorească a Tribunalului Olt.

Ingerinţe ale puterii executive - prin nepunerea la dispoziţia părţii a forţei publice sau prin refuzul de a da curs operaţiunilor administrative de punere in aplicare a hotărârii - ale puterii legislative - prin adoptarea unei legi prin care se anulează sau se lasă fără efect o întreagă procedură judiciară anterioară.

Mai mult, s-a arătat că o asemenea ingerinţă nu este permisă nici chiar puterii judecătoreşti - prin admiterea unei căi extraordinare de atac având ca efect înlăturarea, sau anularea unei întregi proceduri judiciare finalizate cu pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive au condus la constatarea de către Curtea Europeana a Drepturilor Omului a încălcării dreptului de acces la o instanţă, în sensul art. 6 din Convenţie.

S-a arătat că acest principiu nu se opune doar existenţei procedurilor extraordinare, însă necesitatea respectării principiului siguranţei circuitului civil - care este unul din aspectele esenţiale ale principiului preeminenţei dreptului într-o societate democratică - cere ca folosirea acestora în materie civilă să îmbrace un caracter excepţional în ceea ce priveşte termenul în care pot fi promovate, motivele de admisibilitate cât şi părţile care au dreptul la acţiune.

 În speţa nici nu ne aflăm în faţa  unei proceduri extraordinare, pentru că OCPI înseamnă o analiza totuşi sumară administrativă a câtorva condiţii, registratorul nefiind o instanţă de judecată - deci existenţa unei proceduri administrative care să aibă caracterul unei jurisdicţii extraordinare nu poate fi concepută.

Întrucât Convenţia nu este un document politic, ci unul juridic, partea integrantă a dreptului intern român, iar conţinutul drepturilor omului explicat, interpretat, detaliat de Curtea de la Strasbourg constituie "standarde internaţionale" (minime) pe care Statul Român şi-a asumat obligaţia de a le respecta printr-un Tratat internaţional, rezultă că practica administrativă, judiciară, inclusiv contenciosul constituţional trebuie să le acorde o atenţie sporită jurisprudentei Curţii (și fostei Comisii) și să elimine anomaliile din legi sau norme subsecvente, făcând o directă și imediată aplicare a Convenţiei sau a dreptului comunitar (unional).

Petentul a depus la dosar adresa emisă de IGPF nr. 24461/02.07.2015, adresa nr. 694/03.08.2015 emisă de Direcţia pentru  Cultură Olt, adresa nr. 13446/28.07.2015  emisă de ANCPI .

La data de 17.11.2015 OCPI Olt a depus la dosar adresa nr.5397 din data de  17.11.2015.

La termenul din data de 18.11.2015  instanţa a dispus emiterea unei  către OCPI Olt  pentru  a comunica dovada de comunicare a încheierii de reexaminare nr. 51179/18.08.2015, către petentul  S. A. V. şi va înainta în copie adresa nr. 4193/03.08.2015 emisă de Primăria comunei Fălcoiu, jud. Olt şi adresa nr. 3975/09.07.2015 despre care se face vorbire în încheierea de reexaminare nr. 51179/18.08.2015.

În data de 27.11.2015 OCPI Olt a depus la dosar  actele solicitate de instanţă (filele 65-73).

La data de 09.12.2015 petentul a formulat concluzii scrise  solicitând admiterea cererii de trimitere a excepţiei de neconstituţionalitate la Curtea Constituţională cu privire la dispoz. art.5 alin.2 din Legea 17/2014, depunându-se la dosar adresa din data de 02.07.2015 şi adresa nr.694  din data de  03.08.2015.

Asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocată de petent , instanţa constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal la data de 23.09.2015, petentul S. A. V. a formulat plângere împotriva încheierii de reexaminare nr.51179/2015 prin care a fost respinsă cererea de intabulare a dreptului de proprietate al petentului cu privire la imobilul cu numărul cadastral 51152  înscris în Cartea Funciară UAT Fălcoiu.

Examinând excepţia invocată sub aspectul cauzelor de admisibilitate prev. de art. 29 alin. 1-3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi de art. 146 lit. d din Constituţie, instanţa constată următoarele:

Cu privire la condiţia de admisibilitate prevăzuta de art.29 alin.1 din Legea nr. 47/1992 respectiv cerinţa legii ca aceasta sa fie invocata in fata unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial, este îndeplinita, excepţia de neconstituţionalitate fiind ridicata in fata Judecătoriei Caracal.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie prev. de art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 – excepţia de neconstituţionalitate poate avea ca obiect numai o lege sau ordonanţă sau dispoziţii din aceste acte normative – instanţa apreciază că aceasta este îndeplinită, deoarece  art. 5 alin2 din Legea nr. 17/2014 reprezintă o dispoziţie dintr-o lege. Ceea ce interesează sub aspectul obiectului excepţiei de neconstituţionalitate este legea, în sens formal, ca act al Parlamentului, promulgat de Preşedintele României, deci pe cale de consecinţă, în cauză această condiţie de admisibilitate este întrunită.

Cea de-a treia condiţie prev. de art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 – dispoziţia din lege sau ordonanţă să fie în vigoare – instanţa constata ca prevederile art.5 alin.2 din Legea 17/2014 sunt în vigoare.

Referitor la cauza de admisibilitate prevăzută în art. 29 alin. 1 teza finală din Legea nr. 47/1992 – dispoziţia din lege să aibă legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia – are în vedere cazul în care autorul excepţiei justifică un interes legitim pentru controlul constituţionalităţii legii, instanţei revenindu-i sarcina de a stabili în ce măsură textul de lege considerat neconstituţional este pertinent.

În cauză instanţa apreciază că petentul nu justifică un interes nemijlocit lezat prin aplicarea art.5 alin.2 din Legea 17/2014.

Astfel instanţa constată că prin încheierea nr.45711 /2015 a fost respinsă cererea petentului de intabulare a dreptului de proprietate cu privire la imobilul cu numărul cadastral 51152  înscris în Cartea Funciară a UAT FĂLCOIU.

În motivarea acestei încheieri s-a reţinut nerespectarea de către petent a dispoziţiilor art.11 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii 17/2014, încheierea atacată nefăcând referire la dispoziţiile art.5 alin.2 din Legea 17/2014 sau nerespectarea de către petent a vreunei dispoziţii legale.

De asemenea prin încheierea de reexaminare nr.51179 /18.08.2015 prin care a fost respinsă plângerea formulată de petent împotriva încheierii nr.45711/2015, în motivarea soluţiei reţinându-se nerespectarea de către petent  a dispoziţiilor art.11 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii 17/2014,  constatându-se faptul că adresa nr.4193/03.08.2015 nu îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de Anexa 3 A a  Normelor Metodologice.

Astfel instanţa constată faptul că încheierea de reexaminare nr.51179/18.08.2015 emisă de OCPI,  face referire la dispoziţiile art.5 alin.2 din Legea 17/2014 în mod tangenţial invocându-se nerespectarea dispoziţiilor art.11 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii 17/2014 coroborate cu dispoziţiile art.5 alin.2 din Legea 17/2014.

Instanţa observă că potrivit art.5 alin.2 din  Legea 17/2014  cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate se respinge dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege. Astfel instanţa constată că textul de lege anterior menţionat nu face referire ca şi motiv de respingere a cererii de înscriere în cartea funciară, la neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de normele metodologice. Totodată instanţa apreciază că scopul normelor metodologice este acela de a explicita o lege şi nu de a adăuga la aceasta motiv pentru care persoanele interesate au posibilitatea de a le ataca pe calea contenciosului administrativ. 

Faţă de considerentele anterior expuse, instanţa apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, urmând a o respinge ca atare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Petentul  S. A. V. a formulat plângere împotriva încheierii nr. 51179/2015,  prin care s-a respins cererea sa de reexaminare făcută împotriva încheierii nr. 45711/2015, solicitând  întabularea dreptului său de proprietate cu privire la imobilul înscris in Cartea Funciară 51152 UAT Fălcoiu.

Instanţa constată că petentul a depus odată cu cererea de intabulare şi actele doveditoare din care să rezulte transferul dreptului de proprietate din patrimoniul lui E. E.  in patrimoniul său, respectiv sentinţa nr. 716/30.06.2015 pronunţata de Tribunalul Olt în dosarul 1731/104/2015, prin care era validată Hotărârea arbitrală din data de 18.03.2015,  pronunţata de Tribunalul arbitral, adresa  nr. 3975/09.07.2015, rezultă că pe raza comunei Fălcoiu, judeţul Olt, adresa nr. 24481 din data de 02.07.2015 emisă de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi  schiţa cadastrală a imobilului.

Prin hotărârea, Tribunalul Arbitral s-a constatat încheiat contractul de vânzare-cumpărare între pârâtul E. E.  in calitate de vânzătoare şi reclamantul S. A.  V. , în calitate de cumpărător cu privire la  suprafaţa de 5200 mp, situată în com. Falcoiu, jud. Olt  în T 47/3-52/2, P 32.

Prin  încheierea 445711/21.07.2015 a OCPI Olt a fost respinsă cererea petentului de înscriere, motivat de faptul că nu ar fi depus actele solicitate prin referat,  respectiv adresă emisă de primărie  prin care să comunice dacă este necesar sau nu  avizul specific al Ministerului Culturii.

Împotriva acestei încheieri petentul  a formulat cerere de reexaminare, iar prin încheierea atacată a fost respinsă cererea de reexaminare, considerându-se ca nu ar fi respectat  disp. legii nr. 17/2014.

Instanţa constata faptul că adresa Primăriei Falcoiu  nr. 3975 , a fost  emisă la data de 09.07.2015,  ulterior pronunţării hotărârii judecătoreşti arbitrale la data de 18.03.2015.

Motivul care a condus la soluţia adoptată de registratorul de carte funciară în sensul respingerii cererii de înscriere drept de proprietate a constat în necompletarea dosarului cererii cu înscrisul solicitat,  respectiv  adresa model anexă 3A, cu  elementele de  identificare  a solicitantului  precum şi a terenului care se intabulează,  pentru care se certifică existenţa sau nu a siturilor arheologice,  acesta dispunând în temeiul dispoziţiilor art. 30 din Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţiilor art. 29 alin (1) lit. (g), din Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu dispoziţiile art. 11 alin. 2 si 4 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan.

Prin cererea de reexaminare formulată împotriva încheierii de respingere nr. 45706/22.07.2015, petentul a solicitat reanalizarea soluţiei pronunţate de registratorul de carte funciară, cu consecinţa admiterii cererii în sensul intabulării dreptului de proprietate, întrucât încheierea de respingere nu este motivată, iar lucrarea este completată conform referatului şi în  mod corect şi legal registratorul şef a dispus respingerea cererii de reexaminare formulată împotriva încheierii de respingere nr. 45711/21.07.2015, motivat de faptul că nu au fost îndeplinite condiţiile legale prevăzute de dispoziţiile art. 11 alin. (2) lit. ( b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 17/2014, respectiv lipsa adresei emisă de primărie, prin care se comunică dacă este sau nu este necesar avizul specific al Ministerului Culturii.

Raportat la aceste prevederi legale susţinerile reclamantului sunt fondate şi conforme cu realitatea, atât registratorul cât şi registratorul şef din cadrul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Olt dispunând în mod nelegal asupra cererilor introduse de acesta.

Aceste concluzii se desprind raportat la faptul ca dispoziţiile art. 29 din Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, impun registratorului ce soluţionează cererea verificarea îndeplinirii anumitor condiţii, cum ar fi cele prevăzute dispoziţiile art 29 alin. 1 lit. g), în sensul că înscrisul trebuie sa îndeplinească alte prevederi legale stabilite prin legi speciale, a căror verificare se află în competenţa registratorului.

Din adresa  nr. 3975/09.07.2015, rezultă că pe raza comunei Fălcoiu, judeţul Olt, pe terenurile agricole  situate în extravilan  nu se află situri arheologice şi nu au fost instituite  zone  cu patrimoniu  arheologic  reperat sau zone  cu potenţial arheologic  evidenţiat întâmplător. De asemenea s-a mai arătat că nu este necesar avizul specific  al Ministerului Culturii. Adresa a fost depusă la OCPI Olt, odată cu cererea de intabularea a dreptului de proprietate.

Instanţa apreciază că  lipsa elementelor de  identificare  a solicitantului  precum şi a terenului  pentru care se certifică existenţa sau nu a siturilor arheologice , este irelevantă,  atâta timp cât din adresa  3975/09.07.2015, rezultă că pe toate terenurile extravilane situate pe raza comunei Fălcoiu, jud. Olt,  inclusiv cel care face obiectul intabulării, nu există siturile arheologice.

În  acest sens, analizându-se înscrisul justificativ al cererii de înscriere, în conformitate cu dispoziţiile mai sus menţionate, se constata îndeplinirea cerinţelor potrivit dispoziţiilor art. 11 alin.2, din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 17/2014.

Având în vedere cele menţionate mai sus, instanţa urmează să admită cererea petentului S. A. V.  şi să dispună intabularea dreptului de proprietate al petentului, cu privire la imobilul cu nr.  cadastral 51152  înscris în Cartea Funciară 51152 UAT Fălcoiu, judeţul Olt.

Postat 30.12.2015

Domenii speta

Spete similare