Neconcordanţa între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne

Deşi art.421 alin.2 lit.b Cod pr.penală nu prevede nemotivarea hotărârii ca şi caz pentru care se poate dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată, Curtea are în vedere dispoziţiile art.20 alin.2 din Constituţia României, care prevăd că „dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile”.

Prin sentinţa penală nr.181 din 25 mai 2015, Judecătoria Novaci, în baza art. 301 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal şi art.5 Cod penal, a condamnat pe inculpata V. O. M.,

În baza art. 91 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de 3 ani, stabilit conform dispoziţiilor art.92 Cod penal.

În baza art.93 alin. 1 Cod penal, a fost obligată inculpata ca pe durata  termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Gorj, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. art.93 alin. 2 lit. b Cod penal, s-a impus condamnatei să execute obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Gorj.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în cadrul Primăriei  oraşului Bumbeşti Jiu, judeţul Gorj pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare.

În temeiul art. 404 alin. (2)  C.p.p. coroborat cu art.91 alin. 4, Cod penal, s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal.

A fost obligată inculpata la 400 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr.950/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova,  a fost trimisă în judecată, în stare de libertate, inculpata V. O. M., pentru săvârşirea infracţiunii în formă continuată de conflict de interese, prev. şi ped. de art.301 al.1 C.p. cu aplicarea art.35 al.1 C.p. (6 acte materiale) şi art. 5 din C.p.

În actul de sesizare s-a reţinut, în fapt că prin  plângerile adresate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova,  la 14.10.2013 şi, respectiv, 28.10.2013, R. D. şi T. G., ambii din comuna Săcelu, judeţul Gorj, au sesizat faptul că, în cursul anului 2010, V. O.M., în calitate de secretar al Primăriei comunei Săcelu, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, ar fi întocmit şi semnat acte ce au stat la baza despăgubirilor primite de tatăl său - dosar nr. 47894/CC, înregistrat la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.

De asemenea, ar fi întocmit şi eliberat adeverinţa şi procesul verbal nr. 14/2010 pentru atribuirea unui teren numitului D. V. P., tatăl acesteia - activităţi prin care ar fi fost încălcate prevederile legii penale, privind infracţiunea de conflict de interese, prev. şi ped. de art. 253' Cp. anterior.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul nr.950/P/2013, al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova,  a fost trimisă în judecată, în stare de libertate, inculpata , pentru săvârşirea infracţiunii în formă continuată de conflict de interese, prev. şi ped. de art.301 al.1 C.p. cu aplicarea art.35 al.1 C.p. (6 acte materiale) şi art. 5 din C.p.

Din cuprinsul actului de sesizare a rezultat că prin  plângerile adresate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova,  la 14.10.2013 şi respectiv 28.10.2013, numiţii R. D. şi T. G., ambii din comuna Săcelu, judeţul Gorj, au sesizat faptul că, în cursul anului 2010, V. O. M., în calitate de secretar al Primăriei comunei Săcelu, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, ar fi întocmit şi semnat acte ce au stat la baza despăgubirilor primite de tatăl său - dosar nr. 47894/CC, înregistrat la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.

Din cuprinsul actelor existente la dosar şi declaraţiile martorilor audiaţi pe parcursul urmăririi penale şi în faza cercetării judecătoreşti, a  rezultat faptul că inculpata se face vinovată de comiterea faptei pentru care a fost trimisă în judecată, apărările formulate de aceasta, neputând fi reţinute de instanţă.

În consecinţă, s-a apreciat că starea de fapt a fost dovedită, în raport de probele şi actele administrate, inculpata nefăcând dovada contrară celor reţinute în sarcina sa, prin actul de sesizare al instanţei.

În drept, faptele inculpatei , care în calitate de secretar al primăriei comunei Săcelu - Gorj, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în baza aceleiaşi rezoluţii, în cursul anului 2011, a dispus întocmirea şi a semnat procesul-verbal nr. 3/22.01.2010, adeverinţa nr. 14/24.06.2010, procesul-verbal cu acelaşi număr şi aceeaşi dată şi a participat la şedinţa Consiliului local al comunei Săcelu – Gorj, din iulie 2010 prin care s-a decis să se propună Consiliului Judeţean Gorj, aprobarea acordării de despăgubiri în favoarea tatălui său, sens în care a întocmit şi semnat dispoziţia nr. 217/09.07.2010, procesul-verbal nr. 3350/14.07.2010 şi referatul nr. 3351/14.07.2010, în total 6 (şase) acte materiale prin care tatăl său D. P., personal, dar şi fiica sa au obţinut foloase materiale (posesia asupra suprafeţei de teren forestier de 2915 m.p., proprietatea asupra suprafeţei de 220 m.p. teren şi un număr de 332.251 acţiuni la Fondul Proprietatea, în valoare de 161.640 lei) - întrunesc  elementele  constitutive  ale  infracţiunii  în formă  continuată, săvârşită în ambele modalităţi, de conflict de interese, prev. şi ped. de art. 301 al. 1 Cp. cu aplic. art. 35 al. 1 Cp. şi art. 5 Cp., text de lege în baza căreia aceasta urmează să fie condamnată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Novaci şi inculpata Vasile Ofelia Maria.

În motivare parchetul a arătat că instanţa a omis aplicarea dispoziţiilor imperative prevăzute de art.67 alin.2 Cod pr.penală, privind aplicarea pedepsei complementare şi accesorie a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie publică.

Procurorul de şedinţă a invocat un nou motiv de apel, în sensul că sentinţa nu este motivată, solicitând admiterea apelului şi trimiterea cauzei spre rejudecare, precizând că, deşi nu este un motiv prevăzut în mod expres de Codul de procedură penală, instanţa de control judiciar nu poate verifica hotărârea, astfel încât s-ar încălca principiul dublului grad de jurisdicţie.

Inculpata în motivele de apel a arătat că hotărârea este nemotivată, instanţa de fond limitându-se a prelua din rechizitoriu starea de fapt, fără a analiza în mod neutru apărările invocate, solicitând admiterea apelului şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin decizia penală  nr.1249 din 02 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 1827/267/2014,au fost admise apelurile,s-a desfiinţat sentinţa şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

În motivarea deciziei s-au reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art.403 alin.1 lit.c Cod pr.penală, conţinutul expunerii trebuie să cuprindă motivarea soluţiei cu privire la latura penală prin analiza probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei şi a celor care au fost înlăturate, precum şi analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluţia dată în cauză.

Examinând sentinţa apelată, Curtea constată că expunerea nu cuprinde motivarea soluţiei în sensul dispoziţiilor art.403 alin.1 lit.c Cod pr.penală, instanţa de fond limitându-se doar a prelua din rechizitoriu starea de fapt, fără a face o analiză concretă a probelor administrate  şi fără a răspunde în niciun mod apărărilor invocate de inculpată.

Ori, motivarea unei hotărâri reprezintă un element de transparenţă a justiţiei, inerent oricărui act jurisdicţional.

Totodată, hotărârea judecătorească nu este un act discreţionar, ci rezultatul unui proces logic de analiză ştiinţifică a probelor analizate în cauză în scopul aflării adevărului, proces de analiză necesar stabilirii adevărului.

Astfel, hotărârea reprezintă rezultatul concret, sinteza operei de judecată, iar motivarea acesteia reprezintă argumentarea în scris a raţiunii ce determină pe judecător să adopte soluţia dispusă în cauză.

Motivarea hotărârii justifică echitatea procesului penal, pe de o parte, prin dreptul justiţiabilului de a fi convins că justiţia a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul a examinat toate mijloacele procesuale şi procedurale şi pe de altă parte, prin dreptul acestuia de a cunoaşte oportunitatea promovării căii de atac.

În acest sens, în lipsa motivării sentinţei, instanţa de control judiciar nu poate analiza criticile formulate de apelanţi şi implicit, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate.

Motivarea este o condiţie esenţială a înfăptuirii justiţiei, iar dacă în motivare nu sunt cuprinse argumentele pe care se sprijină soluţia dată, hotărârea judecătorească este nemotivată.

Nu în ultimul rând, trebuie avute în vedere dispoziţiile art.6 paragraful I din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărora orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanţă independentă şi imparţială.

Ori, motivarea unei hotărâri judecătoreşti reprezintă un aspect important în privinţa echitabilităţii procesului penal.

Sub aspectul dreptului la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reafirmat în jurisprudenţa sa – cauza Boldea contra României, cauza Albina contra României, principiile dezvoltate reamintind că articolul 6 paragraful I din Convenţie impune în sarcina instanţelor obligaţia de a analiza efectiv  motivele, argumentele şi probele, fără ca aceasta să impună o motivare în detaliu pentru fiecare argument invocat.

Noţiunea de proces echitabil impune condiţia ca o instanţă care a motivat pe scurt o hotărâre să fie analizat în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse atenţiei.

Ori, în speţă, instanţa de fond nu a analizat în niciun mod nici probele administrate, nici apărările invocate de inculpată.

Deşi art.421 alin.2 lit.b Cod pr.penală nu prevede nemotivarea hotărârii ca şi caz pentru care se poate dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată, Curtea are în vedere dispoziţiile art.20 alin.2 din Constituţia României, care prevăd că „dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile”.

În situaţia de faţă, Curtea apreciază că au prioritate dispoziţiile art.6 paragraful I din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că, pe de o parte, trebuie să existe o judecată efectivă, iar pe de altă parte, trebuie respectat principiul dublului grad de jurisdicţie.

Domenii speta

Spete similare