Redeschiderea procesului penal

Prin sentinţa penală nr. 312 din 1 septembrie 2015 Tribunalul Arad în baza art. 469 alin. 4 Cod procedură penală a respins cererea de redeschidere a procesului penal ce formează obiectul dosarului nr. 6951/108/2012 al Tribunalului Arad în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 477 din 11 decembrie 2012 a Tribunalului Arad definitivă prin decizia penală nr. 35/A din 11 februarie 2013 a Curţii de Apel Timişoara,  formulată de condamnatul S.T..

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că, prin cererea înregistrată la această instanţă, la data de 3 iunie 2015, condamnatul S.T. a solicitat redeschiderea procesului penal în ceea ce priveşte dosarul nr. 6951/108/2012 în care a fost condamnat.

În motivarea cererii sale, acesta a arătat că la data de 19 aprilie 2015 a fost reţinut de autorităţile maghiare la punctul de trecere a frontierei dintre Serbia şi Ungaria, ocazie cu care i s-a comunicat că pe numele său a fost emis mandatul de executare a unei pedepse privative de libertate de către Tribunalul Arad. La data de 20 aprilie 2015 Tribunalul din Budapesta a respins cererea autorităţilor române privind executarea mandatului european şi a dispus punerea sa în libertate.

În continuare, condamnatul a arătat că nu a fost citat la nici un termen de judecată, nu a avut cunoştinţă despre existenţa unui proces penal împotriva sa pe rolul instanţelor din România, luând la cunoştinţă despre condamnare doar la punerea sa în executare. Condamnatul a susţinut că a înfiinţat în România o societate comercială dar nu a desfăşurat nici o activitate comercială şi nu a senat vreun act contabil sau de altă natură în numele societăţii.

În conformitate cu prevederile CEDO, întrucât nu a avut posibilitatea de a formula apărări solicită redeschiderea procesului penal.

Procedând la analizarea admisibilităţii în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal, potrivit art. 466 alin. 1 Cod procedură penală, din conţinutul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, instanţa a reţinut că la data de 19 mai 2015, pe rolul Tribunalului Arad, s-a înregistrat cererea de redeschidere a procesului penal formulată de condamnatul S.T., cerere înaintată prin fax (fila 8). La data de 21 mai 2015 această cerere a fost restituită de către Tribunalul Arad, cu adresa nr. 203/40/ 21.05.2015 (fila 6), cu menţiunea de a depune copia mandatului de executare şi a sentinţei penale de condamnare şi de ase prezenta personal  sau să angajeze un avocat care să îl reprezinte.

La data de 28 mai 2015 cererea condamnatului a fost restituită din nou de către Tribunalul Arad prin adresa nr. 219/40/28 mai 2015, cu precizarea de a anexa dovada mandatului de reprezentare a d-lui avocat ales.

Drept urmare, la data de 3 iunie 2015 cererea de redeschidere a procesului penal a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, formând obiectul prezentului dosar.

Având în vedere înscrisul aflat la fila 10 dosar – Hotărârea Tribunalului din Budapesta nr. 33/520/2015/3 din 20 aprilie 2015, din care rezultă că la data de 19 aprilie 2015, condamnatul S.T. a fost reţinut în vederea executării mandatului de executare emis pe numele acestuia de către Tribunalul Arad, dată la care a luat la cunoştinţă despre existenţa unei hotărâri de condamnare împotriva sa şi data la care acesta a depus la Tribunalul Arad, cerere de redeschidere a procesului penal (19 mai 2015), s-a constatat că aceasta s-a înregistrat cu respectarea termenului de  o lună prevăzut de art. 466 alin. 1 Cod penal.

De asemenea, se constată că prezenta cerere de redeschidere a procesului penal a fost formulată cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 469 alin. 1 Cod procedură penală.

Potrivit dispoziţiilor art. 466 alin. 2 Cod procedură penală, este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces şi nu a luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre aceasta, respectiv, deşi a avut cunoştinţă de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei şi nu a încunoştinţat instanţa.

Din analiza înscrisurilor existente la dosarul cauzei, tribunalul a constatat că în cursul judecării cauzei inculpatul S.T. a fost citat de la adresa de domiciliu din Serbia, M.P., str. P.S., nr. 2, pe care acesta a indicat-o în actele de constituire a SC P.E. SRL, la Oficiul Registrului Comerţului.

Pentru termenul de judecată din 27 noiembrie 2012, confirmarea de primire a scrisorii recomandate înaintată inculpatului, la adresa susmenţionată a  fost semnată de acesta (fila 9-10 dosar primă instanţă).

După pronunţarea sentinţei penale nr. 477 din 11 decembrie 2012 a Tribunalului Arad, prin care inculpatul S.T. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 7 ani în detenţie pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, s-a procedat la comunicarea minutei către acesta, confirmarea de primire a scrisorii recomandate, fiind semnată de către inculpat (fila 21 dosar primă instanţă). De asemenea, inculpatul a semnat confirmarea de primire a scrisorii recomandate prin care i s-a comunicat sentinţa penală conform înscrisului de la fila 20 (dosar primă instanţă).

Ca urmare a exercitării căii de atac a apelului de către partea civilă ANAF – DGFP Arad, în faţa Curţii de Apel Timişoara, inculpatul a fost citat de la aceeaşi adresă de domiciliu şi procedura de citare s-a restituit cu menţiunea că acesta a refuzat primirea (fila 8-9 dosar instanţă de apel).După soluţionarea apelului, decizia penală nr. 35/A din 11 februarie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, a fost comunicată inculpatului la aceeaşi adresă cunoscută, fiind restituită cu menţiunea „refuză primirea”.

Aşadar, în raport de aceste împrejurări, se constată că în cauză persoana condamnată S.T. a fost citată de la domiciliul cunoscut şi a luat la cunoştinţă despre existenţa procesului penal pornit împotriva sa, prin semnarea confirmărilor de primire a scrisorilor recomandate astfel că se constată neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 466 alin. 2 Cod procedură penală şi pe cale de consecinţă, în baza art. 469 alin. 4 Cod procedură penală, s-a respins cererea de redeschidere a procesului penal.

Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel condamnatul Ş.T. solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea hotărârii atacate, ca fiind netemeinică şi nelegală, şi pronunţând o nouă hotărâre să se dispună admiterea cererii de redeschidere a procesului penal ce a format obiectul dosarului nr. 6951/108/2012.  Susţine că, nu a avut cunoştinţă de existenţa unui proces penal pe rolul instanţelor, luând cunoştinţă de faptul că a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 7 ani închisoare, de la autorităţile din Ungaria. Hotărârea primei instanţe este netemeinică şi nelegală, deoarece în mod cu totul eronat a reţinut faptul că ar fi fost citat la domiciliul cunoscut şi că a luat cunoştinţă despre existenţa procesului penal pornit împotriva sa, contrariul rezultând în mod clar din probatoriul administrat în cauză şi anume, documentele depuse de în original şi traduse  în limba română, prin apărător ales la termenul de judecată din data de 30.06.2014, cât şi din compararea semnăturilor pe confirmările de primire de la dosar. Astfel, solicită a se reţine că, nu a fost legal citat la proces şi nu a avut cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre procesul penal ce s-a desfăşurat împotriva sa, neparticipând nici la urmărire penală şi nici la cercetarea judecătorească, fiind privat de dreptul la apărare.

Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art.417 alin.2 Cod procedură penală, instanţa a constatat că apelul declarat de condamnatul Ş.T. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Ca urmare a examinării documentelor existente la dosarul cauzei se poate constata că petentul Ş.T. a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prin sentinţa penală nr. 477/11.12.2012 a Tribunalului Arad, hotărâre care a fost menţinută cu privire la pedeapsa inculpatului, prin decizia penală nr. 35/A/11.02.2013 a Curţii de Apel Timişoara, fiind emis mandatul de executare al pedepsei de către Tribunalul Arad.

Argumentele petentului s-au axat pe faptul că acesta nu ar fi cunoscut existenţa unui proces penal pe rolul instanţelor din România, luând cunoştinţă de hotărârea definitivă de condamnare a acestuia cu ocazia executării mandatului de executare emis pe numele acestuia de către Tribunalul Arad, întrucât ar fi fost citat la o altă adresă decât la care domicilia.

Ca urmare a examinării înscrisurilor de la dosar se poate constata că hotărârea de redeschidere a procesului penal nu este fondată, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art.466 Cod procedură penală, care reglementează instituţia redeschiderii procesului penal în cazul în care persoana condamnată a fost extrădată dintr-o altă ţară.

O primă observaţie se referă la faptul că pentru a beneficia de redeschiderea procesului penal trebuie îndeplinite mai multe condiţii, respectiv este considerată judecată în lipsă persoana care nu a fost citată la proces şi nu a luat la cunoștiință în nici un alt mod oficial despre acesta, respectiv deşi a avut cunoştinţă de proces a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei şi nu a putut înştiinţa instanţa. Mai mult decât atât nu este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care şi-a desemnat un apărător ales, un mandatar, iar după comunicarea potrivit legii a sentinţei de condamnare nu a declarat apel.

Văzând toate aceste elemente în raport cu situaţia condamnatului Ş.T., instanţa a constatat că nu sunt îndeplinite niciuna din aceste condiţii impuse de art.466 Cod procedură penală, respectiv că petentul a fost citat la adresa cunoscută de către instanţele române, din Serbia, loc. M.P., str. P.S., nr.2, procedura de citare fiind îndeplinită pentru termenul de judecată din data de 27.11.2012, iar apoi a fost îndeplinită în mod corect şi procedura de comunicare a hotărârii de condamnare pronunţată de prima instanţă, iar apoi în calea de atac a apelului promovat de către parte civilă ANAF – DGFP Arad în faţa Curţii de Apel Timişoara inculpatul a fost citat de la aceeaşi adresă, iar procedura de citare a fost restituită cu menţiunea că inculpatul ar fi refuzat primirea, aceeaşi situație repetându-se în momentul comunicării deciziei pronunţată de către instanţa de apel.

În aceste condiţii nu poate fi vorba de faptul că inculpatul nu a fost citat, nu a avut cunoştinţă de derularea vreunui proces penal împotriva lui şi nu a exercitat pe de altă parte calea de atac a apelului cu toate că hotărârea de condamnare pronunţată de prima instanţă i-a fost comunicată la adresa cunoscută, fiind o condiţie esenţială promovarea acestei căi de atac în accepţiunea legiuitorului în vederea considerării ca admisibilă a cereri de redeschidere a procesului penal.

Consideraţiile petentului legate de faptul că nu a primit citaţiile destinate acestuia, că semnăturile nu i-ar aparţine pe citaţii şi comunicările invocate, nu sunt susţinute în concret, iar dacă a mai avut şi o altă adresă unde ar fi dorit să i se comunice actele de procedură trebuia să le indice organelor judiciare, astfel că aceste apărări în opinia instanţei de apel nu pot conduce la o altă concluzie decât că cerere formulată de condamnatul Ş.T. este nefondată, hotărârea Tribunalului Arad fiind temeinică şi legală şi urmează a fi menţinută în consecinţă.

Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Timişoara, prin decizia penală nr. 1068/A din 22 octombrie 2015 în baza art. 421 pct. 1) lit. b) Cod procedură penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul Ş.T.

Domenii speta

Spete similare