Restituire eşalonată a taxei de timbru. Cerere de validare poprire respinsă

Deliberând asupra apelului de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. … pronunţată de Judecătoria Sibiu s-a dispus respingerea cererii de validare a popririi formulată de creditorul B. C. L. în contradictoriu cu debitoarea Administraţia Fondului pentru Mediu și cu terţul poprit Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, prin Trezoreria Operativă Municipiul.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 3/2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. 8/85/2012, pârâtele Administraţia Fondului pentru Mediu şi Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Sibiu au fost obligate să plătească reclamantului B. C. L. suma de 4.532 lei, reprezentând taxă de emisii poluante, dobânda calculată de la data de 27.8.2012, a plății taxei, și până la restituirea efectivă și suma de 539,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (f. 4 ds. ex).

În urma cererii de executare silită formulată de către creditorul B. C. L. s-a format dosarul execuţional nr. 1/2014 şi, după încuviinţarea executării silite, la data de 23.2.2015, BEJ a emis adresa de înfiinţare a popririi pentru suma totală de 7.488,32 lei (f. 1, 11, 30 ds. ex.).

Potrivit art. 789 Cpc, dacă terţul poprit nu îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi. Instanţa îi va cita pe creditorul urmăritor şi pe cei intervenienţi, dacă este cazul, precum şi pe debitorul şi terţul poprit şi, la termenul fixat pentru judecarea cererii de validare, va putea dispune administrarea oricărei probe necesare soluţionării acesteia, care este admisibilă potrivit normelor de drept comun. În instanţa de validare, terţul poprit poate opune creditorului urmăritor toate excepţiile şi mijloacele de apărare pe care le-ar putea opune debitorului, în măsura în care ele se întemeiază pe o cauză anterioară popririi. Dacă din probele administrate rezultă că terţul poprit îi datorează sume de bani debitorului, instanţa va da o hotărâre de validare a popririi, prin care îl va obliga pe terţul poprit să îi plătească creditorului, în limita creanţei, suma datorată debitorului, iar, în caz contrar, va hotărî desfiinţarea popririi.

Potrivit art. XV din OUG nr. 8/2014, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule şi a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plăţii integrale şi cheltuielile de judecată, precum şi alte sume stabilite de instanţele judecătoreşti, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora.

Din interpretarea dispoziției legale anterior enunțate, prevedere de imediată aplicabilitate, rezultă ca niciun contribuabil care a plătit inițial taxa de poluare şi care a obținut un titlu executoriu pentru recuperarea creanței respective, nu poate obține plata integrala a debitului prin procedura executării silite, întrucât art. XV prevede o eșalonare a taxelor pe o perioada de 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora.

Aceste dispoziţii ale dreptului intern reglementate în materia executării creanțelor împotriva statului nu sunt contrare Convenției Europene a Drepturilor Omului. Art. 6 CEDO garantează oricărei persoane dreptul ca o instanța să judece orice contestație privind drepturile si obligațiile sale cu caracter civil. Având în vedere că executarea silită constituie parte integrantă a procesului civil, art. 6 protejează şi dreptul de acces la această procedură (Manoilescu si Dobrescu c. României). Instanța europeană recunoaște că statele au o mare libertate în alegerea mijloacelor proprii pentru a permite sistemului lor judiciar să răspundă exigentelor art. 6 CEDO (cauza Ashingdane c. Regatului Unit, 28 mai 1985), atâta vreme cât limitările impuse nu ating chiar substanța dreptului. Limitarea dreptului de acces la instanță este permisă dacă are un scop legitim şi dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat, condiții întrunite în cazul de față. Prin norma de drept intern nu se aduce atingere dreptului de proprietate, garantat de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1, deoarece al. (2) al articolului conferă statului dreptul de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementarea folosinței bunurilor conform interesului general.

Fiind în prezenţa unei eșalonări a plăţii debitelor stabilită de guvern pe parcursul executării silite, în cauză există o imposibilitate a validării popririi, astfel că instanţa de fond a respins cererea formulată de către creditorul B. C. L., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel creditorul B. C., solicitând modificarea sentinţei atacate şi să se dispună validarea popririi înfiinţate in dosarul execuţional nr. 1/2014 al BEJ, pana la concurenta sumei de 7.488,32 lei, conform titlurilor executorii reprezentate de sentinţa civila si procesul verbal de stabilire cheltuieli de executare si a dobânzii legale calculate in continuare pana la data plaţii efective; Obligarea terţilor popriţi la plata către creditoare a sumei de 7.488,32 lei si a dobânzii legale calculate in continuare pana la data plaţii efective in limita creanţei debitoarei şi a sumelor datorate pe viitor; obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecată.

S-a arătat că instanţa de fond in mod nelegal si neîntemeiat a respins cererea de validare a popririi întemeiat pe dispoziţiile legale privind eşalonarea taxelor de poluare, şi a nesocotit total excepţia prev. de art. XV alin. 7 din OUG nr. 8/2014, evitând să motiveze excluderea acestor apărări.

Debitoarea se sustrage cu rea-credinţă de la plata debitului stabilit prin titlurile executorii ce fac obiectul dosarului de executare nr. 156/2014. Pârâta-debitoare încasează sumele reprezentând timbrul de mediu în contul Disponibil din timbrul de mediu pentru autovehicule deschis la terţul poprit Trezoreria Sibiu şi la sfârşit de lună terţul poprit transferă aceste sume în contul Veniturile Fondului pentru mediu – Timbrul de mediu pentru autovehicule prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de art. 786 C.pr.civ., de la data înfiinţării popririi până în prezent; de asemenea, au fost încălcate prev. Ordinului nr. 2336/2011.

Apărările formulate de terţul poprit sunt inadmisibile: Suspendarea executării silite este inadmisibila in fata instanţei investite cu o cerere de validare a popririi, o astfel de solicitare se poate formula doar in cadrul contestaţiei la executare sau in calea de atac a apelului. În temeiul art. 790, alin, 3 teza a - II - a, NCPC "În instanţa de validare, terţul poprit poate opune creditorului urmăritor toate excepţiile si mijloacele de apărare pe care le-ar putea opune debitorului, in măsura in care ele se întemeiază pe o cauza anterioara popririi".

Or, apărările formulate de terţul poprit sunt apărări ce vizează raportul juridic direct dintre creditor şi debitor, apărări care sunt inadmisibile in raport cu prevederile anterior menţionate.

Astfel, apărările formulate de terţul poprit nu sunt apărări pe care sa le poată opune debitorului, singurele apărări admisibile in cadrul prezentei cereri de chemare în judecata.

Prevederile art. 1 si CAP, II pct. 5,1 din Ordinul comun nr. 407/490/2012 a MFP

si MNSC nu sunt aplicabile, deoarece aceste dispoziţii contravin jurisprudenţei constante a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, instituţie care in cauza Sandor, a reamintit ca nu este oportun sa ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obţinut o creanţa împotriva statului, sa nu recurgă la procedura de executare silita pentru a obţine satisfacţie.

Prin urmare, faptul ca reclamanta nu s-a adresat mai întâi cu o cerere către organul fiscal nu are nicio relevanta atâta timp cat instituţia în cauza avea obligaţia primordiala de a executa de buna voie titlul executoriu.

Mai arată apelantul că prevederile art. 2 din OG nr. 22/2002 nu sunt aplicabile, deoarece apărarea privind incidenţa in cauza a dispoziţiilor art. 2 din OG nr. 22/2002 nu poate fi primita de către instanţa având in vedere în primul rând obligaţia statului si a instituţiilor publice de a veghea la respectarea principiului legalităţii si de a executa de buna voie hotărârile judecătoreşti de condamnare a lor, termenul rezonabil prevăzut de art. 6 CEDO fiind aplicabil si fazei de executare silita, aşa cum prevede jurisprudenţa constanta a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Refuzul autorităţilor de a aloca sumele necesare plăţii debitului constituie o atingere adusă dreptului prev. de art. I Protocol I, în consecinţă statul nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor hotărâri irevocabile, lipsa fondurilor nefiind un motiv justificat pentru întârziere.

Apărările formulate de debitoare sunt nefondate şi totodată, neaplicabile în speţă. Prevederile art. XV din OUG nr. 8/2014 nu sunt aplicabile în speţa dedusă soluţionării, din contră, executarea silită ce face obiectul dosarului execuţional nr. 119/2014 este exceptată de la prevederile acesteia, întrucât executarea silită a început la data de 20.02.2014, anterior intrării în vigoare a OUG nr. 8/2014, respectiv datei de 28.02.2014.

În temeiul art. XV alin. 7 din OUG nr. 8/2014 – Plăţile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită se efectuează cu respectarea prevederilor alin. (1) - (6).

Per a contrario, sunt îndeplinite cele două condiţii de exceptare de la prevederile OUG nr. 8/2014: titlurile executorii au fost emise anterior intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă; executarea silită a fost demarată anterior momentului intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă.

În probaţiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

În drept, s-au invocat prev. art. 194, 781 şi următ. C.pr.civ., OUG nr. 8/2014, OG nr. 22/2002.

S-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru 20 lei aferentă apelului (f.17).

Intimatele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu şi Administraţia Fondului pentru Mediu au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului.

Analizând cererea de apel prin prisma motivelor invocate, precum şi raportat la prev. art. 476, art. 781 şi următ. C.pr.civ., tribunalul reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la judecătorie, creditorul B. C. L. a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea Administraţia Fondului pentru Mediu şi cu terţul poprit Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, prin Trezoreria Operativă Municipiul Sibiu, validarea popririi privind suma de 7.488, 32 lei derivată din sentința civilă și procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, precum și dobânda legală calculată în continuare, până la data plății efective.

Conform art. XV din OUG nr. 8/2014 – Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule şi a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plăţii integrale şi cheltuielile de judecată, precum şi alte sume stabilite de instanţele judecătoreşti, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora.  (2) Cererile de restituire ale contribuabililor prevăzuţi la alin. (1) se soluţionează, conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 45 de zile de la înregistrare, iar plata tranşelor anuale se efectuează conform graficului stabilit de autoritatea obligată prin hotărâre judecătorească să efectueze restituirea, respectiv Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin organele fiscale competente sau Administraţia Fondului pentru Mediu, după caz. (3) Termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data împlinirii termenului prevăzut la alin. (2). (4) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept. (5) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă, se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică. (6) Procedura de efectuare a plăţii titlurilor executorii va fi stabilită prin ordin comun al ministrului mediului şi schimbărilor climatice şi al ministrului finanţelor publice, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1). (7) Plăţile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită se efectuează cu respectarea prevederilor alin. (1) - (6).

În speţă, titlul executoriu este reprezentat de sentinţa civilă nr. 3/2013 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 8/85/2012, rămasă definitivă, precum şi procesul verbal de stabilire cheltuieli de executare; executarea silită a fost demarată la data de 17.02.2014; OUG nr. 8/2014 a intrat în vigoare la data de 28.02.2014.

Raportat la critica apelantului – în sensul că, prin interpretarea alin. 7 al art. XV al OUG nr. 8/2014, per a contrario, sunt îndeplinite cele două condiţii de exceptare de la prevederile OUG nr. 8/2014: titlurile executorii au fost emise anterior intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă şi executarea silită a fost demarată anterior momentului intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă – trebuie avut în vedere că prin dispoziţiile legale referitoare la efectuarea plăţilor restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită, se adaugă la ipotezele normative ale alin. (1) - (6) ale aceluiaşi articol, acestea aplicându-se în mod corespunzător şi în privinţa sumelor aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţă şi pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită.

Acest aspect a fost tranşat prin Decizia nr. 251 din 7 aprilie 2015 paragraful 20 pronunţată de Curtea Constituţională: se arată astfel că „Distinct de cele arătate, Curtea reţine că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate porneşte de la o premisă eronată, aceasta fiind rezultatul unei deducţii incorecte realizate din conţinutul normativ al alin. (7) al art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014. În realitate, ipoteza acestui text legal se adaugă la ipotezele normative ale alin. (1) - (6) ale aceluiaşi articol, acestea aplicându-se în mod corespunzător şi în privinţa sumelor aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţă şi pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită”.

Totodată, în speţă trebuie avut în vedere principiul juridic Specialia generalibus derogant care implică faptul că norma specială e cea care derogă de la norma generală și că norma specială este de strictă interpretare la cazul respectiv. Mai mult, o normă generală nu poate înlătura de la aplicare o norma specială. Deoarece norma generală reprezintă situația de drept comun, iar norma specială constituie excepția, trebuie respectate două reguli: norma specială derogă de la norma generală - specialia generalibus derogant, şi norma generală nu derogă de la norma specială - generalia specialibus non derogant.

Fiind derogatorie de la norma generală, rezultă că norma specială se aplică ori de câte ori ne găsim în fața unui caz ce intră sub incidența prevederilor sale, deci norma specială se aplică prioritar față de norma generală, chiar și atunci când norma specială este mai veche decât norma generală.

De asemenea, faţă de critica apelantului – „atingerea adusă dreptului prev. de art. I Protocol I, în consecinţă statul nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor hotărâri irevocabile, lipsa fondurilor nefiind un motiv justificat pentru întârziere” – tribunalul are în vedere că potrivit art. XV alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 - prevederile alin. (1) - (6) din această ordonanţă de urgenţă se aplică şi în privinţa sumelor aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a acestui act normativ şi pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită, măsura este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit, cu atât mai mult cu cât art. XV alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 prevede actualizarea sumelor datorate cu indicele preţurilor de consum, ceea ce asigură executarea integrală a titlului executoriu.

Nu mai puţin, tribunalul reţine că dreptul la justiţie garantat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale protejează în egală măsură şi punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti definitive şi obligatorii. Executarea uno ictu constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura şi unica modalitate de executare posibilă care poate fi aplicată. Legiuitorul poate stabili anumite măsuri, respectiv plata eşalonată a unor sume prevăzute în titluri executorii, sens în care sunt dispoziţiile art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014, prin care legiuitorul delegat a instituit o măsură de natură să întărească finalitatea procesului judiciar, în sensul că reprezintă un prim pas important al debitorului de a-şi executa creanţa. Mecanismul eşalonării plăţii, ca modalitate de executare a unei hotărâri judecătoreşti, poate fi considerat ca fiind în concordanţă cu principiile consacrate de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiţii: tranşe de efectuare a plăţilor intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate. Or, dispoziţiile art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 îndeplinesc aceste cerinţe.

În consecinţă, faţă de cele ce preced, în speţa de faţă sunt incidente prev. art. XV din OUG nr. 8/2014, sens în care în mod corect instanţa de fond a respins cererea de validare a popririi formulată de creditorul B. C. L.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 480 alin. 1 C.pr.civ., va respinge apelul declarat de creditorul B. C. L.  împotriva sentinţei civile nr. …. pronunţată de Judecătoria Sibiu  pe care o va păstra.

Domenii speta

Spete similare